Acasă Literatură (proză, eseu, poezie, critică literară) „Nu suntem numere…” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și...

„Nu suntem numere…” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, nembru UZPR Craiova)

 

„Nu suntem numere, suntem liberi,/Suntem foarte vii,/Căci ziua în care vom ceda este/Ziua în care vom muri”.

Nici noi n-am fost numere. Am fost tineri și nu foarte demult, parcă ieri a fost, am ieșit în Piața Universității, ne strigam libertatea, ne strigam dorul de o societate dreaptă, egală, ne strigam tinerețea, ne strigam visurile, Doamne și ce visam! ce viață ne doream! Am fost golani, am fost unii bătuți de mineri, unii am cedat, alții am continuat să strigăm, am continuat să fim tineri, refuzam să fim numere.

Am fost și noi ca și voi, mi se pare că nu a trecut prea mult de atunci. Eram tineri, eram entuziaști, voiam să schimbăm lumea, eram nume, nu numere, cântam și noi, plecam prin oraș căutându-ne libertatea, crezând că niciodată nu ne vom schimba. Apoi, rând pe rând au trecut prin viața noastră coloane oficiale, cu lumini, cu claxoane, le-am lăsat, apoi ni s-a părut firesc, am devenit zombie, mergători pe la câte un serviciu, apoi acasă, apoi iar la lucru, fără identitate, fără urcușuri, fără coborâșuri. Ne-am integrat, ne-am adaptat. Am tăcut.

Taina. Inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu – recenzie

Ne ceartă copiii noștri acum, ne acuză că am tăcut, că am construit un sistem în care ei ard. După ce-am ieșit în stradă, ne-am făcut familii, am făcut copii, nu, nu este o scuză, este o explicație, având copii, am simțit o altfel de responsabilitate și am învățat să tăcem. Ne-am angajat, visam și atunci la o viață curată, la o meserie făcută curat, dar înainte de toate am învățat să tăcem, să acceptăm, pe umerii noștri s-au ridicat puțin câte puțin alții, ne-am cocoșat pe măsură ce au trecut anii și am tăcut. Copiii au crescut, au făcut meditații, urlam acasă dezinvoltura cu care ni se cereau aceste meditații, dar am tăcut. Totul depindea de niște note și nu am vrut copiii noștri să fie afectați, am intrat într-un sistem la care puneam și noi cărămidă lângă cărămidă, tăcând. Am dat cafeluțe la tejghele ca să fim băgați în seamă, am dat câte un parfumel, cumpărat nu din magazine, că era scump, de la diverși care vindeau din ce furau pe dincolo, pe la câte un diriginte, pe la câte un medic, mulți ne-am făcut meseria strâmb, poate nu totdeauna, dar de multe ori, mulți am tăcut primind uneori câte ceva, ce băgam apoi într-un circuit, dădeam mai departe, la un medic, la un profesor, la o tejghea, mă simțeam responsabilă, așa simțeam responsabilitatea față de copiii noștri, așa simțeam că pot să duc familia mai departe, ei, copiii să nu fie afectați. Am tăcut, Doamne, câți au trecut prin viața mea cu coloană oficială!, dar am tăcut, am plecat capul, am plâns în pernă acasă, am mai urcat pe umerii mei pe cineva, am ajutat condiționat sau necondiționat, am acceptat crezând că acasă, copiilor mei le va fi bine, am acceptat girofaruri, motociclete trecute cu viteză prin viața mea, am tăcut. Am devenit un număr!  De fapt, în tot timpul ăsta am participat cu bună știință la ridicarea unui sistem ce voia să pună chingi copiilor mei, să-i educe într-un anume fel, să-i dezvolte într-un anume fel, să crească și ei ca noi, să tacă și ei la un moment dat, să pună și ei o cărămidă acestui sistem la un moment dat, să accepte coloana oficială a unui șef, a unui partid, a unui iubit, a unui soț, a unui părinte. Un sistem care voia să-i facă numere. Am intrat într-un cerc vicios, fără să-mi dau seama că eu cu mâna mea îmi transform copiii în numere. Am aflat acum cum corupția ucide, dar nu este numai atât. Minciuna ucide, omisiunea ucide, evitarea ucide, uitarea ucide, acceptarea ucide, tăcerea ucide!

Și tăcerea mea a ucis. Până când toată lumea din jur s-a transformat într-o cifră uriașă ce se derulează prin fața noastră. Câteva zile 27, iar 27, apoi, cu groază am văzut cifra crescând, 28, 29, 34, 35, 45, 46, 47. Alex, Tina, Ionuț, Monica, Andrei, Bogdan, Alexandra, Ayberk, Mavi, Dan, Teodora… I-am învățat pe toți, i-am repetat în fiecare zi ca o luare aminte, au fost copii, poate copii mai mari, dar nu numere. Ionel, Cristina, Fane, Manu, Irina, Andreea, Oana…. Sunt nume ale celor care au fost acolo, sau puteau să fie acolo, sau în orice alt loc unde pământul s-a oprit din rotire, apoi a devenit o rană sângerândă.

Mi-am iubit copiii in multe feluri, ca pe copii, ca pe prieteni, ca pe colegi de joacă, ca pe adulți cu care discutam. De acum am s-o iau de la capăt, am să învăț să-i iubesc într-un fel nou, într-un fel care să le facă bine, un bine așa cum îl înțeleg ei, nu așa cum îl înțeleg eu. Nu voi mai permite niciodată nimănui să-mi transforme copiii în numere și niciodată nimeni nu va avea voie să alerge cu coloană oficială prin viața lor. Copiii mei sunt liberi!

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…