Etichetă: „Sinistrații din 21 septembrie”

Nota autorului. Conjectura mea prezentată în dosarul de instrucție (în timpul instrumentării lui) și la procesele exploziei uzinei AZF Toulouse (una dintre cele mai mari tragedii naționale franceze din întreaga sa istorie), constă într-un vast material de cercetare științifică (și de investigație jurnalistică) conceput într-una dintre lucrările mele de licență (nivel Master M2) având ca tematică seismologia (astăzi, ramură a geologiei care se ocupă cu studiul științific al cutremurelor, create atât de surse naturale–mișcarea plăcilor tectonice, erupțiile vulcanice cât și de surse artificiale– explozii subterane, precum și al propagării undelor prin scoarța terestră), în care am elaborat un model matematic (abstact) al cutremurului de pământ produs de surse asimetrice (adică, absolut arbitarere) în medii (an)izotrope, utilizând pentru undele seismice (mișcări vibratorii într-un mediu material cu amplitudine variabilă) de tip L (de suprafață), care se propagă într-o pătură limitată (superfiacială) pe suprafața terestră și cele de volum (care traversează Pământul) sub formă de unde de tip P (longitudinale) și de tip S (transversale), nu funcții utilizate în seismologia clasică, descrisă de ecuația diferențială cu derivate parțiale de ordinal 2 (specific deformării unui corp solid elastic linear izotrop în mecanica mediilor continue) a lui Navier (după numele lui Claude-Louis Navier/1785–1836, fost matematician, mecanician, fizician și inginer), dar distribuții. Aceasta (care concordă, de altfel și cu ipotezele altor specialiști ale căror rezultate s-au rezumat doar la modele clasice utilizate în seismologie) a contribuit substanțial la înțelegerea mecanismelor și proceslor care au generat marea catastrofă, dar foarte probabil și la verdictele prounțate în acest dosar correctional, care au dezamăgit profund, pe de o parte, atât Parchetul și Partea civilă, cât, pe de altă parte și „conspiraționiștii” adepții unui atac terorist islamist, asemănător cu cel de la 11 septembrie 2001 asupra Gemenilor WTC1 și WTC2 de la New York. Dar nu și lumea științifică, angajată în slujba adevărului istoric.Notă. Elaborată de către matematicianul francez Laurent Schwartz o distribuție (numită și funcție generalizată care folosește noțiuni de algebră liniară și topologie centrate în jurul ideii de dualitate, având ca origine calculul simbolic al lui fizicianului britanic Oliver Heaviside-1894 și al matematicianului și fizicianului teoretician Henri Poincaré-1924) generalizează noțiunea de funcție și măsură. Teoria distribuției extinde noțiunea de derivată la toate funcțiile local integrabile și este utilizată pentru a formula soluții la anumite ecuații diferențiale cu derivate parțiale și are importante aplicații în fizică și inginerie, în care multe probleme discontinue duc în mod natural la ecuații diferențiale ale căror soluții sunt distribuții și nu funcții obișnuite. Distribuțiile încep să fie utilizate de către fizicieni grație multiplelor aplicații al distribuției lui Paul-Adrien-Maurice Dirac introdusă în 1926) ca derivată (în sensul distribuțiilor) a celei lui Oliver Heaviside. La dezvoltarea teoriei au avut contribuții importante, matematicianul francez Jacques Hadamard, matematicianul amarican (de origine austro–ungară) Salomon Bochner și matematicianul și fizicianul atomist rus Sergueï Sobolev, dar ulterior (după Laurent Schwartz), matematicianul japonez Mikio Satō, care introduce noțiunea de hiperfuncție (o generalizare a distribuțiilor în sensul lui Schwartz, care permite, în special, în cazul funcțiilor olomorfe, soluții netriviale ale ecuațiilor diferențiale liniare ale căror singure soluții în spațiu sunt distribiții). O altă generalizare a distribuțiilor va conduce la elaborara algebrei Colombeau (construit cu spațiul distribuțiilor Schwartz, în care este posibilă multiplicarea distribuțiilor, inadmisibilă în teoria clasică acestora).Pe 24 ianuarie 2017, a început, în fața Camerei Coretionale a Curții de Apel Paris (Tribunalul de Înalta Instanță-Camera Corecțională) cel de-al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor” de la Toulouse (Uzina AZF-Azot Fertilizant, specializată în sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001 (după numai 10 zile de la atacurile teroriste islamiste din SUA-pe 11 septembrie 2001), una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din întreagă istorie a Franței (și cea de-a 2-a în Europa, după explozia centralei atomoelerctrice de la Cernobîl-pe 26 aprilie 1986), dosarul căruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am urmărit de aproape pe tot parcursul instrumentării lui (inclusiv la celelate 2 procese anterioare, cel în Prima instanță, în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, respectiv, cel în Appel, pe 24 septembrie 2012) timp de peste 7 ani, în care mai multe anchete lansate de către INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi pus în evidență faptul că în afară de cei 31 decedați în catastrofă (dintre care 21 angajați ai uzinei), cca 25.000 de persoane ar fi fost afectate într-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei. Dintre acestea, cca ¼ aflate la mai puțin de 1.700 de m de explozie ar fi fost rănite, cca 1/3 dintre ele, în cursul lunilor următoare, ar fi fost obligate (nevoite) să consulte un medic generalist,cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta și cca 1/100, chiar și din zonele îndepărtate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).În general, 1/5 persoane aflate la mai puțin de 1.700 de m suferă și astăzi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar și astăzi, peste jumătate (cca. 55%) ar prezenta încă sechele, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă, iar ½ dintre copii aflați în proximitatea focarului exploziei și ¼ dintre cei aflați în zonele mai îndepărtate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificări comportamentale (probleme de somn, coșmaruri, neliniște, regresiune, somatizare, rezultate școlare modificate, etc.).La acest proces, cel de-al 3 lea și ultimul (care va dura 4 luni), în total, cca 2.750 de persoane fizice și morale (juridice) s-au constituit în parte civilă (în cadrul mai multor asociații: „Sinistrații din 21 septembrie”, „AZF Memorie și Solidaritate”, etc.), care, într-un fel sau altul (direct sau indirect), s-au considert victime ale celei mai mari catastrofe industriale care a avut loc în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul procesului, 187 de martori vor fi audiați, alături de 39 de experți-judiciari (profesori universitari, cercetători, ingineri, etc., specialiști de înalt nivel în diferite domenii de activitate legate de catastrofă), dintre cei consultați (printre care și subsemnatul).În acest context, cei 2 (rămași) inculpați în dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morală/juridică, pe atunci filială al gigantului petroilier Total SA, reprezentată prin reprezentată prin Daniel Grasset) proprietarul uzinei AZF Toulouse și directorul acesteia, Serge Biechlin (persoană fizică), acuzați de „omucidere și vătămare corporală gravă involuntară (din culpă)”, în ciuda imensului prejudiciu moral și material cauzat (31 de morți, cca 8.000 de răniți, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare și pagube materiale de peste 2Md€), risca doar 225.000€ amendă penală (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de închisoare cu executare (maximum) și 45.000€ amendă penală (Serge Biechlin), după ce în urma procesului desfășurat în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amândoi au fost achitați în beneficiul îndoielii (în Prima Instanță), iar pe 24 septembrie 2012, amândoi au fost condamnați în Apel (Grande Paroase la 225.000€ amendă penală, iar Serge Biechlin la 3 ani de închisoare dintre care 1 an cu excecutare și la 45.000€ amendă penală).Asumându-și întreaga responsabilitate pentru cele întâmplate, pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avându-l pe atunci PDG/Președinte-Director General pe Thierry Desmarest, care și el a fost citat la proces) a și despăgubit deja victimele sale (sub formă de daune morale și materiale) la nivelul a cca 2Md€. În Franța, în momentul de fata ar exista încă alte 600 de întreprinderi (în domeniul petro-chimic) cu un risc asemănător de explozie!Ca o ironie a sortii în aceasi perioadă (aproximativ)cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfășoară în fata Curții (Camerei) Criminale Speciale (Curtea cu Jurați Specială), pentru „complicitate la asasinate teroriste” și procesul lui Abdlekader Merah (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 și 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de către o unitate de lupta de elita RAID–Recherche–Assistance–Intervention–Dissuasion” a Politiei Naționale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque (în dosarul căruia am fost implicat și eu prin intermediul lucrărilor mele de investigație) care, conform unor anchetatori (Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Căutare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar și a unui important număr de victime ale catastrofei industriale a uzinei AZF (Gérard Ratier, președintele asociației „Sinistrații din 21 septembrie”), ar avea între ele o legătură „organică” (conform avocaților apărării Simon Foreman și Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se și pe lucrările jurnaliștilor Anne-Marie Casteret și Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot și Jean-Christian Tirat și în sfârșit, ale mele).Prăbușirea Turnurilor Gemene de la Toulouse (coșurile uzinei AZF) pe 21 septembrie 2001 în urma unei puternice explozii după numai 10 zile de la prăbușirea Gemenilor WTC1 și WTC2 de la WTC la New York a dat naștere la o serie de confuzii și dezbateri în contradictoriu, atât în rândul unităților și organizațiilor de luptă antiteroristă, cât și în cadrul societății civile. Atât în SUA cât și în Uniunea Europeană, în general și în Franța, în particular. Ceea ce a urmat de atunci și până în prezent, în cadrul acestui război în Lumea Occidentală, din toate punctele de vedere, a fost (și este) un adevărat dezastru: sute de teroriști islamisti (jihadisti) uciși, arestați și încarcerați, dar milioane de oameni nevinovați (inclusiv, femei și copii) asasinați (victime colaterale) și delocalizati (refugiați), respectiv, dispresati în lume, care mor în condiții inumane, ca victime ale unor interese politico-economice meschine ale marilor puteri militare. (A se vedea pentru detalii și ciclul de articole al autorului din cartea autorului din cele două volumele „Allahu Akbar"-2.368 de pagini)După o anchetă care a durat cca 7 ani (28 septembrie 2001-7 iulie 2007/ceea ce este foarte mult într-un dosar corecțional judecat de către o Curte compusă din 3 magistrați), procesul uzinei AZF Toulouse (de o deosebită complexitate) urma să înceapă în sala Jeam Mermoz (din Aleea Biènes nr.7) pe 28 septembrie 2008 la TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse în fata Curții Corecționale (cea de a 3-a Cameră: N° de Jugement: 1110/09; N° de Parquet: 01100000/0887810/ 0887809/0868905, prezidată de către Thomas Le Monnyer/Președinte–judecător și compusă din  Danièle Milrabel/Vicepreședinte-judecător și Edwige Bit/judecător, Hélène Ratinaud/Vicepreședinte-judecător supleant și Alain Fouqouet/judecător supleant, asistați de către grefierii Maryse Bonaventure și Emmanuelle Reynolds, precum și Patrice Michel, Procurorul adjunct al Procurorului Republicii, respectiv, Claudie Viaud, Viceprocuror al Republicii. Ulterior însă, data începerii acestuia (din motive „tehnice”) a fost amânată până pe 23 februarie 2009.Cu alte cuvinte, acest proces debuta după cca 8 ani și jumătate, de la producerea celei mai mari catastrofe industriale postbelice franceze (în care 31 de persoane au fost ucise și cca 2.500 de persoane au necesitat spitalizare, cu pagube materiale de peste 2,3Md€), explozia uzinei chimice AZF (Azot Fertilizant) Toulouse, proprietate (pe atunci) a societății petrochimice GPN (Grande Paroise Azot/întreprindere chimică, fosta filiala al grupului petrolier Atofina dispărută în 2004 în profitul grupului Arkema, aflat în componenta grupului Total SA-întreprindere petroliera și de gazeificare franceză privată, creată în 1924 prin fuziunea dintre Total-Fina și Elf/ex-Elf Atochem), astăzi făcând parte din grupul Borealis AG (al 2-lea mare producător european și al 8-lea mondial de polietilena/C2H4)n, polimer semicristalin termoplastic, semiotransparent, obținut prin procesul de polimerizare), fosta filiala a lui Total SA (privatizată în 1993, care apsoarbe în 1999 compania petrolieră belgiană Petrofina, respectiv, în 2000, societatea franceza de extratie petroliera Elf Aquitaine), cel de-al 6-lea mare grup petrolier din lume, după ExxonMobil Corporation (american), Shell/Royal Dutch Petroleum (anglo-olandez), BP (anglo-iranian), Chevron Corporation (american) și ConocoPhillips (american).Pe 9 iulie 2007, Judecătorul de Instrucție Thierry Perriquet termina instrumentarea dosarului și îi vă trimite în fata Camerei Corecționale al TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse pe cei 2 rămași inculpați în dosar (după disculparea altor 13 în timpul dereularii anchetei): Sociatea petrochimica „Grande Paroisse” SA (reprezentată prin Daniel Grasset), persoană morală (juridica), pentru „omucidere și vătămare coporala grava involuntara” (din culpa) și pe directorul Uzinei AZF, Serge Biechlin (persoană fizică), inculpat cu același cap de acuzare ca și Grande Paroise, căruia i se mai reproșează în plus și „neglijență în ceea ce privește securitatea intreprnderii” (conform art. L 230-2, L 263-2-1, R 231-54-1, L 263-1-1, L.4121-1, L.4121-2, L.4121-3, L.4121-4, L.4612-9, L.4121-5, L.4741-1 și L.4732-1, R625-2,4; L230-2; L263-1-1; L263-21 din Codul Muncii la momentul producerii catastrofei și cel în vigoare după 1 mai 2008 respectiv, art. L.221-6, 8, 10; 222-19, 44, 46; 322-5, 15, 17 din Codul Penal), asistați de către o echipa de avocați reputați: Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte și Jean-Marie Coste-Fleuret de la Baroul Paris, respectiv, Emmanuelle și Jacques Monferran de la Baroul Toulouse.Alături de cei doi, pe banca acuzării (acuzațiilor) vor fi prezenți, în calitate de „martor”, (conform art.387 și următoarele, art.550 și următoarele, respectiv, L.121-3, L. 221-6, L. 222-19/aliniatul 1, L. 322-5 și R. 625-2 din Codul de Procedura Penala) și grupul petrolier Total SA, a carei filiala a fost Grande Paroise SA (reprezentat prin Jean-Jacques Guilbaud, însoțit de către avocații Jean Veil/Baroul parizian și Michaël Malka/BaroulToulouse), care a și despăgubit deja victimele catastrofei la nivelul a cca 2,3Md€.Partea civilă (cca 2.750 de persoane) este reprezentată (alaturi de persoane fizice) de către asociațiile (persoanele morale/juridice) „Sinistrații din 21 septembrie”, respectiv „Asociația Familiilor Îndoliate AZF Toulouse” și „AZF Memorie și Solidarite” (aparținând fostlor salariați ai uzinei AZF Toulouse) sau FENVAC (Federația Națională a Victimelor Accidentelor Colective) și Asociația „Bernadette en Colère”, alaturi de care vă fi prezenta  și Jandoubi–Carde Leila (ca persoană fizică/parte civila n° 1998) soția lui Hassan Jandoubi (presupusul autor al unui atac terorist tip kamikaze la AZF Toulouse), al cărui cadavru (curat, proaspăt spălat și îmbrăcat cu 5 slipi surapusi), descoperit în proximitatea craterului format în urma exploziei, după părerea medicului legist, profesorul Anne-Marie Duguet ar fi însemnat că acesta „s-ar fi pregătit pentru o relație cu Dumnezeul (Allah)”. Cojectura avea la bază ideea că acesta l-ar fi frecventat la Artigat pe Olivier Corel („Emirul alb”, un islamist predicator radical) fost mentor ai fraților Moha(m)med și Abdelkader Merah (implicați în atacurile teroriste din Toulouse și regiunea sa urbana în zilele de 11,15 și 19 martie 2012, în care 7 persoane au fost ucise), respectiv, al fraților Fabien și Jean-Michel Clain precum și al lui Sabri Essid, clasați de către serviciile franceze de  informații DGSI/DGSE  (Direcțiile generale ale securității interne și externe), ca islamiști extremiști, radicalizați și angajați în jihad.

Pe 24 ianuarie 2017, a început, în fata Camerei Coretionale a Curții de Apel Paris (Tribunalul de Înalta Instanță-Camera Corecțională) cel de-al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor" de la Toulouse (Uzina AZF/Azot Fertilizant, specializată în sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001 (după numai 10 zile de la atacurile teroriste islamiste din SUA-pe 11 septembrie 2001) una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din întreagă istorie a Frântei (și cea de-a 2-a în Europa, după explozia centralei atomoelerctrice de la Cernobîl-pe 26 aprilie 1986), dosarul căruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am urmărit de aproape pe tot parcursul instrumentării lui (inclusiv la celelate 2 procese anterioare, cel din perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, în Prima instanță, respectiv, cel din perioada pe 24 septembrie 2012, în Apel) timp de peste 7 ani, în care mai multe anchete lansate de către INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi pus în evidență faptul că dintre cele cca 25.000 de persoane afectate într-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei, cca ¼ aflate la mai puțin de 1.700 de m de explozie ar fi fost rănite, cca 1/3 dintre ele, în cursul lunilor următoare, ar fi fost obligate (nevoite) să consulte un medic generalist,cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta și cca 1/100, chiar și din zonele îndepărtate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%). În general, 1/5 persoane aflate la mai puțin de 1.700 de m suferă și astăzi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar și astăzi, peste jumătate (cca. 55%) ar prezenta încă sechele, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă, iar ½ dintre copii aflați în proximitatea focarului exploziei și ¼ dintre cei aflați în zonele mai îndepărtate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificări comportamentale (probleme de somn, coșmaruri, neliniște, regresiune, somatizare, rezultate școlare modificate, etc.). Astăzi, la cel de-al 3 lea proces (care vă dura cca 4 luni, până pe 24 mai), în total, cca 2.750 de persoane s-ar fi constituit în parte civila (în cadrul mai multor asociații: „Sinistrații din 21 septembrie”, „AZF Memorie și Solidaritate”, etc.), care, într-un fel sau altul (direct sau indirect), se consideră victime ale celei mai mari catastrofe industriale (ca urmare a  exploziei uzinei AZF Toulouse), care a avut loc în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul procesului, 187 de martori ar trebui să fie fi audiați. În acest context, cei 2 (ramași) inculpați în dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morală/juridică, pe atunci filială al gigantului petroilier Total SA, reprezentată prin reprezentată prin Daniel Grasset) proprietarul uzinei AZF Toulouse și directorul acesteia, Serge Biechlin (persoană fizică), acuzați de „omucidere și vătămare corporală gravă involuntară (din culpă)”, în ciuda imensului prejudiciu moral și material cauzat (31 de morți, cca 8.000 de răniți, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare și pagube materiale de peste 2Md€), risca doar 225.000€ amendă penală (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de închisoare cu executare (maximum) și 45.000€ amendă penală (Serge Biechlin), după ce în urma procesului desfășurat în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amândoi au fost achitați în beneficiul îndoielii (în Prima Instanță), iar pe 24 septembrie 2012, amândoi au fost condamnați în Apel (Grande Paroase la 225.000€ amendă penală, iar Serge Biechlin la 3 ani de închisoare dintre care 1 an cu excecutare și la 45.000€ amendă penală). Asumându-și întreaga responsabilitate pentru cele întâmplate, pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avându-l pe atunci PDG/Președinte-Director General pe Thierry Desmarest, care și el a fost citat la proces) a și despăgubit deja victimele sale (sub formă de daune morale și materiale) la nivelul a cca 2Md€. În Franța, în momentul de fata ar exista încă alte 600 de întreprinderi (în domeniul petro-chimic) cu un risc asemănător de explozie! Pe 31 octombrie 2017, după 4 luni de audiență, Curtea de Apel de la Paris, condamnă pe Serge Biechlin (PDG al  AZF Touoluse) la 15 luni de închisoare cu suspendare pentru „omucidere involuntară (din culpă), iar societatea Grande Paroisse, la o amendă de 225.000€. În decizia sa, Curtea de Apel Paris a considerat că Serge Biechlin și Grande Paroiss erau vinovați de „neglijență” și „greșeli caracterizate” (neintenționate, gross negligences) conform art. 121-3, al. 4 din Codul Penal. Solicitarea casării a sentinței de către avocații lui Serge Biechlin a fost respinsă de către Curtea de Casație, pe 17 decembrie 2019. Ca urmare, senința a rămas definitivă.

Fosta capitala (timp de un secol) a Regatului Vizigot (418 – 711) în urma marii invaziei barbare (miscari migratoare ale popoarelor nomade, în special a hunilor, sositi în estul Europei centrale, în 375, a lombarzilor în Italia, în 568 si a slavilor, în Imperiul Roman al Orientului – Imperiul Bizantin, în 577) cucerit între 711 – 726 de catre musulmani (în timpul invaziei Peninsulei Iberice), Toulouse Métropole (cca 1,4 mil locuitori, considerat astazi, un „focar” al islamismului radical), capitala europeana a industriei aeronautice si spatiale, în  perioada 31 octombrie – 2 noiembrie 2017, traieste unul dintre cele mai importante evenimente din întreaga sa istorie. Este vorba de anuntarea verdictului în 2 dosare penale la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Paris, care au marcat de-a lungul anilor, profund,  atât oponia publica franceza (si în special cea de la Toulouse) cât si cea internationala. Pe de o parte, într-un dosar corectional („delictual” – „infractiuni    minore”), în fata celei de-a 3-a Camere Corectionale a Curtii de Apel (compus din 3 magistrati), au fost judecati cei implicati intr-una dintre cele mai mari catastrofe industriale (cu o paguba materiala de peste 2Md€) dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial care a avut loc la Toulouse pe 21 septembrie 2001, în care 31 de persoane au fost ucise si peste 2.500 ranite, iar pe de alta parte, într-un dosar criminal („infractiuni grave si deosebit de grave”), in fata Curtii cu Jurati Paris Speciale (compus din 7 jurati – magistrati), complicii lui Mohammed Merah, care în cadrul unui atac terorist islamist, în perioada 11-19 martie 2012, a asainat cu sânge rece 7 persoane. PREAMBULPe 24 ianuarie 2017, a inceput, in fata Camerei Coretionale a Curtii de Apel Paris (Tribunalul de Inalta instanta – Camera  Corectionala) al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor" de la Toulouse (Uzina AZF–Azot Fertilizant, specializata in sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001, una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din intreaga istorie a Frantei (si cea de-a 2-a în Europa, dupa explozia centralei atomoelerctrice de la  Cernobîl pe 26 aprilie 1986), în care 31 de persoane au fost ucise si 2.5000 ranite, oficial. Conform dosarului de instructie (cca 109 volume/53.820 de pagini) pe care l-am putut urmarii de aproape pe tot parcursul instrumentarii lui (inclusiv la celelate 2  procese anterioare din perioada 23 februarie – 30 iunuie 2009, in Prima instanta, respectiv, pe 24 septembrie 2012, în Apel), timp de peste 7 ani, mai multe anchete lansate de catre INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi  pus in evidenta faptul ca dintre cele peste 25.000 de persoane afectate intr-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei, cca ¼ aflate la mai putin de 1.700 de m de locul exploziei ar fi fost ranite mai mult sau mai putin grav,  cca 1/3 dintre ele, in cursul lunilor urmatoare, ar fi fost obligate (nevoite) sa consulte un medic generalist, cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta si cca 1/100, chiar si din zonele indepartate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).La acest proces (cel de-al 3-lea, a durat cca 4 luni, pana pe 24 mai), în total,  cca 2.750 de persoane s-ar fi  constituit in parte civila (in cadrul mai multor asociatii: „Sinistratii din 21 septembrie”, „AZF Memorie si Solidaritate”, etc.), care, intr-un fel sau altul (direct sau indirect), se considera victime ale celei mai mari catastrofe industriale (a uzinei AZF Toulouse), care a avut loc in Franta dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial (si cea de-a 2-a in Europa, dupa explozia centralei atomoelerctrice de la  Cernobîl pe 26 aprilie 1986), iar in timpul procesului, 187 de martori ar trebui sa fie  fi audiati.In acest context, cei 2 (ramasi) inculpati in dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morala/juridica, pe atunci filiala al gigantului petroilier Total SA) proprietarul  uzinei AZF Toulouse si directorul acesteia, Serge Biechlin (persoana fizica), acuzati de „omucidere si vatamare corporala grava involuntara” (din culpa), in ciuda imensului prejudiciu moral si material cauzat (31 de morti, cca 8.000 de raniti, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare si pagube materiale de peste 2Md€), riscau (maximum) 225.000€ amenda penala (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de inchisoare cu executare si 45.000€ amenda penala (Serge Biechlin), dupa ce in urma procesului  desfasurat in perioada 23 februarie – 30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amandoi au fost achitati in beneficiul indoielii (in Prima instanta),  iar pe 24 septembrie 2012, amandoi au fost condamnati in Apel (Grande Paroase la 225.000€ amenda penala, iar Serge Biechlin la 3 ani de inchisoare dintre care 1 an cu executare si la 45.000€ amenda penala)Asumandu-si intreaga responsabilitate pentru cele intamplate pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avandu-l pe atunci PDG/Presedinte-Director General pe  Thierry Desmarest, care si el a fost citat la proces) a si despagubit deja victimele sale (sub forma de daune morale si materiale) la nivelul a cca 2Md€. In Franta, în momentul de fata ar exista înca cca 600 de întreprinderi (in domeniul petro – chimic ) cu un risc asemanator (ridicat) de explozie!Ca ironie a  sortii  în aceasi perioada (aproximativ) cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie – 24 mai 2017) ar fi trebuit sa aiba loc, însa în fata Curtii (Camerei) Criminale  Speciale pentru „complicitate la asasinate teroriste” (asociere terorista criminala de raufacatori) si procesul lui  Abdlekader Merah, respectiv, al lui Fettah Malki  (27 februarie – 31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah, presupusul terorist islamist care în zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 a asasinat 3 militari francezi de confesiune musulmana în fata unei cazarmi si 4 evrei (dintre care 3 copii) într-o scoala, la Toulouse, ucis pe 22 martie de catre politistii de la RAID (unitate de interventie de elita a Politiei Nationale Franceze).Având însa in vedere complexistatea Dosarelor Merah si  AZF Toulouse (în care am fost implicat si eu, indirect, prin intermediul investigatiilor mele), dar si posibila legatura dintre acestea, Camera Criminala a TGI Paris a decis amânarea procesuului celor 2 fosti complici ai lui Mohammed Merah, pentru perioada de 2 – 31 octmbrie. Conform unor anchetatori (printre care si Alain Cohen de la SRPJ – Serviciul de Cautare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar si victime ale catastrofei industriale a Uzinei AZF (printre care si Gérard Ratier, presedintele asociatiei „Sinistratii din 21 septembrie”), sustinuta si de catre avocatii apararii (Simon Foreman si Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se si pe lucrarile jurnalistilor Anne-Marie Casteret si Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot si Jean-Christian Tirat), cele 2 procese ar avea intre ele o legatura „organica”, pentru ca dezastrul din 21 septembrie 2001 de la Uzina AZF Toulouse nu s-ar fi datorat unei neglijente (erori umane), dar unui atentat terorist comis de catre Hassan Jandoubi (muncitor necalificat, angajat în regim interimar al Uzinei AZF Toulouse), al carui cadavru  este descoperit in proximitatea craterului format in urma exploziei, si care l-ar fi frecventat la Artigat pe Olivier Corel („Emirul alb”, un islamist predicator radical, franco – sirian, fost mentor ai fratilor Mohammed si Abdelkader Merah implicati in atacurile teroriste de la Toulouse si regiunea sa urbana (Toulouse Métropole), respectiv, ai fratilor Fabien si Jean-Michel Clain, precum si al lui Sabri Essid, considerati de catre serviciile franceze de  informatii ca islamisti radicalizati si anajati în jihadul islamist – terorist. Pe scurt, în uzina AZF Toulouse Sociatea petrochimica Grande Paroise SA/GPN (în care îsi desfasurau activitatea cca 500 de angajati), pe 21 septembrie 2001, in jurul orei 10h17, un stoc de cca 375-400 tone de nitrat de amoniu destinat productiei de ingrasamant chimic, explodeaza intr-un hangar al acesteia (centrat pe cladirile 221, respectiv, 222) autorizat sa stocheze maximum 500 de tone, generând un crater urias de forma ovala (cca 75m lungime, 45m latime si 6m adancime). Perceputa (auzita) si la cca 100 km de Toulouse, explozia urmata si de un cutremur de pamant de cca 3,5 magnitudine pe scara Richter dar si de alte fenomene (mai mult sau mai putin ciudate), electrice, luminoase, sonore (etc.), nemaîntalnite pâna atunci in regiune, este evaluata la una echivalenta cu explozia a cca 35-40 TNT (trinitrotoluen/exploziv de referinta in calculul pirotehnic), ceea ce indica detonarea unei cantitati de 60-80 de tone de nitrat de amoniu.Din investigatiile pe care le-am intreprins in acest dosar a carui instrumentare a durat mult mai mult decat era prevazut (peste 7 ani/excesiv de mult intr-un dosar corectional), în catastrofa insustriala (considerata cea mai mare în Franta dupa cel de-al 2-lea Razboi mondial si a 2-a în Europa, dupa catastrofa nucleara de la Cernobîl din 1986), vor pieri 31 de persoane (dintre care 24 în interiorul uzinei – dintre care 10 salariati ai GPN si 11 a Uzinei AZF, respeciv, 8 în exteriorul acesteia), peste 2.500 de persoane vor fi ranite (dintre cei 8.000, care au solicitat îngrijiri medicale), iar daunele materiale se vor ridica la cca 2,3Md€. Alte 25.000 de persoane ar fi fost afectate psihic (direct sau indirect) de suflul exploziei, iar cca 20% dintre cei aflati la mai putin de 1.700 de m sufera si astazi de probleme auditive iar atunci, toti ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar si astazi, peste jumatate (cca. 55%) ar prezenta inca sechele (intr-o forma  mai mult sau mai putin grava), iar ½ dintre  copii aflati in proximitatea focarului exploziei si  ¼  dintre cei aflati in zonele mai indepartate ale acesteia, prezentau importante modificari comportamentale (probleme de somn, cosmaruri, neliniste, regresiune, somatizare, rezultate scolare modificate, etc.). Din punct de vedere material, explozia a cauzat distrugeri de mari proportii  in sud-vestul metropolei Toulouse (cca 2,3Md€ daune materiale, din care 33Mil€ reprezentand contravaloarea daunelor provocate in urma distrugerii celor 107 cladiri publice), fara însa sa distruga integral turnul AZF (compus din cele doua „cosuri” gemene uriase, demolat dupa catastrofa), care de-a lungul timpului a fost un obiectiv de reper pentru avioanele comerciale (dar si militare) care aterizau pe Aeroportul International Toulouse – Blagnac.Sunt complet distruse zonele comerciale Dartry (Darty Plc, Kesa Electricals pâna in 2012) grup englez (prezent in Franta, Italia, Portugalia si Turcia) creat in 2003, specializat in distribuirea (distributia) materialului electromenajer in Europa si Turcia, respectiv, Brosette  (grup apartinând concernului Saint Gobain Distribution Bâtiment France, leader mondial in conceperea si distribuirea materialelor de constructii, sanitare, de caldura si  de instalatii), impreuna cu 150 de autobuze aflate in de depoul Langlade al SEMVAT (Societatea de transport public pa actiuni a Toulouse Métropole).  Sunt partial distruse sau grav avariate o serie de intreprinderi (IMM-uri) private cu sediile în vecinatatea uzinei, piscini, sali de sport (gimnastica), sali de concerte, respectiv, obiective publice ca Liceul Déodat de Séverac si Liceul Joseph Gallieni, Palatul sporturilor, sala de spectacole Bikini, Scoala Nationala Superioara de Ingineri de tehnici si tehologii in Chimie (Scoala Nationala de Chimie), respectiv, Centrul spitalicesc Gérard Marchant. Mai precis, conform documentelor de la Prefectura Departamentului Haute Garonne (cu capitala la Toulouse Métropole), peste 30.000 de locuinte ar fi fost grav avariate (dintre cele 55.000 afectate  sub o forma sau alta, iar cca 38,7% chiar si din zonele indepartate sau distruse complet (cele aflate in proximitatea focarului exploziei) cu cca 80.000 de sinistrati. Explozia ar fi avariat cca 3.500 de intreprinderi, 18 crese, cca 120 de institutii de invatamant: 82 de scoli primare (dintre care 31 aproape integral), scolile Maurice Jacquier si Oustalous (in intregime reconstruite), 18 scoli generale, 11 licee (din care liceele Françoise si Gallieni reconstruite integral), 4 institutii de invatamant superior, printre care si Scoala Nationala de Chimie (reconstruita) si 3 centre universitare, respectiv, 77 de institutii sociale, culturale, sportive si administrative. Printre consecintele directe ale catastrofei industriale putem mentiona si anularea Marelui turneu de tenis incepand din 2001 (care era organizat anual la Palatul Sporturilor Toulouse din 1982) si transferat din 2003 la Palatul sporturilor de la Metz (Departamentul Moselle/Regiunea administrativa Grand Est).Peste 1.300 de intreprinderi (private sau publice, reprezentand cca 20.769 de locuri de munca) din toate sectoarele de activitate ale economiei nationale au fost atinse de suflul exploziei si partial distruse, anul urmator (in 2002) fiind suprimate 960 de locuri de munca in 16 intreprinderi, inclusiv, la AZF, Tolochimie si in cadrul grupului SNPE (Societatea Nationala de Pudra si Explozivi/Explozibili, fondata in 1971 si inchisa in 2013), producatoare de materiale energetice si explosive pentru constructii civile si industriale, mine, chimie si derivate chimice, dar si de materiale propulsante pentru armamente balistice militare si civile (aerospatial) sau aibag-uri (pentru autovehicule rutiere), ale carei activitati militare au fost preluate de catre Herakles (Safran Ceramics/intreprindere industriala aerospatiala franceza creata in 2012), iar din 2016 de catre ASL/Airbus Safran Launchers (creata in 2015 de catre Airbus Industrie) respectiv, Nexter SA (grup industrial da armament francez creat in 1973), fabricant de materiale si echipamente militare utilizate in lupta terestra, aeroterestra, aeronavala, si navala. Peste 1.400 de salariati au fost concediati partial din 133 de intreprinderi si 3.378 de declaratii de accidente de munca ar fi fost monitorizate de catre autoritatile de resort, totalizand o pierdere de cca 40.000 de zile de munca la productia industriala regionala (a regiune metropolitane Toulouse – Toulouse Métropole). Din cca 80.000 de solictari de despagubire, 19.012 de dosare ar fi fost depuse direct la compania multinationala de asigurari si reasigurari AON Belgium al gigantului petrolier TotalFina, pentru prejudicii corporale cauzate de explozia Uzinei AZF  (cca 330 Mil.€) si 11.436 de dosare (dintre  care 7.657 cu „risc ridicat de imbolnavire”)  la CNAM (Casa Nationala de Asigurari de Sanatate), ca  urmare a exploziei uzinii. În ceea ce preiveste procesul complicilor lui Mohammed Merah, Abdelkader Merah (35 de ani) si Fettah Malki (34 de ani), acesta se va deschide într-un context mai mult decât tensionat, în fata Curtii cu Jurati Speciala de la Paris, pe 2 octombrie 2017.Cronologic, pe scurt!Pe 15 februarie 2012, Mohammed Merah retrage de pe contul său curent suma de 1,83 € (cât mai avea), ca şi cum avea de gând să-l lichideze, pentru ca pe 16 februarie să-şi cumpere o cameră video minusculă GoPro (cca 350€). Pe 6 martie la ora 16h45, fură la Toulouse (cu ajutorul a doi complici, dintre care unul pare să fi fost fratele lui mai mare, Abdelkader) un scooter T-Max 530 şi ceva mai târziu îşi cumpără o cască de la un dealer moto (de „Yamaha 31"), de la care încearcă să afle pe 15 martie, fără succes, cum se deconectează (dezactivează) GPS-ul (Sistemul de geolocalizare) de pe scooter (-ul furat). În aceaşi zi, el cumpără de la nişte traficanţi de arme „localnici” 2 pistoale–mitralieră (Sten şi Uzi), 3 pistoale (semi)automate Colt.45 (11,43 mm, M1911 – Colt Government pistolet al Forţelor Armate Americane timp de 74 de ani, între 1911–1985, majoritatea fabricate de către Colt's Manufacturing Company fondata în 1885 la Hartford, în Statul Connecticut) si o vestă antiglonţ, un revolver Python (Colt Python, cu muniţie 357 Magnum fabricat între 1955-2005, tot de către  Colt's Manufacturing Company), respectiv, o puşcă cu aer comprimat, în valoare totală de 20.000€, bani obţinuţi din infracţiuni corecţionale (delictuale) mai mult sau mai puţin grave (printre care evident, şi furturi cu violenţă sau jafuri armate). Pe 11 martie către ora 16h00, are întâlnire cu subofiţerul paraşutist al RGP 1, Imad Ibn Ziaten (de origine marocană şi confesiune musulmană, divorţat, fără copii, în vârstă de 30 ani), aparţinând RGP 1 (Regimentul 1 de Paraşutism) din Francazal (Toulouse Métropole), pe care îl va alege ca victimă, în urma unui anunţ de pe internet (pe site-ul "Le Bon Coin" (www.leboncoin.fr) sub pretextul că ar vrea să-i cumpere motocicleta Suzuki Bandit (650cm3), ceea ce va şi înregistra cu camera sa de luat vederi (videocameră GoPro).Întâlnindu-se cu acesta (în proximitatea unei săli de gimnastică în cartierul Hers), după ce se asigură, că este vorba de un militar, îl somează: "Culcat. Nu glumesc." Soldatul refuză şi spune: "Nu îndrepta arma către mine. Nu mă pun cu faţa la pământ, cară-te. Vei trage, ia să vedem ai curajul? Hai trage"! După care Merah, îl execută (no mercy) spunându-i: "Acesta este Islamul, frate: tu ucizi fraţii mei şi eu te ucid pe tine" şi dispare pe scooter, fără urmă. După tragicul eveniment, timp de câteva zile, acesta s-ar fi retras la „adăpost” în „bârlogul" său (apartamentul în care locuia din strada Sergent Vigné n°17/Reşedinţa Belle Paule din Cartierul Côte Pavé/Toulouse), până când „apele tulburi se liniştesc", iar pe 15 martie la ora 14h15, la Montuaban (Toulouse Métropole), Merah se opreşte în faţa unui ATM a băncii Société Générale (aflată în vecinătatea cazarmei Doumerc), în faţa căreia un grup de militari aparţinând RGP 17 (Regimentul 17 de Paraşutism) stăteau de vorbă. Văzându-i, Merah deschide focul asupra lor , uncigându-i pe Caporalul Abel Chennouf (de origine algeriană-kabyla şi confesiune creştină-catolică, cu soţia sa însărcinată, în vârstă de 25 de ani, precum şi pe Soldatul – paraşutist (Clasa 1) Mohamed Farah Chamse-Dine Legouad (de confesiune musulmană, necăsătorit, în vârstă de 23 de ani). Un al 3-lea soldat – paraşutist  (Clasa 1), Loïc Liber (din Guadelupa-colectivitate teritorială franceză în Caraibe), în vârstă de 28 de ani (necăsătorit), tot din RGP 17, cu aceaşi ocazie, fiind rănit grav la coloana vertebrală (inclusiv, la măduva spinării), s-a zbătut timp de 10 zile între viaţă şi moarte. Spitalizat la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar/Spitalul Universitar) Purpan – Toulouse, pe 26 martie a ieşit din comă, însă, acesta rămâne tetraplegic pe viaţă (paralizat complet la nivelul memrelor inferioare şi parţial la nivelul celor superioare, datorată unei secţiuni a măduvei spinării la nivelul vertebrelor cevicale-vertebre C). Distins cu Medalia militară de către Jean-Yves Le Drian (n.1947, membru PS, Ministrul Europei şi al Afacerilor Străine/din 2017, Ministrul Apărării/2012-2017) Caporalul-şef Loïc Liber, deşi astăzi, este tetraplegic (imobilizat la pat, 24/24h), în urma secţiunii (sectionarii) măduvei spinării (în locul în care a fost atins de glonţ, conform diagnosticului din fişa sa medicală), „el este fericit că a avut şansa de a rămâne în viaţă”, faţă de ceilalţi 2 cmarazi ai săi care au fost ucişi. După un lung tratament într-un centru de reeducare (recuperare) în Pyrénées-Orientales, anul trecut a fost internat la Spitalul militar din Percy la Clamart (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziană), pentru o nouă intervenţie chirurgicală care i-ar putea amleliora (oarecum) starea lui de sănătate (pe termen lung). În cursul aceleaşi zile, acesta invită sora lui cea mică Aïcha Merah (n.1981 la Toulouse, netradiţionalistă, neislamistă, neradicalizată, etc.) şi fratele lui (cel) mai mare Abdelkader Merah (n.1982 la Toulouse, tradiţionalist, islamist – redical) la o „pizza şi un pahar", iar seara participă la un „rodeo" în cartierul lor din Izards (Toulouse), pentru ca noaptea de 17 martie către 18 martie să o petreacă la o discotecă (Calypso).Pe 19 martie, în jurul orei 08h00, se opreşte cu scooter-ul lui în faţa instituţiei de educaţie (şcoală generală-liceu) Otzar Hatorah (Ohr Torah), aflată într-un cartier rezidenţial (la Toulouse) şi deschide (la întâmplare) focul asupra unui grup de persoane care intră în instituţie, ucigându-i pe profesorul – Rabin  Jonatan Sandler cu cei doi copii ai săi Gabriel Sandler şi Arieh Sandler, după care, intră în curtea şcolii şi o execută (cu sânge rece, cu un glonţ în tâmple), pe fata directorului scolii Jacob Monsonego, Myriam Monsonego, rănind grav cu 2 gloanţe şi un adolescent din Nisa, pe Aaron Bijaoui („Bryan”, în vârsta de 15 ani, spitalizat pâna pe 12 aprilie) care încearca să se refugieze în camera sa (exact ca si în faţa ATM a băncii Société Générale din vecinătatea cazarmei Doumerc).