Afrodita & Adonis – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Ali Ahmad Said Esber (Adonis) – unul dintre cei mai mari poeți arabi contemprani în viață

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

 

• Afrodita. Zeița greacă a iubirii, frumuseții, plăcerii, pasiunii și procreării. A avut o relație pasională cu muritorul Adonis, după ce s-a căsătorit cu Hefaistos
• Adonis. Un tânăr de o frumusețe legendară, a fost iubitul Afroditei. A murit în urma unei partide de vânătoare când a fost atacat de un mistreț
• Povestea lor. Afrodita și Adonis au trăit o poveste de dragoste extrem de intensă. După moartea lui Adonis, Afrodita a fost devastată, iar din lacrimile ei, alături de sângele lui Adonis, s-au născut florile de anemonă

• Adonis a fost rodul unei relații incestuoase dintre regele Cinyras și fiica sa, Myrrha. Ca pedeapsă pentru blasfemie, Myrrha a fost transformată într-un copac de smirnă.
• Dintr-o crăpătură a copacului s-a născut Adonis, de o frumusețe atât de rară încât chiar și Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții, a fost uimită. A ascuns copilul într-un cufăr și l-a încredințat Persefonei, regina lumii subpământene, pentru a-l crește.
• Când Adonis a crescut, frumusețea sa a convins-o și pe Persefona. Ambele zeițe s-au luptat pentru a-l avea, iar Zeus a intervenit pentru a rezolva disputa.
• Zeus a hotărât ca Adonis să petreacă o treime din an alături de Persefona, o treime alături de Afrodita, iar o treime să și-o aleagă singur. Adonis a ales să stea alături de Afrodita.
• Zeița era atât de îndrăgostită încât îl vizita zilnic, avertizându-l să se ferească de animalele periculoase. 
• Tragedia s-a produs când Adonis a ignorat sfatul Afroditei și a pornit la vânătoare. A fost atacat de un mistreț furios și rănit mortal.
• În unele versiuni, mistrețul a fost trimis de Ares (zeul războiului și un amant gelos al Afroditei) sau de Artemis.
• Afrodita, auzind de incident, a alergat spre el, rănindu-se în spinii unui tufiș de trandafiri. Lacrimile ei și sângele lui Adonis s-au amestecat, dând naștere trandafirului roșu și anemonei. 

• Cultul lui Adonis, cu ritualuri de doliu și celebrare, a dus la festivalul Adonia, o sărbătoare care comemora moartea sa
• Festivalul, adesea ținut în timpul verii, onora cuplul Afrodita și Adonis, celebrând atât iubirea, cât și tristețea
• Adonia (Ἀδώνια) a fost un festival celebrat anual de femei în Grecia antică pentru a jeli moartea lui Adonis, iubitul Afroditei. Este cel mai bine atestat în Atena clasică, deși alte surse oferă dovezi ale doliului ritualic al lui Adonis în alte părți ale lumii grecești, inclusiv în Alexandria și Argosul elenistice din secolul al II-lea d.Hr. Potrivit articolului Rondei R. Simms, „Doliu și comunitate la Adonia ateniană”, celebrarea Adonia a fost singura dovadă găsită despre cultul lui Adonis în Atena, începând cu 1997. Nu existau temple, statui sau preoți închinați lui Adonis. În Atena, Adonia avea loc anual și era organizată și sărbătorită de femei. Era unul dintre numeroasele festivaluri ateniene care erau sărbătorite exclusiv de femei și abordau subiecte sexuale sau reproductive–altele includeau Thesmophoria, Haloa și Skira. Spre deosebire de aceste alte festivaluri, însă, Adonia nu era organizată de stat și nici nu făcea parte din calendarul oficial de stat al sărbătorilor religioase. De fapt, nu se constata că era sărbătorită de niciun cult oficial, precum cultul lui Bendis, sau de culte străine, ai căror participanți erau în mare parte non-nativi, precum Isis. Prostituate, femei respectabile, necetățeni și cetățeni deopotrivă sărbătoreau Adonia. 

• Cum a apărut rana. Cronos, fiul lui Uranus, l-a castrat pe tatăl său pentru a-l opri să mai nască monștri. Lovitura cu secera de diamant a cauzat rănirea sa.
• Consecințele. Din sângele care a curs, s-au născut ființe gigantice și terifiante, numite aici „flăcăi” sau uriași.
• Descrierea lor. Aceștia aveau o înfățișare groaznică, cu picioare colosale și păr lung, de la barbă până la glezne. 

Legendele Olimpului (Alexandru Mitru)

Mitologia clasică de la A la Z (o enciclopedie  a zeilor și zeițelor). Ilustrații de Jim Tierney

Teză de doctorat (Elena-Brândușa Menea). „Cultul Afroditei în coloniile grecești din Marea Negră (secolele VII–II d. Hr.)” – Iniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași 

Notă. Critica literară siriană de expresie arabă și franceză menționează și un poet prestigios (și celebru) care poartă pseudonimul Adonis (أدونيس). Este vorba de  Ali Ahmed Saïd (علي أحمد سعيد), considerat unul dintre cei mai mari reformatori ai limbii arabi și a poeziei și unul dintre cei mai mari poeți arabi în viață, distins cu Premiul Goethe (2011), Premiul literar Prințul Pierre-de-Monaco (2016). Încarcerat în 1955 timp de 6 luni (pentru aparteneța sa la Partidul Naționalist Sirian) după eliberarea lui în 1956, el se refugiază în Liban, țara pe care o părăsește în 1980 (în timpul războiului civil din Liban desfășurat între 13 aprilie 1975-13 octombrie 1990) iar din 1985 se stabilește la Paris. În cartea sa „Violence et Islam” (Violență și Islam): „J’ai découvert que toute notre histoire était falsifiée, fabriquée de toutes pièces et que ceux qui avaient créé la civilisation arabe et sa grandeur furent bannis, condamnés, rejetés, emprisonnés, voire crucifiés. Il faut relire cette civilisation et la revoir autrement: avec un nouveau regard et avec une nouvelle humanité.” Adonis aduce critici severe islamului. Este reprezentantul Ligii Arabe la UNESCO.

Considerat de către unii, chiar cel mai mare poet al lumii arabe, Adonis, a fost distins cu marele premiu al  Festivalului Internațional de Carte Transilvania, FICT 2017 de la Cluj-Napoca În cadrul evenimentului de premiere, el a vorbit despre visul pe care l-a avut la vârsta de 13 ani și care i-a dat curajul să îi citească preşedintelui Siriei una dintre primele sale poezii, întâmplare care a precedat integrarea sa în sistemul de învățământ la vârsta de 13 ani. Adonis  nu a evitat să vorbească și despre diferențierile dintre musulmani și islamiști afirmând că: „Îmi doream de mult să vin aici. Sunt puţine oraşe care devin simboluri, iar Clujul este un astfel de oraş.”

Venit în România pentru ediţia 2017 a Festivalului Internaţional de Carte Transilvania (FICT), Adonis ne-a vorbit despre viață, migrație și, un pic, așa, despre artă. Într-un interviu acordat Press One, Adonis menționează că „Dacă ne-ar fi cu adevărat frică de islam, ar trebui să ajutăm ţările arabe să îşi separe religia de stat (…). Deci, ne naștem în exil, trăim în exil și murim în exil. Din acest motiv spun că, pentru mine, exilul nu există. (…). Aproape cu toții suntem azi niște exilați. Iar exilul definitiv este moartea. Murim singuri, la fel cum ne-am născut. Singuri. Dar, trăind în exil, ființa umană are mijloacele și formele de expresie pentru a-și camufla acest exil. Spre exemplu, dragostea e un astfel de mijloc. La fel sunt poezia și artele, în general, mai cu seamă dansul și muzica. Trebuie să insistăm întotdeauna asupra naturii umane: omul nu este țara lui. Omul este ființa lui. Țara mea e femeia pe care o iubesc, bărbatul pe care îl iubesc.”

„Islamul și violența” este o carte manifest împotriva decăderii culturii sale de origine, pe care Adonis a fost nevoit să o părăsească. Trăiește în exil în Franța din anii ’80 și pune în discuție cauzele crizei din lumea musulmană: violența, falsificarea istoriei islamului, atotputernicia dogmei religioase în chestiunile care țin de conducerea statului sau statutul de supunere totală la care este redusă femeia. Verdictul său este unul foarte dur: „Dacă ne uităm la stadiul actual al islamului, putem spune că nu are nimic de dat care să schimbe lumea de azi. Adică nu mai există creativitate în lumea islamică. Iar o civilizație care nu mai are nimic de dat, care nu mai poate crea, e una care va muri.  Civilizația islamică, musulmană, este din acest punct de vedere pe cale să moară.  Oamenii însă, mai ales cei care sunt împrăștiați în toată lumea, au șansa și curajul de a crea o nouă societate, o societate modernă, fondată pe respectul ființei umane pe și drepturile omului.” Celebrul poet recunoaște rolul misticii și se revendică de la vechea filozofie arabă, parte a culturii universale.

„Pentru mine nu există un adevăr palpabil, real, așa cum este atingerea acestei hârtii de exemplu, ci există un raport între mine și ceea ce văd, ceea ce gândesc eu. Și, dacă există un adevăr, acest adevăr rezidă în acest raport, nu în obiectul în sine. Și eu nu cred că există un adevăr.  Ceea ce numim adevăr este o chestiune relativă, un punct de vedere, un moment, este extrem de relativ. Dacă nu ajungem la esența lucrului, atunci nu nu putem spune Iată adevărul!” Criticile la adresa religiei islamice și a regimului politic sirian i-au atras de-a lungul timpului persecuții și chiar amenințări cu moartea. Crede că toți ne naștem cu harul poeziei, lucru care devine evident în măsura în care reușim să și schimbăm ceva în jurul nostru. „Dacă există cunoaștere sau adevăr, acestea sunt prin poezie. Poezia este ca dragostea. Dragostea nu dovedește nimic altceva, decât pe sine însăși, nimic altceva din exterior. Dar a trăi cu adevărat iubirea înseamnă a trăi o stare de adevăr. Asta face și poezia. Poezia ar putea deschide orizonturi care să ne permită să trăim stări de extaz și de adevăr, așa cum face și iubirea„, spune Adonis.

Criticile la adresa religiei islamice și a regimului politic sirian i-au atras de-a lungul timpului lui Adonis diverse acuzații, persecuții și mai multe amenințări cu moartea. În anul 1995, a fost exclus din Uniunea Scriitorilor Arabi. Este autorul a douăzeci de volume de poeme, care, în opinia criticii literare, constituie pentru poezia arabă o contribuție la fel de importantă precum cea a lui T.S. Eliot în poezia engleză. Alături de acestea, a publicat eseuri despre cultură și literatură arabă și traduceri în arabă (prima traducere completă a Metamorfozelor lui Ovidiu, traduceri din Racine, Georges Schehade, Saint-John Perse și Yves Bonnefoy).

În 2016 Adonis a fost favorit pentru obținerea Premiului Nobel pentru Litratură alături de Haruki Murakami, Philip Roth, Milan Kundera, care după cum știm a fost acordat lui Bob Dylan (Robert Allen Zimmerman, n,1941, cântăreț, compozitor, muzician și poet american ale cărui contribuții în muzica americană sunt comparabile, în faimă și influență, cu cele ale lui Stephen Foster, Irving Berlin, Hank Williams, etc.