Etichetă: „Libertate Irakiană”

Nota autorului. Conjectura mea prezentată în dosarul de instrucție (în timpul instrumentării lui) și la procesele exploziei uzinei AZF Toulouse (una dintre cele mai mari tragedii naționale franceze din întreaga sa istorie), constă într-un vast material de cercetare științifică (și de investigație jurnalistică) conceput într-una dintre lucrările mele de licență (nivel Master M2) având ca tematică seismologia (astăzi, ramură a geologiei care se ocupă cu studiul științific al cutremurelor, create atât de surse naturale–mișcarea plăcilor tectonice, erupțiile vulcanice cât și de surse artificiale– explozii subterane, precum și al propagării undelor prin scoarța terestră), în care am elaborat un model matematic (abstact) al cutremurului de pământ produs de surse asimetrice (adică, absolut arbitarere) în medii (an)izotrope, utilizând pentru undele seismice (mișcări vibratorii într-un mediu material cu amplitudine variabilă) de tip L (de suprafață), care se propagă într-o pătură limitată (superfiacială) pe suprafața terestră și cele de volum (care traversează Pământul) sub formă de unde de tip P (longitudinale) și de tip S (transversale), nu funcții utilizate în seismologia clasică, descrisă de ecuația diferențială cu derivate parțiale de ordinal 2 (specific deformării unui corp solid elastic linear izotrop în mecanica mediilor continue) a lui Navier (după numele lui Claude-Louis Navier/1785–1836, fost matematician, mecanician, fizician și inginer), dar distribuții. Aceasta (care concordă, de altfel și cu ipotezele altor specialiști ale căror rezultate s-au rezumat doar la modele clasice utilizate în seismologie) a contribuit substanțial la înțelegerea mecanismelor și proceslor care au generat marea catastrofă, dar foarte probabil și la verdictele prounțate în acest dosar correctional, care au dezamăgit profund, pe de o parte, atât Parchetul și Partea civilă, cât, pe de altă parte și „conspiraționiștii” adepții unui atac terorist islamist, asemănător cu cel de la 11 septembrie 2001 asupra Gemenilor WTC1 și WTC2 de la New York. Dar nu și lumea științifică, angajată în slujba adevărului istoric.Notă. Elaborată de către matematicianul francez Laurent Schwartz o distribuție (numită și funcție generalizată care folosește noțiuni de algebră liniară și topologie centrate în jurul ideii de dualitate, având ca origine calculul simbolic al lui fizicianului britanic Oliver Heaviside-1894 și al matematicianului și fizicianului teoretician Henri Poincaré-1924) generalizează noțiunea de funcție și măsură. Teoria distribuției extinde noțiunea de derivată la toate funcțiile local integrabile și este utilizată pentru a formula soluții la anumite ecuații diferențiale cu derivate parțiale și are importante aplicații în fizică și inginerie, în care multe probleme discontinue duc în mod natural la ecuații diferențiale ale căror soluții sunt distribuții și nu funcții obișnuite. Distribuțiile încep să fie utilizate de către fizicieni grație multiplelor aplicații al distribuției lui Paul-Adrien-Maurice Dirac introdusă în 1926) ca derivată (în sensul distribuțiilor) a celei lui Oliver Heaviside. La dezvoltarea teoriei au avut contribuții importante, matematicianul francez Jacques Hadamard, matematicianul amarican (de origine austro–ungară) Salomon Bochner și matematicianul și fizicianul atomist rus Sergueï Sobolev, dar ulterior (după Laurent Schwartz), matematicianul japonez Mikio Satō, care introduce noțiunea de hiperfuncție (o generalizare a distribuțiilor în sensul lui Schwartz, care permite, în special, în cazul funcțiilor olomorfe, soluții netriviale ale ecuațiilor diferențiale liniare ale căror singure soluții în spațiu sunt distribiții). O altă generalizare a distribuțiilor va conduce la elaborara algebrei Colombeau (construit cu spațiul distribuțiilor Schwartz, în care este posibilă multiplicarea distribuțiilor, inadmisibilă în teoria clasică acestora).Pe 24 ianuarie 2017, a început, în fața Camerei Coretionale a Curții de Apel Paris (Tribunalul de Înalta Instanță-Camera Corecțională) cel de-al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor” de la Toulouse (Uzina AZF-Azot Fertilizant, specializată în sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001 (după numai 10 zile de la atacurile teroriste islamiste din SUA-pe 11 septembrie 2001), una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din întreagă istorie a Franței (și cea de-a 2-a în Europa, după explozia centralei atomoelerctrice de la Cernobîl-pe 26 aprilie 1986), dosarul căruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am urmărit de aproape pe tot parcursul instrumentării lui (inclusiv la celelate 2 procese anterioare, cel în Prima instanță, în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, respectiv, cel în Appel, pe 24 septembrie 2012) timp de peste 7 ani, în care mai multe anchete lansate de către INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi pus în evidență faptul că în afară de cei 31 decedați în catastrofă (dintre care 21 angajați ai uzinei), cca 25.000 de persoane ar fi fost afectate într-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei. Dintre acestea, cca ¼ aflate la mai puțin de 1.700 de m de explozie ar fi fost rănite, cca 1/3 dintre ele, în cursul lunilor următoare, ar fi fost obligate (nevoite) să consulte un medic generalist,cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta și cca 1/100, chiar și din zonele îndepărtate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).În general, 1/5 persoane aflate la mai puțin de 1.700 de m suferă și astăzi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar și astăzi, peste jumătate (cca. 55%) ar prezenta încă sechele, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă, iar ½ dintre copii aflați în proximitatea focarului exploziei și ¼ dintre cei aflați în zonele mai îndepărtate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificări comportamentale (probleme de somn, coșmaruri, neliniște, regresiune, somatizare, rezultate școlare modificate, etc.).La acest proces, cel de-al 3 lea și ultimul (care va dura 4 luni), în total, cca 2.750 de persoane fizice și morale (juridice) s-au constituit în parte civilă (în cadrul mai multor asociații: „Sinistrații din 21 septembrie”, „AZF Memorie și Solidaritate”, etc.), care, într-un fel sau altul (direct sau indirect), s-au considert victime ale celei mai mari catastrofe industriale care a avut loc în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul procesului, 187 de martori vor fi audiați, alături de 39 de experți-judiciari (profesori universitari, cercetători, ingineri, etc., specialiști de înalt nivel în diferite domenii de activitate legate de catastrofă), dintre cei consultați (printre care și subsemnatul).În acest context, cei 2 (rămași) inculpați în dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morală/juridică, pe atunci filială al gigantului petroilier Total SA, reprezentată prin reprezentată prin Daniel Grasset) proprietarul uzinei AZF Toulouse și directorul acesteia, Serge Biechlin (persoană fizică), acuzați de „omucidere și vătămare corporală gravă involuntară (din culpă)”, în ciuda imensului prejudiciu moral și material cauzat (31 de morți, cca 8.000 de răniți, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare și pagube materiale de peste 2Md€), risca doar 225.000€ amendă penală (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de închisoare cu executare (maximum) și 45.000€ amendă penală (Serge Biechlin), după ce în urma procesului desfășurat în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amândoi au fost achitați în beneficiul îndoielii (în Prima Instanță), iar pe 24 septembrie 2012, amândoi au fost condamnați în Apel (Grande Paroase la 225.000€ amendă penală, iar Serge Biechlin la 3 ani de închisoare dintre care 1 an cu excecutare și la 45.000€ amendă penală).Asumându-și întreaga responsabilitate pentru cele întâmplate, pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avându-l pe atunci PDG/Președinte-Director General pe Thierry Desmarest, care și el a fost citat la proces) a și despăgubit deja victimele sale (sub formă de daune morale și materiale) la nivelul a cca 2Md€. În Franța, în momentul de fata ar exista încă alte 600 de întreprinderi (în domeniul petro-chimic) cu un risc asemănător de explozie!Ca o ironie a sortii în aceasi perioadă (aproximativ)cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfășoară în fata Curții (Camerei) Criminale Speciale (Curtea cu Jurați Specială), pentru „complicitate la asasinate teroriste” și procesul lui Abdlekader Merah (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 și 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de către o unitate de lupta de elita RAID–Recherche–Assistance–Intervention–Dissuasion” a Politiei Naționale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque (în dosarul căruia am fost implicat și eu prin intermediul lucrărilor mele de investigație) care, conform unor anchetatori (Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Căutare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar și a unui important număr de victime ale catastrofei industriale a uzinei AZF (Gérard Ratier, președintele asociației „Sinistrații din 21 septembrie”), ar avea între ele o legătură „organică” (conform avocaților apărării Simon Foreman și Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se și pe lucrările jurnaliștilor Anne-Marie Casteret și Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot și Jean-Christian Tirat și în sfârșit, ale mele).Prăbușirea Turnurilor Gemene de la Toulouse (coșurile uzinei AZF) pe 21 septembrie 2001 în urma unei puternice explozii după numai 10 zile de la prăbușirea Gemenilor WTC1 și WTC2 de la WTC la New York a dat naștere la o serie de confuzii și dezbateri în contradictoriu, atât în rândul unităților și organizațiilor de luptă antiteroristă, cât și în cadrul societății civile. Atât în SUA cât și în Uniunea Europeană, în general și în Franța, în particular. Ceea ce a urmat de atunci și până în prezent, în cadrul acestui război în Lumea Occidentală, din toate punctele de vedere, a fost (și este) un adevărat dezastru: sute de teroriști islamisti (jihadisti) uciși, arestați și încarcerați, dar milioane de oameni nevinovați (inclusiv, femei și copii) asasinați (victime colaterale) și delocalizati (refugiați), respectiv, dispresati în lume, care mor în condiții inumane, ca victime ale unor interese politico-economice meschine ale marilor puteri militare. (A se vedea pentru detalii și ciclul de articole al autorului din cartea autorului din cele două volumele „Allahu Akbar"-2.368 de pagini)După o anchetă care a durat cca 7 ani (28 septembrie 2001-7 iulie 2007/ceea ce este foarte mult într-un dosar corecțional judecat de către o Curte compusă din 3 magistrați), procesul uzinei AZF Toulouse (de o deosebită complexitate) urma să înceapă în sala Jeam Mermoz (din Aleea Biènes nr.7) pe 28 septembrie 2008 la TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse în fata Curții Corecționale (cea de a 3-a Cameră: N° de Jugement: 1110/09; N° de Parquet: 01100000/0887810/ 0887809/0868905, prezidată de către Thomas Le Monnyer/Președinte–judecător și compusă din  Danièle Milrabel/Vicepreședinte-judecător și Edwige Bit/judecător, Hélène Ratinaud/Vicepreședinte-judecător supleant și Alain Fouqouet/judecător supleant, asistați de către grefierii Maryse Bonaventure și Emmanuelle Reynolds, precum și Patrice Michel, Procurorul adjunct al Procurorului Republicii, respectiv, Claudie Viaud, Viceprocuror al Republicii. Ulterior însă, data începerii acestuia (din motive „tehnice”) a fost amânată până pe 23 februarie 2009.Cu alte cuvinte, acest proces debuta după cca 8 ani și jumătate, de la producerea celei mai mari catastrofe industriale postbelice franceze (în care 31 de persoane au fost ucise și cca 2.500 de persoane au necesitat spitalizare, cu pagube materiale de peste 2,3Md€), explozia uzinei chimice AZF (Azot Fertilizant) Toulouse, proprietate (pe atunci) a societății petrochimice GPN (Grande Paroise Azot/întreprindere chimică, fosta filiala al grupului petrolier Atofina dispărută în 2004 în profitul grupului Arkema, aflat în componenta grupului Total SA-întreprindere petroliera și de gazeificare franceză privată, creată în 1924 prin fuziunea dintre Total-Fina și Elf/ex-Elf Atochem), astăzi făcând parte din grupul Borealis AG (al 2-lea mare producător european și al 8-lea mondial de polietilena/C2H4)n, polimer semicristalin termoplastic, semiotransparent, obținut prin procesul de polimerizare), fosta filiala a lui Total SA (privatizată în 1993, care apsoarbe în 1999 compania petrolieră belgiană Petrofina, respectiv, în 2000, societatea franceza de extratie petroliera Elf Aquitaine), cel de-al 6-lea mare grup petrolier din lume, după ExxonMobil Corporation (american), Shell/Royal Dutch Petroleum (anglo-olandez), BP (anglo-iranian), Chevron Corporation (american) și ConocoPhillips (american).Pe 9 iulie 2007, Judecătorul de Instrucție Thierry Perriquet termina instrumentarea dosarului și îi vă trimite în fata Camerei Corecționale al TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse pe cei 2 rămași inculpați în dosar (după disculparea altor 13 în timpul dereularii anchetei): Sociatea petrochimica „Grande Paroisse” SA (reprezentată prin Daniel Grasset), persoană morală (juridica), pentru „omucidere și vătămare coporala grava involuntara” (din culpa) și pe directorul Uzinei AZF, Serge Biechlin (persoană fizică), inculpat cu același cap de acuzare ca și Grande Paroise, căruia i se mai reproșează în plus și „neglijență în ceea ce privește securitatea intreprnderii” (conform art. L 230-2, L 263-2-1, R 231-54-1, L 263-1-1, L.4121-1, L.4121-2, L.4121-3, L.4121-4, L.4612-9, L.4121-5, L.4741-1 și L.4732-1, R625-2,4; L230-2; L263-1-1; L263-21 din Codul Muncii la momentul producerii catastrofei și cel în vigoare după 1 mai 2008 respectiv, art. L.221-6, 8, 10; 222-19, 44, 46; 322-5, 15, 17 din Codul Penal), asistați de către o echipa de avocați reputați: Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte și Jean-Marie Coste-Fleuret de la Baroul Paris, respectiv, Emmanuelle și Jacques Monferran de la Baroul Toulouse.Alături de cei doi, pe banca acuzării (acuzațiilor) vor fi prezenți, în calitate de „martor”, (conform art.387 și următoarele, art.550 și următoarele, respectiv, L.121-3, L. 221-6, L. 222-19/aliniatul 1, L. 322-5 și R. 625-2 din Codul de Procedura Penala) și grupul petrolier Total SA, a carei filiala a fost Grande Paroise SA (reprezentat prin Jean-Jacques Guilbaud, însoțit de către avocații Jean Veil/Baroul parizian și Michaël Malka/BaroulToulouse), care a și despăgubit deja victimele catastrofei la nivelul a cca 2,3Md€.Partea civilă (cca 2.750 de persoane) este reprezentată (alaturi de persoane fizice) de către asociațiile (persoanele morale/juridice) „Sinistrații din 21 septembrie”, respectiv „Asociația Familiilor Îndoliate AZF Toulouse” și „AZF Memorie și Solidarite” (aparținând fostlor salariați ai uzinei AZF Toulouse) sau FENVAC (Federația Națională a Victimelor Accidentelor Colective) și Asociația „Bernadette en Colère”, alaturi de care vă fi prezenta  și Jandoubi–Carde Leila (ca persoană fizică/parte civila n° 1998) soția lui Hassan Jandoubi (presupusul autor al unui atac terorist tip kamikaze la AZF Toulouse), al cărui cadavru (curat, proaspăt spălat și îmbrăcat cu 5 slipi surapusi), descoperit în proximitatea craterului format în urma exploziei, după părerea medicului legist, profesorul Anne-Marie Duguet ar fi însemnat că acesta „s-ar fi pregătit pentru o relație cu Dumnezeul (Allah)”. Cojectura avea la bază ideea că acesta l-ar fi frecventat la Artigat pe Olivier Corel („Emirul alb”, un islamist predicator radical) fost mentor ai fraților Moha(m)med și Abdelkader Merah (implicați în atacurile teroriste din Toulouse și regiunea sa urbana în zilele de 11,15 și 19 martie 2012, în care 7 persoane au fost ucise), respectiv, al fraților Fabien și Jean-Michel Clain precum și al lui Sabri Essid, clasați de către serviciile franceze de  informații DGSI/DGSE  (Direcțiile generale ale securității interne și externe), ca islamiști extremiști, radicalizați și angajați în jihad.

Pe 24 ianuarie 2017, a început, în fata Camerei Coretionale a Curții de Apel Paris (Tribunalul de Înalta Instanță-Camera Corecțională) cel de-al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor" de la Toulouse (Uzina AZF/Azot Fertilizant, specializată în sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001 (după numai 10 zile de la atacurile teroriste islamiste din SUA-pe 11 septembrie 2001) una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din întreagă istorie a Frântei (și cea de-a 2-a în Europa, după explozia centralei atomoelerctrice de la Cernobîl-pe 26 aprilie 1986), dosarul căruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am urmărit de aproape pe tot parcursul instrumentării lui (inclusiv la celelate 2 procese anterioare, cel din perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, în Prima instanță, respectiv, cel din perioada pe 24 septembrie 2012, în Apel) timp de peste 7 ani, în care mai multe anchete lansate de către INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi pus în evidență faptul că dintre cele cca 25.000 de persoane afectate într-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei, cca ¼ aflate la mai puțin de 1.700 de m de explozie ar fi fost rănite, cca 1/3 dintre ele, în cursul lunilor următoare, ar fi fost obligate (nevoite) să consulte un medic generalist,cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta și cca 1/100, chiar și din zonele îndepărtate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%). În general, 1/5 persoane aflate la mai puțin de 1.700 de m suferă și astăzi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar și astăzi, peste jumătate (cca. 55%) ar prezenta încă sechele, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă, iar ½ dintre copii aflați în proximitatea focarului exploziei și ¼ dintre cei aflați în zonele mai îndepărtate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificări comportamentale (probleme de somn, coșmaruri, neliniște, regresiune, somatizare, rezultate școlare modificate, etc.). Astăzi, la cel de-al 3 lea proces (care vă dura cca 4 luni, până pe 24 mai), în total, cca 2.750 de persoane s-ar fi constituit în parte civila (în cadrul mai multor asociații: „Sinistrații din 21 septembrie”, „AZF Memorie și Solidaritate”, etc.), care, într-un fel sau altul (direct sau indirect), se consideră victime ale celei mai mari catastrofe industriale (ca urmare a  exploziei uzinei AZF Toulouse), care a avut loc în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul procesului, 187 de martori ar trebui să fie fi audiați. În acest context, cei 2 (ramași) inculpați în dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morală/juridică, pe atunci filială al gigantului petroilier Total SA, reprezentată prin reprezentată prin Daniel Grasset) proprietarul uzinei AZF Toulouse și directorul acesteia, Serge Biechlin (persoană fizică), acuzați de „omucidere și vătămare corporală gravă involuntară (din culpă)”, în ciuda imensului prejudiciu moral și material cauzat (31 de morți, cca 8.000 de răniți, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare și pagube materiale de peste 2Md€), risca doar 225.000€ amendă penală (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de închisoare cu executare (maximum) și 45.000€ amendă penală (Serge Biechlin), după ce în urma procesului desfășurat în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amândoi au fost achitați în beneficiul îndoielii (în Prima Instanță), iar pe 24 septembrie 2012, amândoi au fost condamnați în Apel (Grande Paroase la 225.000€ amendă penală, iar Serge Biechlin la 3 ani de închisoare dintre care 1 an cu excecutare și la 45.000€ amendă penală). Asumându-și întreaga responsabilitate pentru cele întâmplate, pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avându-l pe atunci PDG/Președinte-Director General pe Thierry Desmarest, care și el a fost citat la proces) a și despăgubit deja victimele sale (sub formă de daune morale și materiale) la nivelul a cca 2Md€. În Franța, în momentul de fata ar exista încă alte 600 de întreprinderi (în domeniul petro-chimic) cu un risc asemănător de explozie! Pe 31 octombrie 2017, după 4 luni de audiență, Curtea de Apel de la Paris, condamnă pe Serge Biechlin (PDG al  AZF Touoluse) la 15 luni de închisoare cu suspendare pentru „omucidere involuntară (din culpă), iar societatea Grande Paroisse, la o amendă de 225.000€. În decizia sa, Curtea de Apel Paris a considerat că Serge Biechlin și Grande Paroiss erau vinovați de „neglijență” și „greșeli caracterizate” (neintenționate, gross negligences) conform art. 121-3, al. 4 din Codul Penal. Solicitarea casării a sentinței de către avocații lui Serge Biechlin a fost respinsă de către Curtea de Casație, pe 17 decembrie 2019. Ca urmare, senința a rămas definitivă.

Aflat sub incidenta Art.19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptata de catre Adunarea  Generala a Natiunilor Unite pe 16 decembrie 1948, la Paris in cadrul Rezolutiei 217A), nu pot fi tras la raspundere pentru opinia mea legata de problematica abordata in acest articol, in care, in urma  unor investigatii aprofundate, imi exprim un punct de vedere strict personal.Dedic acest articol celor care ar putea urma exemplul  mujahidinlor (mujahideen) - martiri angajati in „Razboiul Sfant” pentru o cauza pierduta, cu mentiunea ca acestia au parasit aceasta lume (trecatoare si muritoare)  fara sa fi ajuns la Allah si la cele 72 de Virgine (promise), ca recompensa. Indoctrinati cu ideologii islamist-extremiste (salafism, jihadism, takfirism, qutbism/kotebism, wahhabisme, al-qaidism, califatism, etc.)  convergente catre (auto)radicalizare (prin intermediul unor falsi profeti, in numele lui Allah), elementul central al (eoro)jihadologiei virale moderne, ei n-au inteles ca (lumpen)terorismul, nu poate aduce pacea confesionala in regiunile lumii aflate in conflicte armate (indifirent de motivele -justificate sau nu- care le-au generat si le mentin), in contextul agresivitati noii ordini mondiale expansioniste, in plina desfasurare (derulare).Pe 24 ianuarie 2017, a inceput, in fata Camerei Coretionale a Curtii de Apel Paris (Tribunalul de Inalta instanta) cel al 3-lea proces a exploziei "Gemenilor" de la Toulouse pe 21 septembrie 2001 (Uzina AZF/Azot Fertilizant-specializata in sintetizarea amoniacului), una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din intreaga istorie a Frantei (cea mai mare dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial) si cea de-a 2-a in Europa (dupa explozia Centralei Atomoelerctrice de la  Cernobîl pe 26 aprilie 1986). Astazi, dupa incheierea dezbaterilor care au durat pana pe 24 mai (si in care verdictul va fi anuntat pe 31 octombrie 2017),  2.750 de persoane s-au  constituit in parte civila (in cadrul mai multor asociatii: „Sinistratii din 21 septembrie”, „AZF Memorie si Solidaritate”, „Asociatia Familiilor Indoliate AZF Toulouse”,  „Asociatia Bernadette en colère”, etc.), care, intr-un fel sau altul (direct sau indirect), se considera victime ale exploziei uzinei AZF Toulouse.Din punct de vedere calendaristic, in aceasi perioada in care s-a desfasurat procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) ar fi trebuit sa aiba loc, dar in fata Curtii (Camerei) Criminale  Speciale si procesul pentru „complicitate la  asasinate teroriste” al lui  Abdlekader Merah  (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah   (autorul atacurilor teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 in care 7 persoane si-au pierdut viata), ucis pe 22 martie de catre o unitate de lupta de elita a Politiei Nationale RAID (Recherche – Assistance – Intervention – Dissuasion) sub comanda lui Amaury de Hauteclocque, in dosarul caruia am fost si eu implicat, direct, prin intermediul lucrarilor mele de investigatie facute la locul dramei (Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!, Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?, Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah!).Conform  unor anchetatori (printre care si Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Cautare Regional al Politiei Judiciare Toulouse), dar si a unor victime ale catastrofei industriale (printre care si Gérard Ratier, presedintele asociatiei „Sinistratii din 21 septembrie”), inclusiv, celor inculpati in Dosarul AZF Toulouse (Grande Paroise SA, Total SA si Serge Biechlin, fostul director al uzinelor) si avocatilor acestora (Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte si Jean-Marie Coste-Fleuret de la Baroul parizian, respectiv, Emmanuelle si Jacques Monferran de la Baroul toulousean), intre cele doua procese ar exista o legatura „organica”.  Pentru ca, dupa parerea acestora, catastrofa industriala de la Uzina AZF Toulouse, nu s-ar fi datorat unei erori (greseli) umane, ci a unui atac terorist kamikaze comis de catre Hassan Jandoubi (un muncitor interimar de confesiune musulmana) al carui cadavru ar fi fost identificat in proximitatea craterului exploziei si care l-ar fi frecventat la Artigat (Departamentul Ariège, Regiunea admnistrativa Occitanie) pe Olivier Corel („Emirul alb”), un islamist predicator radical, fost mentor ai fratilor Mohamed si Abdelkader Merah implicati in atacurile teroriste din Toulouse si regiunea sa, respectiv, ai fratilor Fabien si Jean-Michel Clain, precum si al lui Sabri Essid, clasati de catre serviciile de  informatii franceze ca islamisti radicalizati si jihadisti.PREAMBULConjectura atacului terorist de la Uzina AZF Toulouse are la baza declaratia medicului legist de la CHU (Spitalul Universitar) Purpan-Toulouse, Anne-Marie Duguet (pe care anchetatorii n-ar fi obtinut autorizatia sa o interogheze) care, cu ocazia autopsiei muncitorului de confesiune musulmana Hassan Jandoubi (decedat la locul exploziei), face referire la modul in care acesta era imbracat inainte de drama (specific islamistilor-jihadisti kamikaze): 5 slipi si 6 chiloti (Bermude) suprapusi peste un corp excesiv de curat (spalat cu grija si cosmetizat), ceea ce sugera ideea „ca individul s-ar fi pregatit pentru o relatie cu Dumnezeul (Allah)”. Din contra, desi abdomenul  lui Hassan Jandoubi, respectiv, picioarele,  prezentau arsuri grave (si profunde, pe intrega lor suprafata), tricoul si pantalonii acestuia ar fi fost gauriti doar in cateva locuri, ceea ce sugera partizanilor atentatului terorist islamist si ideea, ca imbracamintea acestuia ar fi fost schimbata dupa explozie. In ceea ce il priveste pe Serge Biechlin, acesta este convins si astazi ca (contrar anchetei stiintifice si administrative) uzina pe care o dirija din 1998 ar fi fost o „uzina model” (intr-o stare de „perfecta functionare” din toate punctele de vedere), inclusiv,  cu un personal bine pregatit, performant, motivat, dinamic, etc.: „Noi avem 14 motive succesive care interzic din punct de vedere chimic, explozia. (...). Pista chimica este strict imposibila (contrar anchetei stiintifice si administrative care au privilegiat aceasta pista accidentala). Nu stiu ce s-a intamplat. (...). Cu alte cuvinte, singura pista plauzibila pentru Serge Biechlin ar fi, evident, cea terorista! Acest punct de vedere (atacul terorist) este privilegiat (sustinut) si de catre aparare (atat in prima instanta intre 23 februarie-30 iunie 2009, cat si in Apel pe septembrie 2012) si dezvoltat, ulterior, in lucrarile jurnalistilor Anne-Marie Casteret si Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot si Jean-Christian Tirat,  mai ales ca explozia a avut loc numai cu 10 zile dupa atentatele terortiste de la New York. Pista urmata de catre SRPJ (Serviciul Regional de Cautare al Politiei Judiciare) Toulouse si DCRG (Directia Centrala de Informatii Generale) a DGPN (Directia Generala a Politiei Nationale) care fuzioneaza pe 1 iulie 2008 cu DST (Directia de Supraveghere al Teritoriului) dand natere la DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne care devine cel mai important serviciu de informatii interne francez: EDVIGE & CRISTINA, noile fisiere al Directiei Centrale de Informatii Interene Francez (DCRI) este abandonata dupa numai cateva zile de la catastrofa la interventia autoritatilor franceze de la Paris. Conform declaratiei lui Alain Cohen, ofiter la SRPJ (implicata in ancheta antiterorista de la AZF), acesta l-ar fi auzit pe fostul sef al acestuia Marcel Dumas (intr-o conversatie telefonica cu Prefectura) afirmand: „Daca Paris vrea ca explozia sa fie un accident, atunci va fi un accident”!In sfarsit, pista, ar fi fost retinuta la inceput mai ales unei „note albe” (comunicat intern/neoficial) a DCRG (din 3 octombrie 2001), conform careia Jandoubi ar fi fost recrutat numai cu cateva luni in urma de catre o grupare islamista toulouseana (radical-jihadista), avand in vedere faptul ca acesta ar fi frecventat in trecut „Grupul islamist de la Artigat” dar si datorita transmiterii unor mesaje revendicatoare Politiei, Jandarmeriei, dar si mijloacelor Mass-Media (Presa, Tv, etc.) in numele grupului terorist „Jihadul Islamic” (prezent in Palestina, Egipt, Yemen, Liban, Turcia, Uebekistan, dar necunoscut si inactiv in Franta) sau „Alpha Bravo” (grup terorist necunoscut si nici identificat), care, din „pacate” n-au putut fi tratate cu „seriozitate”! Cu alte cuvinte, SRPJ Toulouse „vorbeste” de o „digresiune geo-politico-religioasa neferificabila”, motiv pentru care revendicarile nu puteau fi luate in consideratie (considerare), desi  in 2007, DCRG ar fi arestat mai multi membri al gruparii islamiste din Artigat (comuna cu cca 600 locuitori in Departamentul Ariège, regiunea adfministrativa Occitanie),  responsabili cu trimiterea de „mujahidini” (rezboinici) pentru a combate in Irak.Mentionam aici si faptul ca atat Mohamed Merah (impreuna cu fratii sai Souad Merah si Abdelkader Merah) cat si Fabien Clain (38 de ani), originar din Insula Réunion (DOM/Departament-Regiune francez Outre Mer), convertit la islam, cel care a revendicat pe 14 noiembrie atacurile teroriste din seara de 13 noiembrie 2015 la Paris in numele Statului Islamic (Daesh), ar fi frecventat la Artigat patriarhul-salafist radical Al-Dandachi („Emirul alb”/70 de ani, stabilit in Franta in 1973, originar din Homs-capitala provinciei cu acelasi nume din Siria), devenit Olivier Corel in urma naturalizarii sale  in 1983, fost responsabil al asociatiei studentilor islamisti francezi (apropiat gruparii Frateriei musulmane siriene), stabilit in localitate in 1987,  impreuna cu fratele sau Jean-Michel Clain si clanul Sabri Essid (frate vitreg prin alianta cu Merah in urma casatoriei mamei acestuia cu tatal lui Essid, oficializata de catre Olivier Corel, mostenitor al clanului Merah in Siria, disparut fara urma dupa inmormantarea lui Merah si reaparut pe „radarele” antiterorismului in Califatul Statului Islamic, in 2015), respectiv, Thomas Barnouin (din Albi/Departamentul Tarn), inainte sa devina responsabili cu recrutarile mujahidinilor toulouseni combatanti in Irak. [A se vedea pentru datlii GEMENII DE LA TOULOUSE (PARTEA I), respectiv, GEMENII DE LA TOULOUSE (PARTEA II)]. Grupul islamist de la Artigat, va fi mai mult sau mai putin activ în Europa (in anii care vor urma), sub o forma sau alta, cu mult timp inainte de radicalizarea lui Mohamed Merah (n.1988/Algeria) presupus ca ar fost sustinut si sprijinit in atacurile sale teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 la Toulouse si Montauban (regiunea urbana Toulouse) din umbra de catre fratele sau Abdelkader Merah (n.1982/Franta) al carui proces in fata Camerei Criminale Speciale (Curte cu Jurati Speciala) care urma sa aiba loc intre 27 februarie-31 martie 2017, a fost amanata pentru perioada de 2 octombrie-3 noiembrie 2017.Nascut intr-o familie de algerieni (emigrati in Franta), cu cinci copii (cei doi baieti mentionati  mai sus, respectiv, Abdelghani/n.1977 in Algeria si doua fete: Souad/n.1978 in Algeria si Aïcha/n.1981 in Franta), crescut de catre mama sa Zoulikha Aziri si sora sa cea mare in cartierul Izards-Toulouse Métropole (dupa intoarcerea tatalui sau Mohammed Benalel Merah in 1993, la Mostaganem, in Algeria), in dupa-amiaza zilei de 11 martie, exact la opt ani de la atentatul terorist de la Madrid (11 martie 2004), revendicat de catre gruparea terorista Al Qaeda (si la 911 zile si 19 ore de la atentele teroriste de la New York, din 11 septembrie 2001; a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului legat de aceasta problematica: Bilantul unui deceniu si jumatate de terorism si antiterorism american), care a facut 191 de victime si 1.858 de raniti in trenul suburban din Gara d’Atocha, Mohammed Merah, deplsandu-se pe un scooter Yamaha model T-Max 530 (pe care unii martori l-au vazut de culoare alba, altii de culoare neagra!), furat pe 6 martie (deja dat in urmarire generala de catre Politia Judiciara din Toulouse), cu complicitatea fratelui sau Abdelkader Merah, cu o casca de culoare inchisa si utilizand un pistol tip Colt 45 de calibrul 11.43, executa la Toulouse (in jurul orei 16h00), pe Sergentul-sef Imad Ibn-Ziaten (de origine marocana si confesiune musulmana, divortat, fara copii), in varsta de 30 ani, apartinand RTP (Regimentul 1 de Parasutism) din Francazal (aria metropolitana toulouseana), pe care "il alege" ca victima, in urma unui anunt de pe internet pe site-ul "Le Bon Coin" (mentionandu-si prenumele !) sub pretextul ca si-ar vinde motocicleta.Pâna pe 15 martie acesta se ascunde in apartamentul sau din cartierul Côte Pavée (Toulouse Métropole) si la mama sa din Izards, cand actioneaza din nou (in jurul orei 14h15) si va executa pe strada („in ziua mare”), alti doi parasutisti, circuland tot cu acelasi scooter si cu aceasi arma, la Montauban (regiunea urbana Toulouse Métropole), apartinand RGP 17 (Regimentul 17 de Parasutism): pe Caporalul Abel Chennouf (de origine algeriana si confesiune crestina-catolica, sotiea caruia in varsta de 25 de ani era insarcinata), precum si pe Soldatul-parasutist (Clasa 1) Mohamed Legouad (de confesiune musulmana, necasatorit), in varsta de 23 de ani. Un al treilea soldat-parasutist (Clasa 1), Loic Liber (guadeloupean-colectivitate teritoriala franceza in Caraibe, in varsta de 28 de ani, necasatorit), tot din RGP 17, cu aceasi ocazie, fiind ranit grav la coloana vertebrala (inclusiv, sectionarea la maduvei spinarii), s-a zbatut timp de zece zile intre viata si moarte, ramanand tetraplegic pe viata. In sfarsit, pe 19 martie, in dimineata zilei de luni, la putin timp dupa 08h00, dupa inceperea programului, Mohammed Merah intra in curtea scolii Ozar Hatorah (Scoala generala – Liceu) la Toulouse si trage intr-un grup de persoane (care se grabea sa ajunga in sala de rugacinui), ucigand pe Rabinul-profesor Jonatan Sandler cu cei doi copii ai sai  Gabriel (in varsta de 4 ani) si Arieh (in varsta de 5 ani), respectiv, pe Myriam Monsonego (in varsta de 7 ani), fata directorului scolii. Este un eveniment dramatic fara precedent ! "Pentru ca niciodata in istoria recenta a Republicii nu am asistat la executia unor copii !" Mohamed Merah (care de altfel a comis atacurile sale teroriste in timpul campaniei alegerilor prezidentiale franceze din 2012 cand batalia pentru functia suprema din stat era disputata dintre Nicolas Sarkozy/in functie intre 2007-2012 si François Hollande/in functie intre 2012-2017) este ucis pe 22 martie 2012 (in jurul orei 03h00) de catre o unitate de lupta de elita a Politiei Nationale (RAID), care va asedia apartamentul sau din cartierul Côte Pavée (strada Sergent Vigné n°17),  unde s-a reugiat dupa atacurile sale teroriste.  Mentionam aici faptul ca, Curtea cu Jurati Speciala (Juriul Popular Special) este o instanta de exceptie in Dreptul francez, competenta sa statueze in cazul crimelor comise in materie traficul de stupefiante in banda organizata, creata in 1982 pentru a inlocui Curtea de Siguranta a Statului (prin Legea n°81-737 din 4 august 1981) si extinsa printr-o lege din 9 septembrie 1986 pentru crime in materie de atentate-terorism. Cu alte cuvinte, spre deosebire de o Curte cu Jurati „obisnuita” (Juriul Popular) constituita la nivelul unui departament (judet) compusa din 3 magistrati si 6 jurati alesi de pe listele electorale in Prima instanta, respectiv, 9 jurati in Apel (si competenta sa judece toate actele criminale: viol, rapire si sechestrare de persoane, trafic de carne vie, tentativa de omor si asasinat, omor si asasinat, jaf armat cu sau fara luare de ostatici, crima in banda organizata, delapidare si evaziune fiscala de mare anvergura, etc.),  Curtea cu Jurati „speciala” (cu sediul la Tribunalul de Inalta Instanta de la Paris) este compusa din 7 magistrati in Prima instanta si 9 magistrati in Apel si este competenta sa judece traficul international (tentacular) de stupefiante (droguri dure), precum si toate actele criminale teroriste comise pe teritoriul national, inclusiv, actele criminale care pun in pericol siguranta  nationala (a Statului). Aceasta Curte, judeca anual intre 8-10 dosare, fiecare audienta putand dura intre 5 zile si 6 saptamani, in functie de gravitatea si complexitatea acestora.