Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
În 1995, în semn de recunoaștere a contribuției la dezvoltarea învățământului modern și a cercetării în fizică, Consiliul Profesoral al Facultății de Fizică a Universității din Cluj a decis ca unul dintre amfiteatrele sale să fie denumit „Augustin Maior”. Mai târziu, în 2012, Academia Română a hotărât alegerea sa ca membru post-mortem.
Cine a fost Augustin Maior?
După ce urmează cursurile Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic Budapesta, în 1905 este angajat prin concurs ca inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta. Aici, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 kilometri, cinci convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista The Electrician. După Primul Război Mondial și unirea Transilvaniei cu România, Augustin Maior vine în țară și este angajat ca director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat. Aproape simultan, în vara anului 1919, devine și profesor titular la Universitatea din Cluj și apoi director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe. Și-a impresionat studenții prin cursurile în care susținea idei moderne, precum cele de „Electricitate și Magnetism” sau de „Acustică și optică”.
Augustin Marior se numără printre profesorii şi inventatorii cei mai de seamă care au activat în cea mai mare universitate din Ardeal, Babeş-Bolyai. Povestea vieţii lui este redată pe larg în paginile istoriei universităţii, la capitolul dedicat profesorilor de la Facultatea de Fizică. El este cunoscut pentru faptul că a pus bazele telefoniei moderne. Experimentul pe care l-a făcut în 1906, pe când era inginer la Staţia Experimentală a Poştelor din Budapesta avea să-l facă celebru în toată lumea.
În 1923 îi aprobă lui Hermann Oberth (unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii) să-și susțină lucrarea de licență la Universitatea din Cluj, după ce fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. Mai târziu, Oberth devine unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii. Potrivit Universității din Cluj, Augustin Maior a fondat Şcoala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, „menţinând un contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa”. Aceste contribuţii au fost pe deplin recunoscute în anul 1950, când laureatul Premiului Nobel Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaţionale şi magnetismul”.
În semn de recunoaştere (chiar dacă tardivă) a contribuţiei la dezvoltarea învăţământului modern şi a cercetării în fizică, Consiliul Profesoral al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Cluj a hotărât, în luna martie 1995, ca unul din amfiteatrele sale să fie denumit „Amfiteatrul Augustin Maior”. În semn de recunoastere a activitatii sale Academia Romana a hotarit, in cursul anului 2012, alegerea fizicianului, pedagogului si inventatorului Augustin Maior ca membru post-mortem. Tot ca un act de recunoştinţă şi respect, fostei Şcoli Generale nr.5 din Reghin, şcoala la care şi-a început educaţia, i s-a acordat la 21 martie 1994 numele de Gimnaziul de Stat „Augustin Maior”. La 7 iulie 2004 pe casa din Str. Octavian Goga nr. 9 din Cluj-Napoca se pune de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca o placă memorială. Colegul Tehnic de Comunicaţii din Cluj-Napoca îi poartă de asemenea numele.
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
