Acasă Investigații jurnalistice Remember & In memoriam „Gemenii” (AZF) de la Toulouse. Cea mai mare...

Remember & In memoriam „Gemenii” (AZF) de la Toulouse. Cea mai mare catostrofă industrială postbelică franceză. Investigații jurnalistice și științifice aprofundate. Cauze posibile. În căutarea adevărului istoric. („Les jumeaux tours” de Toulouse. La plus grande catastrophe industrielle française de l’après-guerre. Les causes possibles. En quête de vérité). Corespondență din Franța (Toulouse și Paris – Thomas CSINTA)

Franța (Le Parisien)

Corespondență din Franța (Toulouse și Paris)

plangen

       Scurt rezumat accesibil cititorului

Remember & In Memoriam AZF Toulouse. Cea mai mare catostrofă industrială postbelică franceză. Cauze posibile. În căutarea adevărului istoric. Corespondență din Franța (Toulouse și Paris – Thomas CSINTA)

 

Nota autorului

Conjectura  mea prezentată în dosarul de instrucție (în timpul instrumentării lui) și la procesele exploziei uzinei AZF Toulouse (una dintre cele mai mari tragedii naționale franceze din întreaga sa istorie), constă într-un vast material de cercetare științifică (și de investigație jurnalistică) conceput într-una dintre lucrările mele de licență (nivel Master M2) având ca tematică seismologia (astăzi, ramură a geologiei care se ocupă cu studiul științific al cutremurelor, create atât de surse naturale–mișcarea plăcilor tectonice, erupțiile vulcanice cât și de surse artificiale– explozii  subterane, precum și al propagării undelor prin scoarța terestră), în care am elaborat un model matematic (abstact) al cutremurului de pământ produs de surse asimetrice (adică, absolut arbitarere) în medii (an)izotrope, utilizând pentru undele seismice (mișcări vibratorii într-un mediu material cu amplitudine variabilă) de tip L (de suprafață), care se propagă într-o pătură limitată (superfiacială) pe suprafața terestră și cele de volum (care traversează Pământul) sub formă de unde de tip P (longitudinale) și de tip S (transversale), nu funcții utilizate în seismologia clasică, descrisă de ecuația diferențială cu derivate parțiale de ordinal 2 (specific deformării unui corp solid elastic linear izotrop în  mecanica mediilor continue) a lui Navier (după numele lui Claude-Louis Navier/1785–1836, fost matematician, mecanician, fizician și inginer), dar distribuții. Aceasta (care concordă, de altfel și cu ipotezele altor specialiști ale căror rezultate s-au rezumat doar la modele clasice utilizate în seismologie) a contribuit substanțial la înțelegerea mecanismelor și proceslor care au generat marea catastrofă, dar  foarte probabil și la verdictele prounțate în acest dosar correctional,  care au dezamăgit profund, pe de o parte,  atât Parchetul și Partea civilă, cât, pe de altă parte și „conspiraționiștii” adepții unui atac terorist islamist, asemănător cu cel de la 11 septembrie 2001 asupra Gemenilor WTC1 și WTC2 de la New York.  Dar nu și lumea științifică, angajată în slujba adevărului istoric.

Notă. Elaborată de către matematicianul francez Laurent Schwartz o distribuție (numită și funcție generalizată care folosește noțiuni de algebră liniară și topologie centrate în jurul ideii de dualitate, având ca origine calculul simbolic al lui fizicianului britanic Oliver Heaviside-1894 și al matematicianului și fizicianului teoretician Henri Poincaré-1924) generalizează noțiunea de funcție și măsură. Teoria distribuției extinde noțiunea de derivată la toate funcțiile local integrabile și este utilizată pentru a formula soluții la anumite ecuații diferențiale cu derivate parțiale și are importante aplicații în fizică și inginerie, în care multe probleme discontinue duc în mod natural la ecuații diferențiale ale căror soluții sunt distribuții și nu funcții obișnuite. Distribuțiile încep să fie utilizate de către fizicieni grație multiplelor aplicații al distribuției lui Paul-Adrien-Maurice  Dirac introdusă în 1926) ca derivată (în sensul distribuțiilor) a celei lui Oliver Heaviside. La dezvoltarea teoriei au avut contribuții importante, matematicianul francez Jacques Hadamard, matematicianul amarican (de origine austro–ungară) Salomon Bochner și matematicianul și fizicianul atomist rus Sergueï Sobolev, dar ulterior (după Laurent Schwartz), matematicianul japonez Mikio Satō, care introduce noțiunea de hiperfuncție (o generalizare a distribuțiilor în sensul lui Schwartz, care permite, în special, în cazul funcțiilor olomorfe, soluții netriviale ale ecuațiilor diferențiale liniare ale căror singure soluții în spațiu sunt distribiții). O altă generalizare a distribuțiilor va conduce la elaborara algebrei Colombeau (construit cu spațiul distribuțiilor Schwartz, în care este posibilă multiplicarea distribuțiilor, inadmisibilă în teoria clasică acestora).

Pe 24 ianuarie 2017, a început, în fața Camerei Coretionale a Curții de Apel Paris (Tribunalul de Înalta Instanță-Camera Corecțională) cel de-al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor” de la Toulouse (Uzina AZF-Azot Fertilizant, specializată în sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001 (după numai 10 zile de la atacurile teroriste islamiste din SUA-pe 11 septembrie 2001), una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din întreagă istorie a Franței (și cea de-a 2-a în Europa, după explozia centralei atomoelerctrice de la Cernobîl-pe 26 aprilie 1986), dosarul căruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am urmărit de aproape pe tot parcursul instrumentării lui (inclusiv la celelate 2 procese anterioare, cel în Prima instanță, în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, respectiv, cel în Appel, pe 24 septembrie 2012) timp de peste 7 ani, în care mai multe anchete lansate de către INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi pus în evidență faptul că în afară de cei 31 decedați în catastrofă (dintre care 21 angajați ai uzinei), cca 25.000 de persoane ar fi fost afectate într-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei. Dintre acestea, cca ¼ aflate la mai puțin de 1.700 de m de explozie ar fi fost rănite, cca 1/3 dintre ele, în cursul lunilor următoare, ar fi fost obligate (nevoite) să consulte un medic generalist,cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta și cca 1/100, chiar și din zonele îndepărtate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).

În general, 1/5 persoane aflate la mai puțin de 1.700 de m suferă și astăzi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar și astăzi, peste jumătate (cca. 55%) ar prezenta încă sechele, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă, iar ½ dintre copii aflați în proximitatea focarului exploziei și ¼ dintre cei aflați în zonele mai îndepărtate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificări comportamentale (probleme de somn, coșmaruri, neliniște, regresiune, somatizare, rezultate școlare modificate, etc.).

La acest proces, cel de-al 3 lea și ultimul (care va dura 4 luni), în total, cca 2.750 de persoane fizice și morale (juridice) s-au constituit în parte civilă (în cadrul mai multor asociații: „Sinistrații din 21 septembrie”, „AZF Memorie și Solidaritate”, etc.), care, într-un fel sau altul (direct sau indirect), s-au considert victime ale celei mai mari catastrofe industriale care a avut loc în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul procesului, 187 de martori vor fi audiați, alături de 39 de experți-judiciari (profesori universitari, cercetători, ingineri, etc., specialiști de înalt nivel în diferite domenii de activitate legate de catastrofă), dintre cei consultați (printre care și subsemnatul).

În acest context, cei 2 (rămași) inculpați în dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morală/juridică, pe atunci filială al gigantului petroilier Total SA, reprezentată prin reprezentată prin Daniel Grasset) proprietarul uzinei AZF Toulouse și directorul acesteia, Serge Biechlin (persoană fizică), acuzați de „omucidere și vătămare corporală gravă involuntară (din culpă)”, în ciuda imensului prejudiciu moral și material cauzat (31 de morți, cca 8.000 de răniți, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare și pagube materiale de peste 2Md€), risca doar 225.000€ amendă penală (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de închisoare cu executare (maximum) și 45.000€ amendă penală (Serge Biechlin), după ce în urma procesului desfășurat în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amândoi au fost achitați în beneficiul îndoielii (în Prima Instanță), iar pe 24 septembrie 2012, amândoi au fost condamnați în Apel (Grande Paroase la 225.000€ amendă penală, iar Serge Biechlin la 3 ani de închisoare dintre care 1 an cu excecutare și la 45.000€ amendă penală).

Asumându-și întreaga responsabilitate pentru cele întâmplate, pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avându-l pe atunci PDG/Președinte-Director General pe Thierry Desmarest, care și el a fost citat la proces) a și despăgubit deja victimele sale (sub formă de daune morale și materiale) la nivelul a cca 2Md€. În Franța, în momentul de fata ar exista încă alte 600 de întreprinderi (în domeniul petro-chimic) cu un risc asemănător de explozie!

Ca o ironie a  sortii  în aceasi perioadă (aproximativ)cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfășoară în fata Curții (Camerei) Criminale Speciale (Curtea cu Jurați Specială), pentru „complicitate la  asasinate teroriste” și procesul lui  Abdlekader Merah  (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah   (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 și 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de către o unitate de lupta de elita RAID–Recherche–Assistance–Intervention–Dissuasion” a Politiei Naționale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque (în dosarul căruia am fost implicat și eu prin intermediul lucrărilor mele de investigație) care, conform  unor anchetatori (Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Căutare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar și a unui important număr de victime ale catastrofei industriale a uzinei AZF (Gérard Ratier, președintele asociației „Sinistrații din 21 septembrie”), ar avea între ele o legătură „organică” (conform avocaților apărării Simon Foreman și Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se și pe lucrările jurnaliștilor Anne-Marie Casteret și Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot și Jean-Christian Tirat și în sfârșit, ale mele).

Prăbușirea Turnurilor  Gemene de la Toulouse (coșurile uzinei AZF)  pe 21 septembrie 2001 în urma unei puternice explozii după  numai 10 zile de la prăbușirea Gemenilor WTC1 și WTC2  de la WTC la New York a dat naștere la o serie de confuzii și dezbateri în contradictoriu, atât în rândul unităților și organizațiilor de luptă antiteroristă, cât și în cadrul societății civile. Atât în SUA cât și în Uniunea Europeană, în general și în Franța, în particular.

In memoriam Ziarul „Poliția Capitalei-955”. În serial. Selecție de articole (Thomas CSINTA – atașat de presă, Franța), Partea XIII. (French Connexion – Mașini din Franța în „micul Paris”, Capcana hoților de asigurări auto, Pistoale Taser X26 – cu cameră video, Gemenii de la Toulouse – cea mai mare catastrofă industrială postbelică franceză)

Bilanțul terorismului și antiterorismului american în ultimul deceniu (2001 – 2011). GWOT (Global War on Terror). Corespondență de la New York (SUA)

„Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au fost opera Illuminaţilor şi ale membrilor săi infiltraţi în guvernul american, în serviciile secrete şi în armata americană!” Oare?

Majoritatea autorităților implicate (direct sau indirect) în evenimentele de la New York, respectiv, de la Toulouse, erau convinse că organizațiile teroriste islamiste (extremiste, fundamentaliste, jihadiste, etc.) vor continua să comită atacuri sângeroase nu numai Statele Unite dar și în restul lumii, inclusiv, în Uniunea Europeană, deci, în particular, și în Franța. Și acest lucru  în ciuda faptului că Franța a refuzat să participe la operațiunile militare ale SUA și a aliaților săi (în cadrul Coaliției Multinaționale) în Irak, după invazia acestei țări pe 20 martie 2003 (Operațiunea „Libertate Irakiană”), în cadrul Global War on Terror (Terorismul nu are religie. Terorismul islamist în lumea occidentalâ după declanșarea GWOT-Global War on Terror) declanșat pe 28 septembrie 2001, de către Administrația Bush.

Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist în Lumea Occidentală după la declanșarea GOWT (Global War on Terror)

Ceea ce a urmat de atunci și până în prezent, în cadrul acestui război în Lumea Occidentală, din toate punctele de vedere, a fost (și este) un adevărat dezastru: sute de teroriști islamisti (jihadisti) uciși, arestați și încarcerați, dar milioane de oameni nevinovați (inclusiv, femei și copii) asasinați (victime colaterale) și delocalizati (refugiați), respectiv, dispresati în lume, care mor în condiții inumane, ca victime ale unor interese politico-economice meschine ale marilor puteri militare. (A se vedea pentru detalii și ciclul de articole al autorului din cartea autorului din cele două volumele „Allahu Akbar”-2.368 de pagini)

Recenzie lucrarea (cărțile) „Allahu Akbar” (Monitorul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite)

După o anchetă care a durat cca 7 ani (28 septembrie 2001-7 iulie 2007/ceea ce este foarte mult într-un dosar corecțional judecat de către o Curte compusă din 3 magistrați), procesul uzinei AZF Toulouse (de o deosebită complexitate) urma să înceapă în sala Jeam Mermoz (din Aleea Biènes nr.7) pe 28 septembrie 2008 la TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse în fata Curții Corecționale (cea de a 3-a Cameră: N° de Jugement: 1110/09; N° de Parquet: 01100000/0887810/ 0887809/0868905, prezidată de către Thomas Le Monnyer/Președinte–judecător și compusă din  Danièle Milrabel/Vicepreședinte-judecător și Edwige Bit/judecător, Hélène Ratinaud/Vicepreședinte-judecător supleant și Alain Fouqouet/judecător supleant, asistați de către grefierii Maryse Bonaventure și Emmanuelle Reynolds, precum și Patrice Michel, Procurorul adjunct al Procurorului Republicii, respectiv, Claudie Viaud, Viceprocuror al Republicii. Ulterior însă, data începerii acestuia (din motive „tehnice”) a fost amânată până pe 23 februarie 2009.

Cu alte cuvinte, acest proces debuta după cca 8 ani și jumătate, de la producerea celei mai mari catastrofe industriale postbelice franceze (în care 31 de persoane au fost ucise și cca 2.500 de persoane au necesitat spitalizare, cu pagube materiale de peste 2,3Md€), explozia uzinei chimice AZF (Azot Fertilizant) Toulouse, proprietate (pe atunci) a societății petrochimice GPN (Grande Paroise Azot/întreprindere chimică, fosta filiala al grupului petrolier Atofina dispărută în 2004 în profitul grupului Arkema, aflat în componenta grupului Total SA-întreprindere petroliera și de gazeificare franceză privată, creată în 1924 prin fuziunea dintre Total-Fina și Elf/ex-Elf Atochem), astăzi făcând parte din grupul Borealis AG (al 2-lea mare producător european și al 8-lea mondial de polietilena/C2H4)n, polimer semicristalin termoplastic, semiotransparent, obținut prin procesul de polimerizare), fosta filiala a lui Total SA (privatizată în 1993, care apsoarbe în 1999 compania petrolieră belgiană Petrofina, respectiv, în 2000, societatea franceza de extratie petroliera Elf Aquitaine), cel de-al 6-lea mare grup petrolier din lume, după ExxonMobil Corporation (american), Shell/Royal Dutch Petroleum (anglo-olandez), BP (anglo-iranian), Chevron Corporation (american) și ConocoPhillips (american).

Pe 9 iulie 2007, Judecătorul de Instrucție Thierry Perriquet termina instrumentarea dosarului și îi vă trimite în fata Camerei Corecționale al TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse pe cei 2 rămași inculpați în dosar (după disculparea altor 13 în timpul dereularii anchetei): Sociatea petrochimica „Grande Paroisse” SA (reprezentată prin Daniel Grasset), persoană morală (juridica), pentru „omucidere și vătămare coporala grava involuntara” (din culpa) și pe directorul Uzinei AZF, Serge Biechlin (persoană fizică), inculpat cu același cap de acuzare ca și Grande Paroise, căruia i se mai reproșează în plus și „neglijență în ceea ce privește securitatea intreprnderii” (conform art. L 230-2, L 263-2-1, R 231-54-1, L 263-1-1, L.4121-1, L.4121-2, L.4121-3, L.4121-4, L.4612-9, L.4121-5, L.4741-1 și L.4732-1, R625-2,4; L230-2; L263-1-1; L263-21 din Codul Muncii la momentul producerii catastrofei și cel în vigoare după 1 mai 2008 respectiv, art. L.221-6, 8, 10; 222-19, 44, 46; 322-5, 15, 17 din Codul Penal), asistați de către o echipa de avocați reputați: Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte și Jean-Marie Coste-Fleuret de la Baroul Paris, respectiv, Emmanuelle și Jacques Monferran de la Baroul Toulouse.

Alături de cei doi, pe banca acuzării (acuzațiilor) vor fi prezenți, în calitate de „martor”, (conform art.387 și următoarele, art.550 și următoarele, respectiv, L.121-3, L. 221-6, L. 222-19/aliniatul 1, L. 322-5 și R. 625-2 din Codul de Procedura Penala) și grupul petrolier Total SA, a carei filiala a fost Grande Paroise SA (reprezentat prin Jean-Jacques Guilbaud, însoțit de către avocații Jean Veil/Baroul parizian și Michaël Malka/BaroulToulouse), care a și despăgubit deja victimele catastrofei la nivelul a cca 2,3Md€.

Partea civilă (cca 2.750 de persoane) este reprezentată (alaturi de persoane fizice) de către asociațiile (persoanele morale/juridice) „Sinistrații din 21 septembrie”, respectiv „Asociația Familiilor Îndoliate AZF Toulouse” și „AZF Memorie și Solidarite” (aparținând fostlor salariați ai uzinei AZF Toulouse) sau FENVAC (Federația Națională a Victimelor Accidentelor Colective) și Asociația „Bernadette en Colère”, alaturi de care vă fi prezenta  și Jandoubi–Carde Leila (ca persoană fizică/parte civila n° 1998) soția lui Hassan Jandoubi (presupusul autor al unui atac terorist tip kamikaze la AZF Toulouse), al cărui cadavru (curat, proaspăt spălat și îmbrăcat cu 5 slipi surapusi), descoperit în proximitatea craterului format în urma exploziei, după părerea medicului legist, profesorul Anne-Marie Duguet ar fi însemnat că acesta „s-ar fi pregătit pentru o relație cu Dumnezeul (Allah)”. Cojectura avea la bază ideea că acesta l-ar fi frecventat la Artigat pe Olivier Corel („Emirul alb”, un islamist predicator radical) fost mentor ai fraților Moha(m)med și Abdelkader Merah (implicați în atacurile teroriste din Toulouse și regiunea sa urbana în zilele de 11,15 și 19 martie 2012, în care 7 persoane au fost ucise), respectiv, al fraților Fabien și Jean-Michel Clain precum și al lui Sabri Essid, clasați de către serviciile franceze de  informații DGSI/DGSE  (Direcțiile generale ale securității interne și externe), ca islamiști extremiști, radicalizați și angajați în jihad.

Edvige & Cristina, fişierele ostile ale Direcţiei Generale a Securităţii Interne (DGSI)

Acest proces în Prima Instanță (cu dosarul de instrucție constituit din 109 volume, totalizând 53.820 de pagini) filmat integral (ceea ce era o premieră într-un dosar corecțional–ale căror imagini vor putea fi făcute publice după 50 de ani de la data terminării prpcesului, adică, din 30 iunie 2059) se va dedășura între 23 februarie 2009–30 iunie 2009, iar cei inculpați în dosar, conform verdictului anunțat pe 19 decembrie 2009, vor fi achitați.

AZF-il-y-aura-un-nouveau-proces-a-Paris

Cum era însă și de așteptat (în asemenea situații), Parchetul va face Apel (recurs la sentință), iar pe 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Toulouse va condamna pentru „omucidere involuntară”, societatea Grande Paroisse la o amendă penală de 225.000€, iar pe Serge Biechlin, ex-PDG al AZF Toulouse, la 3 ani de închisoare (dintre care 2 ani cu suspendare) și la 45.000€ amendă penală. 

Dar cei condamnați vor sesiza Curtea de Casație, pentru un „viciu de formă” (procedură), având în vedere faptul că unul dintre magistrații Curții de Apel de la Toulouse era vicepreședinte al INAVEM (Institutul Național de Ajutor Victimelor atentatelor și accidentelor colective) și ca urmare, pe 13 ianuarie 2015, aceasta va casa sentința pronunțată de către Curte de Apel Toulouse, ca va expedia dosarul spre judecare Curții de Apel Paris.

Pe 31 octombrie 2017, după 4 luni de audiență, în acest al 3-lea proces, Curtea de Apel Paris, îl condamnă pe Serge Biechlin (PDG al AZF Touoluse) la 15 luni de închisoare cu suspendare pentru „omucidere involuntară” (din culpă), iar societatea Grande Paroisse, la o amendă penală de 225.000€. În decizia sa, Curtea de Apel Paris a considerat că Serge Biechlin și Grande Paroiss erau vinovați de „neglijență” și „greșeli caracterizate” (neintenționate, gross negligences) conform art. 121-3, al. 4 din Codul Penal. Solicitarea casării sentinței de către avocații lui Serge Biechlin a fost respinsă de către Curtea de Casație, pe 17 decembrie 2019. Ca urmare, sentința a rămas definitivă.

Bibliografie selectivă

„Gemenii” de la Toulouse. Cea mai mare catastrofă industrială postbelică franceză (Rezumat, Corespondență din Franța)

 

„Gemenii” de la Toulouse. Cea mai mare catastrofă industrială din istoria Franței postbelice (investigații jurnalistice și științifice aprofundate – partea I). Corespondență de la Procesul AZF Toulouse

Untitled

„Gemenii” de la Toulouse. Cea mai mare catastrofă industrială din istoria Franței postbelice (investigații jurnalistice și științifice aprofundate – partea II). Corespondență de la Procesul AZF Toulouse

Toulouse („focar” al islamismului radical), „plânge cu lacrimi de sânge”! Verdictul în dosarele AZF Toulouse si Asasinatele lui Merah.

Imagini reprezentative

870x489_azf_stele_1_vm

Bibliografie generală

Nota redacției