François Vatel, al cărui nume real a fost Fritz Karl Watel, s-a sinucis pentru că a crezut că nu se ridică la înălțimea așteptărilor Ludovic al XIV-lea (Regele Soare/Le Roi Soleil, Ludovic cel Mare/Louis Le Grand, 1638-1715, fost regele Franței și al Navarei care a condus Franța timp de 72 de ani–una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană. urmând la tron tatălui său în 1643-când nu avea decât 5 ani). Era un lucru acceptat faptul că regii își moșteneau tronurile prin drept divin–adică ei nu stăpâneau prin consensul supușilor săi, dar erau aleși de către Dumnezeu. Ludovic era mândru de obiceiul de a-l denumi pe regele Franței „fiul cel mai vârstnic al Bisericii” și „regele preacreștin”.
El ținea, de asemenea, la titlul care îi fusese dat la naștere–le dieu-donné (darul lui Dumnezeu). Născut din părinți aflați la o vârstă destul de înaintată, Ludovic era copilul-minune, trimis să salveze Franța de la dezbinare spirituală și nu ezita să intervină personal și decisiv în treburile religioase. Merită de remarcat aici și faptul că Regele Soare, care înainte de căsătoria cu Françoise d’Aubigné (–lui Ludovic al XIV-lea al Franțeiar fi avut, cel puțin, 15 amante și un număr impresionant de copii (cel puțin 19) dintre care o mare majoritate, nelegitimi. Copii săi legitimi, în afară de Ludovic al Franței, Delfinul (1661-1711), au trăit, foarte puțin: Anne Élisabeth a Franței (16 noiembrie-30 decembrie 1662), Marie Anne a Franței (16 decembrie-26 decembrie 1664), Marie Thérèse a Franței (1667-1672), Philippe-Charles al Franței, Duce d’Anjou (1668-1671), Louis-François al Franței, Duce d’Anjou (14 iunie-4 noiembrie 1672).
Madame de Maintenon a fost însă cea de-a doua soție („oficială”) a Regelui Soare, pentru că prima soție a acestuia a fost Marie-Thérèse d’Autriche (1638-1683, Regină a Franței și Navarei între 1660-1683 și Guvernator al Regatului Franței între 12 iunie-13 august 1672 când are loc declanșarea Războiului Olandei (1672-1678).
Ludovic al XIV-lea al Franței, a schimbat structura unor orașe: Lille, Besançon, Belfort, Briançon.
- În 1680 creează Comédie-Française (Théâtre-Français unul dintre puținele teatre de stat din Franța, considerat cel mai vechi teatru aflat încă în funcțiune din lume și singurul care are propria trupă de actori. Principala sală de spectacole a teatrului este Salle Richelieu. Teatrul face parte din complexul Palais-Royal și este situat pe 2 rue de Richelieu în Piața André Malraux din sectorul/arondismentul 1 al Parisului).
- În 1681 se deschide Canal du Midi, care leagă Atlanticul cu Marea Mediterană.
- În noiembrie 1682 regele ia sub patronajul său Colegiul regal Lycée Louis-le-Grand la Paris.
- În 1702 Parisul este împărțit în douăzeci de districte (astăzi, arondismente/sectoare), se creează iluminatul public și poliția stradală.
În sfârșit, Fritz Karl Watel s-a născut la Tournai pe 17 ianuarie 1631, fiind fiul unui țăran înstărit. În 1646, copilul de 15 ani, în loc să-l ajute pe tatăl său la cultivarea pământurilor, a preferat să fie ucenicul nașului fratelui său, Jehan Heverard, care avea o mică brutărie, alături de care a rămas timp de 7 ani. În 1653, la vârsta de 22 de ani, tânărul a fost angajat ca ajutor la bucătăria de la Château de Vaux-le-Vicomte (castel francez în stil baroc–o lucrare de arhitectură influentă de la mijlocul secolului al XVII-lea în Europa, situat în regiunea pariziană la Maincy, în apropiere de Melun, la cca 50 de km sud-est de Paris), construit între 1658-1661 pentru Nicolas Fouquet (marchiz de Belle Île, viconte de Melun și Vaux, superintendent al finanțelor de Mazarin, regentul regelui Ludovic al XIV-lea). Harnic și talentat, tânărul Vatel a fost numit rapid majordom al Casei Fouquet.
Pe 17 august 1661, Nicolas Fouquet l-a invitat pe regele Ludovic al XIV-lea, pe atunci în vârstă de 23 de ani, pe regina-mamă Anne a Austriei și întreaga curte regală la inaugurarea Castelului Vaux-le-Vicomte. Ajuns șeful protocolului și majordom, François Vatel, a organizat o petrecere grandioasă și a pregătit o cină compusă din 80 de feluri de mâncare, 30 de bufete cu cele mai alese bucate, pregătite din fazani, prepelițe, ortolani, potârnichi, totul servit în veselă din aur masiv pentru oaspeții de onoare și veselă din argint pentru restul curții. Pentru relaxarea musafirilor a fost pregătit un concert de vioară din compozițiile lui Lully, superintendent al muzicii regelui.
Ludovic al XIV-lea (Regele Soare), care fusese nevoit să-și topească vasele din metale prețioase pentru a face față cheltuielilor grele ale Războiului de Treizeci de Ani, a fost profund jignit de toată această pompă a organizării festivităților care o depășea în grandoare pe cea a curții sale. Reședința Regelui-Soare era la acel moment la Castelul Fontainebleau pentru că Palatul Versailles, atunci, era în construcție. Enervat, Ludovic al XIV-lea a decis să-l aresteze pe loc pe ministrul său de finanțe, dar mama sa l-a temperat. În orice caz, după încheierea petrecerii cu focuri de artificii trase deasupra castelului, regele a refuzat camera pe care gazda i-o pregătise și s-a întors la Castelul Fontainebleau.
După doar câteva zile, pe 5 septembrie, regele l-a pus pe d’Artagnan (Charles de Batz de Castelmore cunoscut sub numele de d’Artagnan și mai târziu, contele d’Artagnan, 1611–1673 fost muschetar francez, care a servit în timpul regelui Ludovic al XIV-lea drept căpitanul muschetarilor de gardă, mort în Asediul de la Maastricht în Războiul franco-olandez) să-l aresteze pe Nicolas Fouquet în timpul unei ședințe de consiliu care avea loc la Nantes pentru deturnare de fonduri publice, astfel că șeful finanțelor regale a fost judecat, găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață. Vicontele a murit ceva mai târziu, după câțiva ani de detenție la Pignerol.
Majordomul François Vatel nu știa la acel moment că regele avea de gând să ia întreg personalul Castelului Vaux-le-Vicomte pentru noul său Palat de la Versailles și a fugit în exil în Anglia de teamă să nu fie și el trimis la închisoare. Acolo l-a întâlnit pe Gourville, și el un fost angajat al lui Fouquet, cu care a mers în Flandra, unde l-au convins pe Ludovic al II-lea de Bourbon-Condé (1621-1686, fost general francez și cel mai cunoscut reprezentant al Casa de Condé ramură a Casei de Bourbon, fost Duce de Enghien înainte de moartea tatălui său în 1946, cunoscut pentru meritele sale militare Marele Condé/Le Grand Condé), să-i angajeze pentru Castelul Chantilly, aflat tot în regiunea pariziană (la cca 40 de kilometri de Paris).
Aici, la deserturi, Vatel a servit pentru prima data ceea ce numim astăzi „frișcă”, adică celebra Crème Chantilly, numită și zăpadă de lapte. În 1663, François Vatel a fost promovat la funcția de „contrôleur général de la bouche”, fiind responsabil de organizarea, achizițiile, furnizarea și prepararea tuturor celor legate de „gura” nobililor de la castel.
Pe 21 aprilie 1671, după mai mulți ani de lucrări de renovare extinsă la castelul său, Prințul de Condé, căzut în dizgrația regelui Ludovic al XIV-lea, l-a invitat pe suveran, pe atunci în vârstă de 33 de ani, și pe întreaga sa curte la recepția castelului său din Chantilly pentru a relua bunele relații.
Evenimentul a însemnat un mare festival întins pe trei zile și trei nopți, de joi seara până sâmbătă seara, inclusiv trei banchete somptuoase, și era oferit de Prințul de Condé pentru a reuși o reconciliere strategică cu Regele-Soare (Ludovic al XIV-lea). Acesta a venit însoțit de cei 3.000 de membri ai curții de la Versailles, inclusiv de 200 de curteni și slujitori. Această recepție, care a costat aproximativ 50.000 de écu, trebuia să marcheze revenirea completă a Prințului de Condé la harul și grația lui Ludovic al XIV-lea.
Soarta Casei de Condé depindea în mare parte de succesul festivităților, iar prințul a pus întreaga responsabilitate pe umerii majordomului său. Vatel avea doar două săptămâni pentru a pregăti meniurile elaborate și pentru a organiza festivitățile grandioase pe care regele și curtea sa le meritau.
În seara zilei de joi, 23 aprilie 1671, oaspeții au intrat în Castelul Chantilly după o partidă de vânătoare. Musafirii de onoare au fost așezați la douăzeci și cinci de mese în sala de recepții a castelului luminat spectaculos pentru această ocazie. Cina a fost urmată de un spectacol de două ore, inclusiv un foc de artificii care costase foarte mult și care, din păcate, nu s-a văzut foarte bine din cauza ceții.
Ghinionul a făcut însă că ar fi fost cu cca 75 de invitați mai mulți decât se așteptau gazdele de la Chantilly, astfel încât nu ar fi fost suficientă friptură și oaspeții de la două dintre mese ar fi rămas fără felul principal. Vatel s-a învinovățit pentru această situație neprevăzută atât de tare, încât a spus în mod repetat că și-a pierdut onoarea și nu poate supraviețui unei asemenea rușini. Era extenuat, nu dormise timp de două săptămâni și acum se considera singurul vinovat. După cină, Prințul de Condé a venit personal să-l vadă în camera lui pentru a-l liniști, i-a spus că masa a fost excelentă și că lipsa cărnii de pe cele două mese nici nu fusese băgată de seamă.
Pentru cina de vineri, 24 aprilie, Vatel avea pește în meniul banchetului, așa că își trimisese slujitorii în mai multe porturi din Normandia pentru a cumpăra de la pescari produse proaspete. Sunt menționate pe listă calcani, fructe de mare, scoici, batoidea, cambule aurii și limande. În primele ore ale dimineții, majordomul princiar aștepta comanda de pește proaspăt pe care o făcuse cu câteva zile mai devreme. Dar la ora 4 dimineața nu sosiseră decât două coșuri.
Majordomul a așteptat încă 4 ore, până la 8, dar nu a mai sosit niciun fel de pește. Pentru Vatel, aceasta a fost culmea rușinii. El i-a spus majordomului secund, Gourville, „Domnule, nu voi supraviețui acestui afront, am o onoare și o reputație de apărat.” Gourville a râs de el. Potrivit marchizei de Sévigné, una dintre invitatele prințului, Vatel s-a dus apoi în camera sa și s-a străpuns de trei ori cu sabia. Cam la acel moment la curtea de la Chantilly sosea comanda integrală de pește pe care bietul majordom o aștepta, dar nu a mai fost inclus în meniul din acea seară, din respect pentru Vatel
Prințul de Condé, care era foarte apropiat de Vatel, a plâns la aflarea veștii morții acestuia. Regele Ludovic al XIV-lea, care fusese și el informat despre tragicul eveniment, chiar i-a spus Prințului de Condé că nu venise la Chantilly în ultimii cinci ani pentru că știa ce provocări de organizare implică vizitele sale și că, de fapt, ar fi trebuit să se preocupe doar de două mese, pentru el și oaspeții foarte înalți, și să nu aibă grija celorlalți curteni. În anul 2000 regizorul Roland Joffé a realizat un film artistic despre viața lui Vatel și culisele fatidicei sărbători din aprilie 1671, cu Gérard Depardieu și Uma Thurman în rolurile principale.
Bibliografie
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului