Acasă Investigații jurnalistice (criminale) și științifice Protejat: Infracțiuni criminale de mare anvergură. Atac împtriva lui Moreno. Clonarea Cardurilor...
- Justiție socială - Socio-judiciar
- Investigații jurnalistice (criminale) și științifice
- Justiție
- Jurnalul Bucurestiului
- Personațități
- Stiinta & Tehnica
- Cultura
- Știință & Tehnică
Protejat: Infracțiuni criminale de mare anvergură. Atac împtriva lui Moreno. Clonarea Cardurilor Bancare prin telefonia publică. „Prăbușirea unui imperiu”
 este un inventator francez născut la Cairo (Egipt). El brevetează cardul din material plastic, cu Cip (Smart Card), dispunând de cel puțin un circuit integrat cu microprocesor, în 1974. Ele sunt utilizate, astăzi, în general fie ca mijloace de identificare personală (Carte Națională de Identitate, ID-uri pentru accesul în diferite zone sau clădiri din instituțiile publice, private sau aeroportuare, Carte de asigurări de Sănătate-Carte Vitale, carte SIM), fie ca mijloace electronice de plată (Card Bancar, Port-Moneu electronic), sau în Telefonia Publică (Cartele de telefon-încă existente ăn Franța!) și la Titlurile de Transport (de călătorie). O hologramă adăugată evită (teoretic!) contrafacerea lor. Încă din 1947 Geoffrey William Arnold Dummer (1902-2002) inginer britanic, concepe o memorie portativă sub formă de un substrat din bachelită pe care pot fi imprimate piste foarte fine de cupru și care sub efectul unui curent important se voalatiliza de manieră invizibilă, creeând un efect de memorie, pe atunci de 64 Bits. În 1969, inventatorii germani Jürgen Dethloff (1924-2002) și Helmut Gröttrup (1916-1981), respectiv, japonezul Kunitaka Arimura, au îmbunătățit substanțial calitatea acestei memorii portative. Între 1974-1975, Roland Moreno crează acel document (card) ceea ce ulterior se va numii „card cu cip” (o memorie portativă) dotată cu mijloace de inhibiție. Acești inhibitori au rolul de a proteja accesul la memorie a cardului. Cardul brevetat de Moreno atunci era cuplat la un instrument cititor de radiofrecvență. Însă ulterior, în mai 1975, el pune la punct alte mijloace de inhibiție, integral incorporate în cip și își brevetează invențiile. Este vorba de „comparație internă al codului confidențial” (PIN), contoar de erori, care provoacă auto-distrugerea cip-ului în cazul în care el este supus în repetate rânduri la coduri false, citirea ireversibil-imposibilă ale zonelor predeterminate, în special al codului confidențial (PIN), scrierea, modificarea, ștergerea, ireversibil-imposibilă ale zonelor predeterminate al memoriei. Moreno fondează societatea „Innovatron” în care începând din 1979 intra cu 34% societatea Schlumberger (Nr.1 mondial cu cardurile telefonice), absorband ulterior alte societăți gigante franceze, Solaicîn 1997 și Bull CPB în 2001. În 1980 are loc crearea grupării „Carte à Memoire” (Smart Card) de către băncile franceze mai sus menționate, iar din 1984 Bull, Schlumberger et Philips se lansează în producția și comercializarea cardurilor la scara industrială. În 1983 apare Cardul de Sănătate, iar în 1984 Cardul de Telefon, din care în 1986 au fost vândute 2 milioanee și deja 6 milioane în 1991.Între 1996-2006 el locuiește pe str. Convention nr 166 de la Paris (sectorul 15). Embolia sa pulmonară din 2006 recidivează și îi provoacă decesul pe 29 aprilie 2012. Ronald Moreno devine o legendă, intrând în 1997 la „National Museum of American History”! În 2007 piața cardurilor cu cip depășește 4 miliarde, ¾ dintre ele sub forma de de carduri cu microprocesoare și ¼ carduri cu memorie. Notă. După Télécarte (Franța), microcipurile au fost integrate în toate cardurile de debit franceze Carte Bleue începând cu 1992. Clienții introduceau cardul în terminalul punctului de vânzare (POS) al comerciantului și apoi tastau numărul de identificare personală (PIN), înainte de acceptarea tranzacției. Numai tranzacțiile (foarte) erau procesate fără un cod PIN. Sistemele „poșetă electronică” bazate pe carduri inteligente car vor stoca fonduri pe card, astfel încât cititorii să nu aibă nevoie de conectivitate la rețea, ai început să intre în serviciul european la mijlocul anilor 1990, cu precădere, în Franța (Moneo), în Germania (Geldkarte), în Austria (Quick Wertkarte), în Belgia (Proton), în Olanda (Chipknip Chipperâ–dezafectat în 2015), în Elveția („Cash”), în Norvegia în („Mondex”), în Spania („Monedero 4B”), în Suedia („Cash”- dezafectat în 2004), în Finlanda („Avant”), în Marea Britanie („Mondex”), în Danemarca („Danmønt”) și în Portugalia („Porta-moedas Multibanco "). De asemenea, au fost implementate sisteme electronice private cum ar fi corpul Marines (USMC) de la Parris Island, permițând plăți mici la cantină. Telefoanele mobile sunt utilizate pe scară largă în întreaga lume, astfel încât cardurile inteligente au devenit foarte frecvente.){kind=link}