Etichetă: Codul Socio-genetic

https://patriaromana.com/2025/11/19/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolome/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)  Scholar Google Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea...

Prin „fenomenele sociale neliniare” înțelegem dinamici complexe în care cauzele și efectele nu sunt proporționale ceea ce face ca schimbările societale să fie adesea imprevizibile, bruște și contraintuitive, adică prezicerea rezultatelor să fie dificilă. Spre deosebire de sistemele liniare în care o acțiune produce un rezultat proporțional (există o proporționalitate între efect și cauză), aceste sisteme sunt caracterizate de praguri, bifurcații și puncte de cotitură, unde acțiuni mici pot produce schimbări majore (efectul fluture) sau o acțiune mare poate să nu aibă niciun efect imediat înainte de un punct de cotitură brusc. În concluzie, prin fenomene sociale neliniare (non-liniare), specifice societății (răspândirea zvonurilor și mișcări sociale, panică bancară și bursieră, revoluții și schimbări de regimuri politice, propagarea pandemiilor, infracțiuni simple cu consecințe foarte grave, schimbarea normelor sociale, etc.) înțelegem acele situații în care o schimbare mică într-un sistem social poate produce efecte disproporționat de mari (sau, invers–un efort uriaș poate să nu producă nicio schimbare vizibilă, conform teoriei haosului și ale sistemelor complexe), spre deosebire de sistemele liniare, unde cauza și efectul sunt (direct) proporționale. Acestea se caracterizează în princioiu prin: Disproporționalitate (efectul nu este proporțional cu cauza), Bifurcații (sistemul rămâne stabil până la un anumit punct, apoi trece brusc într-o nouă stare), Bucle de feedback (acțiunile indivizilor modifică mediul, care, la rândul său, modifică acțiunile viitoare), Ireversibilitatea (într-o majoritate de cazuri este imposibil să revii la starea anterioară după o tranziție între stări). Prin „fenomene sociale liniare” înțelegem, de obicei, schimbări sau procese care evoluează într-o singură direcție, în mod constant și previzibil. În sociologie, această perspectivă a fost dominantă în teoriile clasice ale modernizării, care sugerau că toate societățile trec prin aceleași etape, de la „primitiv” la „civilizat”. „Realitatea”, din păcate, într-o mare majoritate de cazuri, este neliniară (complexă), adică este foarte rar când un fenomen social își păstrează liniaritatea timp îndelungat. Formalismul matematic al teoriei Codului Sociogenetic (CSG) în (marea) criminalitate. În studiul criminalității (într-o majoritate de cazuri fenomene liniare), testul sociometric este „adaptat” la subiectul (criminalul) de studiat, într-un „context socio-judiciar” (Modelul operatorial–spectral de investigare {sup[ps(y)–sp(y)]diag(y)} a (i)responsabilității penale–Thomas Csinta, Jurnalul Bucureștiului, „Seria de Investigații Criminale–vol 9.) în conformitate cu valorile de adevăr ale propozițiilor din logica matematică (cu probabilitățile asociate ale propozițiilor care nu sunt nici adevărate și nici false) sociograma devine o matrice pătratică (în particular, de adiacență–folosită  pentru a indica dacă perechea de noduri/vârfuri corespunzătoare sunt sau nu adiacente al grafului neorintat asociat, construit pe grupul finit de indivizi cu care acesta interacționează direct sau indirect). Această matrice de corelație (centrată pe IU/Individul uman, conținând toatre „interacțiunile sociale” din anturajul său) este asociată cu CSG definit într-un spațiu socio–metric (deci cu o topologie, în particular Hausdorff). Valorile proprii ale acestei matrice (centrate) pe subiect, formează spectrul operatorului CSG care poate fi analizat cu ajutorul teoriei spectrale a grafurilor. Descompunerea spectrală⁠ a unei matrice diagonalizabile⁠ este o descompunere⁠ a unei matrice într-o formă canonică specifică, prin care matricea este reprezentată în termeni de vectori și valori proprii. Raza spectrală⁠ a unei matrice pătrate este cea mai mare valoare absolută a valorilor sale proprii. În teoria spectrală⁠, raza spectrală a unui operator liniar mărginit⁠ este supremum⁠ al valorilor absolute ale elementelor din spectrul acelui operator. Spectrul CSG constituie șirul valorilor proprii ale matricei în ordine crescătoare până la raza sa spectrală. În cazul în care matricea CSG a subiectului studiat este diagonalizabilă, aceasta corespunde unei stări socio–genetice „normale” (de echilibru), într-un interval spațio–temporal de încredere, în care subiectul (criminalul) studiat poate fi considerat (cu o mare probabilitate) fără „probleme psihice” majore, adică, fără tulburări de identitate disociativă (TID) sau de personalitate, cunoscută și sub numele de tulburare de personalitate multiplă (TPM), o tulburare disociativă⁠ caracterizată prin prezența a cel puțin două stări de personalitate sau „identități”.Diagnosticul rămâne controversat și contestat în literatura de specialitate. Situația, din punct de vedere juridic, este de „responsabilitate penală”, ceea ce într-o mare majoritate de cazuri, inculpatul (într-un dosr criminal) nici nu contestă. Conform cercetărilor noastre (în cadrul unei teze de doctorat în lucru, în 117 dosare criminale ale ultimelor 3 Republici franceze), în cazul în care matricea CSG a subiectului de studiat nu este diagonalizabilă (în 31 de dosare criminale/117), atunci aceasta poate fi adusă la forma canonică (cvasidiagonală) cu Teorema Jordan (în loc de numere reale ca elemente diagonale, cu celule Jordan corespunzând valorilor proprii diferite ale matricei). În acest caz, celule Jordan corespund unor stări socio–genetice diferite și ne aflăm în contextul unui TID, dar cu două cazuri, complet diferite. * Stările socio–genetice, corespunzând celulelor Jordan sunt „distanțate” (specific spațiilor metrice de tip Hausdorff), în care tranziția dintre stări, de la starea „normală” la starea „criminală” are loc lent (într-un interval spațio–temporal finit) printr-un șir de strări de „echilibru” cvasistatice și „cvasinormale”, fiecare corespunzând unei „personlități” diferite ale subiectului. Este de fapt, cazul „personalității multiple” (TPM) care, din punct de vedere juridic, este asociat, tot, cu responsabilitatea penală. În principiu, într-o mare majoritate de cazuri, crima este premeditată, iar violența cu care este comisă depinde de factorul de „introversiune” sau de „extraversiune”. * Stările socio–genetice, corespunzând celulelor Jordan sunt „suprapuse” parțial (sau intersecția lor nu este vidă), adică „distanța metrică” în normă, apaține vecinătății punctului zero, V(0), care corespund unei TID de forma „dedublării a personalității”, diferită de TPM, în care, tranziția dintre stări are loc brusc de manieră „infinitezimală” (cvasispontană), în contextul unor factori externi care acționează asupra posihicului subiectului la un anumit „moment spațio–temporal”. Acest caz, din punct de vedere juridic, corespunde „iresponsabilității penale”. Cu alte cuvinte, subiectul, prezentând „tulburări psihice grave” nu poate fi judecat (deci, nici condamnat) pentru crima sa, contrar deciziilor (verdictelor) pronunțate de către Curțile cu Jurați franceze, care după condamnare, îi plasează pe cei în cauză în cele 29 SMPR (Serviciile Medico–Psihologice Regionale, implantate în centre penitenciare, conform decretului n° 86-602, din 14 martie 1986, cu forma actuală definită prin decretul din 10 mai 1995, unități de îngrijiri psihiatrice (cu tratament intensiv) de pe lângă spitalele generale (la Paris–Fleury-Mérogis, Paris–Fresnes, Paris–La Santé, Lyon–Corbas, Marseille-Les Baumettes, Lille–Loos-Sequedin, Lille–Annœullin, Toulouse, Rennes, Grenoble–Varces, Strasbourg, Rouen, etc.), în UHSA (Unități Spitalicești Special Amenajate), spitale psihiatrice (cu regim sever) în exteriorul centrelor penitenciare (la Lyon-Vinatier, Nancy, Villejuif, Toulouse, Lille, Marseille, etc.), respectiv, în UMD (Unități pe Bolnavi Dificili), pentru deținuți cu grave probleme psihice, violenți și periculoși (la Villejuif, Montfavet, Sarreguemines, Cadillac, etc). Codul Socio–Genetic (CSG, variabil în timp, neliniar) cu Codul Bio–Genetic (CBG/AND, stabil în timp) formează Codul Genetic al Persoanei (Individului Uman/IU). În cazul unei persoane (individ uman/IU), „normale” (din punct de vedere psihiatric), între CSG și CBG, există un „izomorfism”, adică, unui CSG corespunde un singur CBG (și invers). Din contră, în cazul TID, vorbim de o „surjecție” între coduri, adică, mai multe stări sociogenetice (caracterizate prin coduri diferite) pot corespunde unui CBG. În concluzie, condamnările la moarte în cazurile de „iresponsabilitate penală” cu matricea CSG cvasidiagonală (adică, „celulizat” conform Teoremei Jordan) sunt, în realitate (grave) erori judiciare comie de către Justiția franceză și sunt, în realitate, (grave) erori judiciare comie de către Justiția franceză și sunt, prin urmare, „revizuibile” de către CRR (Curtea de Revizuire & Reexaminare).

Teoria haosului (teoria sistemelor complexe) este o ramură a matematicii și fizicii teoreticii (moderne) care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei). Scientia Teoria haosului a fost formulată în 1960de Edward Lorenz, care spunea că „Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” Cu alte cuvinte, există o ordine ascunsă în orice evoluție aparent haotică a oricărui sistem dinamic complex. (A se vedea și Scientia) Sistemele complexe sunt sistemele care conțin atât de multe elemente în mișcare încât este nevoie de un calculator (ultra)performant care să calculeze toate posibilitățile (probabilitățile) de interacțiune. Acesta este și motivul pentru care Teoria Haosului (care ne arată că natura lucrează după anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri mărunte) nu avea cum să apară înainte de sfârșitul secolului al XX-lea. Mai există un alt motiv pentru care această teorie a aparut atât de recent, acel motiv este Revoluția Mecanicii Cuantice și felul în care a terminat Era Deterministă. Atunci când Sigmund Freud a elaborat teoria psihanalizei, el a pornit de la ideea că problemele mintale sunt rezultatul unor traume din trecut. Terapia psihanalitică permite pacientului să își străbată amintirile, să găsească, să înfrunte și să rezolve problema generatoare de conflict. Toată această idee se baza pe o cauză și un efect liniar.