Acasă Invatamant, Educatie Părinte educat în România, despre școala franceză: „În sistemul privat din Franța...

Părinte educat în România, despre școala franceză: „În sistemul privat din Franța cred că e mai ieftin decât la școala publică gratuită din România”

33
0

Andrei*, 44 de ani, s-a mutat în Franța, în septembrie 2014, cu soția și fiica lor, care abia terminase clasa zero în țară. Bărbatul povestește pentru Școala 9cum e viața pe băncile unei școli private din sudul Franței. Aici toți copiii sunt elevi, nu contează culoarea pielii, de unde vine, cine sunt părinții”, spune Andrei, despre politica de egalitate a unei țări care vineri, 16 octombrie, a suferit o tragedie: un profesor a fost decapitat în apropierea liceului de un extremist, fiindcă le arătase elevilor caricaturile cu Profetul Mohamed, realizate de Charlie Hebdo. 

Școala 9a vorbit cu Andrei despre sistemul de învățământ francez înainte de tragedie. Aceasta este povestea familiei sale cu școala, undeva în zona Lyonului. Noi ne-am educat în România, aici e alt sistem. Programa e altfel, nu pe învățat papagalicește. Copilul e învățat de mic să spună ce vrea”, explică bărbatul. 

Cum a început viața lor în Franța

S-au mutat inițial într-un sat mic de la munte, cu doar 700 de locuitori, iar fiica lor a fost primul elev nevorbitor de franceză la școala din sat. Am primit o casetă pentru copiii străini, nevorbitori de franceză. Erau niște cuvinte, nu știu că n-am avut la ce s-o ascultăm”, râde și acum bărbatul.

Primul lucru, nu poți intra la școală dacă nu ai vaccinurile făcute, nici dacă nu ai asigurare. Există niște asigurări tip pentru copii, asigurare de studii, în principiu este 10 euro pe an, povestește Andrei.  La școală, a văzut cum „învățătoarele s-au străduit, au făcut cu ea ore de dicție, cum se pronunță, cum se nazalizează și cam în trei luni a început să se descurce și să vorbească bine”, mai spune Andrei. 

Fata a mers primele două clase la o școală din învățământul public francez, iar din clasa a 3-a a început la privat, la o școală de lângă Lyon, oraș lângă care locuiesc acum. Am vrut să trecem în privat deoarece la școlile publice din sat, nefiind mulți elevi la primar făceau simultan, adică erau amestecați a I-a cu a II-a, de exemplu. Prima jumătate de oră materia de la clasa I, a doua jumătate de oră, cea de la clasa a II-a.

Eleva are acum 13 ani, e în clasa a VII-a, adică quatrième, în sistemul francez, împărțit în școală primară, collège (echivalentul gimnaziului de la noi) și liceu.  “În sistemul privat din Franța cred că e mai ieftin decât la școala publică gratuită din România”, a constatat Andrei încă de la început. În prezent, plătește o taxă de școlarizare de 1452 de euro pe an, cu patru mese asigurate pe săptămână. Bărbatul prezintă mai jos cum vede el, ca părinte educat în România, școala la care învață fiica sa. “Nu ne lipsește fondul clasei”, glumește amar părintele. 

Orice elev are loc la școală

“Înscrierea e pe baza domiciliului, sunt obligați, nu contează câți elevi sunt, trebuie să facă loc”, povestește Andrei. Programul e de luni până vineri, de la 8-16, însă miercurea e o zi mai scurtă, cu cursuri doar până la ora 12. 

Foto: Pixabay

Toți elevii sunt elevi francezi, indiferent de unde vin

Legea franceză interzice controversele legate de origine, orientare sexuală, rasă, la școală. „Nu se discută de așa ceva. Aici toți copiii sunt elevi, nu contează culoarea pielii, de unde vine, cine sunt părinții”, mai spune bărbatul.  În cei șapte ani de școlarizare a existat totuși un incident: o colegă a spus că ei îi e frică de fiica mea, că românii fură, să nu îi fure ceva, își amintește bărbatul. „Imediat directoarea a luat măsuri, s-a vorbit cu părinții, sunt foarte drastici pe partea asta, nu am mai avut probleme”, mai spune el. 

Există o singură ședință mare cu părinții pe an 

Școala începe pe 1 septembrie, iar la aproximativ o săptămână distanță, părinții sunt invitați la o ședință unde vor afla cum se va desfășura anul școlar și ce vor învăța copiii lor. Ședința are loc într-un amfiteatru unde sunt profesorii principali de la anul respectiv, precum și directorul, spune Andrei. Mai este o a doua ședință cam prin noiembrie, după vacanța de două săptămâni dintre semestre. În rest, părinții nu sunt chemați la școală.

Comunicarea cu părinții se face online, printr-o aplicație

„Primești pe aplicație: în data de … este ședință. Și alegi acolo profesorii cu care vrei să vorbești. Ai cinci minute la dispoziție. Îl cunoști cinci minute, spui ce ai de spus, omul scoate tableta lui și îți arată ce vrei să știi”, explică bărbatul.  Eu o știu pe dirigintă așa, din aplicație, că știu cum o cheamă, dar dacă o văd pe stradă nu o cunosc. Cunosc un singur cuplu de părinți, că sunt vecini cu noi. Nu am niciun număr de telefon”, mai spune el. 

Aplicația respectivă este ca un fel de sertar în care sunt toate informațiile referitoare la elevi: facturile (n.r. pentru cei aflați în sistemul privat), note, absențe, acolo părinții pot învoi copilul etc. În plus, la finalul fiecărei săptămâni, tot aici se comunică bilanțul săptămânii: ce s-a întâmplat, dacă au fost incidente. 

Fizic, copiii mai au un caiet de corespondență, obligatoriu

„Fără ăla nu intri în școală. Dacă un copil face ceva, profesorul scrie acolo și copilul nu poate reveni la școală fără semnătura părintelui”, explică Andrei. 

Teme mai puține, cercetare individuală mai multă

Materiile de real.De exemplu, la matematică, la fizică, la chimie, la tehnologie au foarte puțin de lucru. Noi considerăm că e foarte greu să înveți, nu știu, Teorema lui Pitagora, de exemplu, dacă tu ai două exerciții de toate”, spune bărbatul.  Contrar acestui lucru, copiii știu foarte multe. Se bazează mult pe analiză, pe sinteze, pe cercetare singur acasă. Fac eseuri cam din clasa a III-a, a IV-a, așa, la nivelul lor. Dar trebuie să caute singuri, să se documenteze și să scrie ceva.

Limbile străine. În ceea ce privește învățatul limbilor străine, nu prea se folosesc pixul și  hârtia, ci comunicare. „Nu contează cât de prost pronunți ceva, trebuie să vorbești. Notele se dau pe ceea ce vorbești. Nu ca la noi, cum aveam tone de conjugări. Bine, te ajută și baza aia, dar nu așa, să comunici”, povestește Andrei. 

Geografie.„O chestie care pe mine m-a uimit plăcut, au făcut acum doi ani căile de comunicare între oameni. Și au vorbit despre căi ferate, avioane, autobuze, vapoare etc. și internet. Și au avut de învățat două pagini cu o structură, o schemă simplă: ce înseamnă un server, ce înseamnă un mail, un site, cum se duce informația de la un calculator la altul. Lucruri de bază pe care noi nu le-am învățat niciodată. Noi știm că intri pe internet, dar ce anume se întâmplă acolo?”, explică părintele român. 

Educația fizică. Fiica lui Andrei a făcut până acum: lupte, baschet, volei, handbal și rugby. „Dar fac sportul pentru două, trei săptămâni, astfel încât să știe regulile, au evaluare din reguli, apoi trec la altul. Dacă te uiți la televizor la patinaj artistic să știi de ce te uiți”, spune el. La toate evaluările, la orice materie, există punctaj, nu îți dă notă așa – 7, 9. Fiecare exercițiu are un număr de puncte și știi cât ai luat și de ce ai luat atât”, explică Andrei. 

Tabletele. Școala are un parteneriat cu o firmă producătoare de tablete și fiecare elev primește o tabletă, începând cu gimnaziul. Sunt proprietatea școlii sau a părinților, dacă vrei s-o cumperi. Le-au primit în clasa a V-a și avem posibilitatea să o cumpărăm sau să o închiriem. Cumpărat îi plătești prețul, adică aproximativ 350 de euro, iar închiriat e 11 euro pe lună, care include și asigurarea.”Andrei spune că tabletele sunt personalizate, adică elevii nu au posibilitatea de a instala alte aplicații decât cele existente, gândite pentru a-i ajuta pe elevi să lucreze pentru școală. În prezent, Andrei spune că se gândesc ca fiica lui să rămână până la finalul clasei a 12-a în sistemul de învățământ privat.

Sistemul privat

În ciuda caracterului centralizat al educației școlare în Franța, există multe școli private, unde învață aproximativ 15% dintre elevi de la nivel primar și 20% dintre cei de la nivelul secundar. În plus, peste 30% din toate liceele din țară au statut de sector privat, conform ghidurilor cu informații despre învățământul privat francez. Prin comparație, în București, unde este cea mai dezvoltată rețea de școli private, sub 8% dintre elevi sunt incluși în învățământul particular. 

Deși școlile private sunt finanțate din mai multe surse, marea majoritate funcționează în baza unui contract cu guvernul (fr. établissement sous contract) prin care primesc fonduri publice substanțiale.Cu toate acestea, școlile private au un grad mai mare de libertate în chestiuni precum recrutarea personalului, selecția elevilor și disciplina. Atunci când sunt sub acest contract cu statul, ele au același curriculum ca școlile publice.

Școlile private care nu funcționează sub contract cu statul (fr. établissement hors contract) au taxe considerabil mai mari, dar și un grad mult mai mare de libertate în ceea ce privește metodele de predare.

__________________

*Bărbatul nu a vrut să ofere alte detalii care să ducă la identificarea lui sau a școlii, din cauza contractului de confidențialitate semnat cu instituția. 

Sursa: Părinte educat în România, despre școala franceză: “În sistemul privat din Franța cred că e mai ieftin decât la școala publică gratuită din România”

Autor:  Andrada Lăutaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.