Etichetă: GWOT-Global War on Terror

Nota Autorului. Acesta este unul din articolele care mi-a luat cel mai mult timp să le scriu din cele peste o mie pe care...

În ceea ce îl privește pe camerunezul Franck Elong Abé (în vârstă de 36 de ani), fost jihadist, asasinul lui Yan Colonna la închisoarea de maximă siguranță (Maison Centrale) de la Arles (DISP Marseille–Sud Est, din str. Nicolas Copernic nr.44, 13200 Arles), construită între 1989–1991 (în cadrul programului 13.000 și dată în folosință în 1991, cu o capacitate operațională de 157 de locuri) acesta părea să fi fost un deținut „cu un trecut lipsit de orice fel de violență” (cel puțin, aparent și vizibil), conform fostei directoare a instituției penitenciare din Arles, Corinne Puglierini (care, în plus, mai menționa în declarația sa și faptul că „„bărbatul în vârstă de 36 de ani își desfășura activitatea sa de „auxiuliar” de sport–însărcinat cu menajul în sala de activități fizice, începând cu luna septembrie 2021, „mai mult decât satisfăcător”). Din contră, investigațiile noastre în acest dosar criminal de excepție au pus în evidență o serie de „elemente” care sunt mai mult sau mai puțin corente, contradictorii și chiar „departe de realiate” (lipsite de adevăr).În primul rând, Franck Elong Abé (n.1986 la Metet, în centrul Camerunului) nu era (numai) camerunez, dar și francez, ceea ce explică fatul că după interpelarea lui în 2012, în Afganistan (de către americani) el a fost extrădat în Franța (țara sa adoptivă), unde era, de fapt, admis încă de la vârsta de 15 ani, via OMI (Ornanizația de Migrație Internațională) cu dispozitivul de „reîntregire a familiei”, având în vedere că părinții săi au reușit să obțină, ceva mai devreme, statul de „refugiat politic” în regiunea administrativă Normandia în nordul Franței (provincie istorică divizată administrativ între 1955–2015 administrativ în Normandia de Sus, la nord de Paris, pe cursul inferior al Senei, și, în partea vestică, în Normandia de Jos, care cuprindea și Peninsula Cotentin). În țara sa natală, el va fi crescut de către bunicii săi din partea mamei (protestanți și conservatori), conform propriei sale decrații făcute expertului–psihiatru care l-a examinat după extrădarea lui în Franța (în luna mai 2014). Expertiza lui psihiatrică pune însă în evidență și „tulburări de comportament” care vor debuta în jurul vârstei de 13 ani (deci înainte de stabilirea lui în Franța), iar anturajului său familial evocă la acesta, încă de la vârstă fragedă, prezența unor „posesiuni diabolice” și „impulsiuni irezistibile” motiv pentru care ar fi fost consultat în repetate rânduri, fie de către „clarvăzători”, fie de către preoți. În al 2-lea rând, după sosirea lui în Franța (în 2001), Franck Elong Abé va fi marcat nu numai de tulburări de comportament dar si de un „parcurs carceral haotic”, motiv pentru care deși era încarcerat din 2014 (în Franța) și a fost condamnat „numai” la 9 ani de detenție criminală, încă în 2022, acesta era privat de libertate, în contextul în care, conform legii, după efectuarea a 2/3 din pedeapsă în caz de recidivă (1/2 în cazul dacă era „primar”–adică, la prima condamnare) era „liberabil” (adică, putea beneficia de eliberare condiționată sub control judiciar).Cu alte cuvinte, după 6 ani de închisoare, din care erau deductibile (sub formă de „grații ale închisorii”), pentru „bună purtare”, 3 luni în primul an și 2 luni în fiecare dintre anii următori.Dar așa cum rezultă din dosarul de instrucție, din păcate, el a fost „victima” și și a unei alte condamnări în timpul detenției sale după „revenirea” (nu tocmai „protocolară”) în țară (Franța), care ar fi fost doar parțial (sau deloc) contopită cu cea „principală”, pe care o executa, motiv pentru care „liberabilitatea” lui (liberatea condiționată sub control judiciar), ar fi fost „ușor translataă în timp”.În sfârșit, întrerupându-și școlaritata (studiile) în clasa a VIII-a, devine un delincvent juvenil, iar de la vârsta de 16 ani va fi interpelat de mai multe ori pentru diferite infracțiuni (mai mult sau mai puțin minore) motiv pentru care va fi plasat sub tutela unui magistrat (judecător) pentru minori.Devenind „francez” la 18 ani (prin naturalizare), decide să integreze Marina militară (Forțele Armate al Marinei franceze), dar are ghinionul de a comite „un jaf armat” (infracțiune criminală deosebit de gravă) cu puțin timp înainte de încorpoare.Așa cu menționează în depoziția (declarația) sa „nu avea niciun motiv să acomită un asemenea act infracțional, doar voiam să devin militar”, dar, din păcate „nu eram stăpân pe situație și nu mă puteam controla”, pur și simplu, eram, efectiv, „posedat”.Din fericire (sau nu, pentru el), expertiza psihiatrică (conform căreia ar fi fost într-o stare de „iresponsabilitate penală”) „îl salvează” de detenție, dar va fi spitalizat în unități (structuri) psihiatrice ale unor spitale din departamentele Seine-Maritime și Eure cu diagnosticul de „schizofrenie” (paranoidă), timp de peste un an.Ceea ce nu a impiedicat, toutuși, justiția ca să-l condamne, pentru prima dată, în 2006 pentru furt, căreia vor urma alte condamnări până în 2011, printre care și amenințarea cu moartea, când decide să plece în Afganistan, o decizie foarte „la modă”, în acea perioadă, în rândul tinerilor francezi de origine musulmană.Între timp, în 2008 pleacă în Canada unde se va converti la islam luându-și numele de mujahedin „Zakaria” și intră în contact cu alții care au revenit din Afganistan. Dar în 2010 va fi expulzat din Canada pentru că ar fi agresat „mai mulți fideli ai unei moschee, cărora i-ar fi reproșat că ar fi „musulmani falși/ipocriți”.Ca urmare, anul următor el revine în Franța și se stabilește la Bordeaux, unde ia decizia de a se „instala” (stabili) în Afganistan unde reușește să intre legal cu o viză de lucru de 3 luni în domeniul „umanitar” cu scopul „de-a putea face o idee despre talibani” (adică, de a-i cunoaște pe talibani, de aproape). La început locuiește (ca „nou recrut”) într-o tabără (cu corturi) la Mir Ali în Pakistan (în munții pakistanezi Orakzai), unde după 6 luni fiind clasat (considerat) ca „sigur”, va deveni mesajer între talibanii din Waziristanul pakistanez și cei din provincia afgană Khost, unde de altfel, va fi și interpelat în 2012 de către un polițist de frontieră afgan care îl predă forțelor aliate internaționale.Merită de remarcat faptul (interesant) că el se va atașa „mentalității” talibanilor (din Afganistan și Pakistan) și luptei cu caracter terorist în care sunt angajați aceștia dar va denunța ideologia și practicile organizației teroriste și criminale Al Qaeda.Predat autorităților franceze în cursul lunii mai 2014 (după cca 1 an și jumătate de sejur în închisorile americane din Afganistan) și încarcerat în regiunea sa de reședință Normandia, la centrul „medieval” de detenție provizorie Bonne-Nouvelle din Rouen (DISP Rennes-Grand Ouest, Bul. Europei nr. 169, 76100 Rouen, dat în folosință 1864, cu 272 de celule și 518 locuri operaționale pentru bărbați, respectiv, cu 35 de celule si 52 de locuri operaționale pentru deținute și 34 de celule individuale pentru minori dar și un cartier de smilibertate cu 19 celule și 20 de locuri operaționale), expertiza psihiatrică pune în evidență la el „o structură de personalitate comportând caracteristici ale psihozei” dar neagă „abolirea discernământului” (deci, implicit, „iresponsabilitatea penală”) și aprobă cercetarea lui penală în stare dearest preventiv, recomandându-i, în plus, să beneficieze și de o „reală pregătire profesională”. Celibatar, fără familie (și fără copii), Franck Elong Abé va fi plasat în detenție provizorie și clasat, în cursul lunii noiembrie 2015, DPS (Détenu Particulièrement Signalé/Deținut sub supraveghere permanentă), datorită „periculozității sale deosebite/ieșite din comun” (pentru pericolul deosebit pe care îl reprezenta pentru anturajul său) și a „instabilității sale psihice” (care „genera, automat, un comportament violent), ceea ce îl izolează de școală, de activități socio–eucative și sportive, dar îl va apropia de deținuți integriști și radicalizați.Foarte probabil, pentru că în luna septembrie va fi condamnat la 30 de luni de închisoare de către Tribunalul Corecțional din Rouen (capitala regiunii administrative Normandia) într-un alt dosar infracțional grav, conform unor surse oficiale, de „tentativă de evadare” (cu luare de ostatici, cu un „makeshift weapon” în unitatea de ingrijiri medicale cu caracter phihiatric al închisorii Lille-Loos-Sequedin/DISP Lille Eurométropole, unde era încarcerat). De fapt, închisoarea Lille-Loos-Sequedin este un centru penitenciar modern aflat sub DISP (Direcția Interregională a Serviciului Penitenciar) Lille–Grand Nord dată în folosință recent (în 2005) care are în componența sa un cartier de detenție provizorie pentru bărbați (cu 361 de celule și o capacitate operațională de 436 de locuri), un cartier de detenție provizorie pentru femei (cu 129 de celule și o capacitate operațională de 149 de locuri), dar și un cartier de semilibertate pentru bărbați (cu 14 celule și o capacitate operațională de 49 de locuri) și pentru femei (cu 8 celule și o capacitate operațională de 11 locuri) dar și un CNE (CNO–Centru Național de Evaluare/Centru Național de Observație), o structură înternă a Administrației Penitenciare Franceze (AP) care are ca obiectiv studiul personalității deținuților și evaluarea periculozității acestora înainte de orientarea lor către centrele private de libertate în care urmează să-și execute pedepsele. În sfârșit, statutul de DPS lui Franck Elong Abé i-a fost renoit și în cursul lunii mai 2020. Între timp, în luna aprilie 2016, el va fi condamnat la 9 ani de detenție criminală pentru participarea sa la „o asociere de răufăcători în vederea perpetrării unu act terorist”.Transferat la închisoarea de maximă siguranță de la Arles în luna octombrie 2019 el va fi plasat într-un QI (cartier de izolare) până când „grație comportamentului său corect și respectuos” și în „absența incidentelor disciplinare” începând cu luna august 2019, (re)devine DPS.În momentul transferului deținutului Abé în această închisoare (preveztă cu „Salons familiaux”/Saloane familiale, „UVF–Unités de vie familiales”/Unități de viață familială și „Parloirs simples”/Prison visiting room), densitatea carcerală era de 82,2%, adică, erau încarcerate cca 129 de persoane.Capturat de către americani în 2012 și încarcerat în închisoarea de la Kabul, acesta s-ar fi radicalizat, ceva mai devreme, în Centrul penitenciar (Maison d'arrêt/Centru de detenție provizorie) modern de la Bordeaux-Gradignan (DISP Bordeaux–Sud Ouest, dat în folosință în 1967, cu un cartier pentru bărbați cu 305 de celule individuale–cu o densitate carcerală de 221,61%, cu un cartier pentru femei cu 21 de celule și 22 de locuri operaționale–cu o densitate carcerală de 186,3%, cu un cartier pentru minori cu 23 de celule individuale–cu o densitate de 47,8% și cu un cartier pentru bărbați de „pedepse amenajate” cu 68 de celule și o capacitate operațională de 82 delocuri–cu o densitate carcerală de 61%).Conform informațiilor din dosarul de instrucție, Abé ar fi ajuns singur (adică, neînsoțit) în Afganistan (cu contract de mmuncă de tip umanitar), unde după ce ar fi aderat la triburile talibane urma să se angajeze ca mujahedin în „Războiul sfânt”, contra celor pe care aceștia considerau „mécréants” (atheistic, unbeliever), adică, „jandarmii lumii” (americanii) și forțele de coaliție internațională angajați în GWOT (Global War on Terror, declanșat pe 28 septembrie 2001 de către George W, Bush după atacarule teroriste de 11 septembrie în SUA). Înainte de a-l asasina pe Yvan Colonna în închisoarea de maximă siguranță de la Arles (unde este transferat în octombrie 2019), acesta l-ar fi „susținut” public pe asasinul profesorului de istorie–geografie Samuel Paty (de la școala generală Le Bois d'Aulne, în vârstă de 47 de ani, originar din Moulins, departamentul Allier, regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, căsătorit și tatăl unui copil în vârstă de 5 ani) și ar fi refuzat orice fel de comunicare cu spraveghetorii (gardienii). Legat de acesta din urmă, reamintesc faptul că pe 16 octombrie 2020, în jurul orei 17h15 polițiștii de la BAC (Brigada Anticriminalitate) din Conflans-Sainte-Honorine (considerată capitala franceză a industriei transportului fluvial, departamentul Yvelines–Grand Paris Seine et Oise) sunt alertați de către polițiștii municipali din Eragny-sur-Oise (departamentul Val d'Oise), după ce descoperă pe drumul public județean (D48E) cadavrul unui bărbat decapitat, nu departe (la cca 3,5km, pe str. Ambasadorului) de Școala generală Le Bois d'Aulne (aparținând Academiei Versailles), identificat în persoana profesorului Samuel Paty.Agresorul, Abdoullakh Anzonov (având la naștere numele de Abdoullakh Abouyezidovitch), un tânăr cetățean rus (de origine cecenă) în vârstă de 18 ani (născut la Moscova), cunoscut autorităților polițienești franceze (ca delincvent juvenil) pentru infracțiuni corecționale de drept comun minore (degradare de bunuri și violență în bandă organizată), fără, să fi fost condamnat, deci fără să fi avut cazier judiciar, avea statutul de refugiat politic în Franta (împreună cu părinții săi) și a obținut pe 4 martie 2020 un titlu se sejur (carte de rezident, valabil 10 ani), cu domiciliul în Evreux (prefectura departamentul Eure, regiunea adminisrativă Normandia). „Auxiliar de curățenie” el va fi acceptat la un curs de „întreținere a spațiilor verzi” pe care ar fi trebuit să urmeze între iunie 2020 – februarie 2021, dar va fi exmatriculat datorită absențelor acumulate. În ciuda eșecului său școlar dar și a diferitelor incidente (violență verbală și fizică contra mai multor deținuți sau chiar și gardieni ai închisorii) în cursul anului 2020, începând cu luna februarie 2021, Franck Elong Abé redevine un „deținut cu statut ordinar” din DPS.În urma mai multor sesizări, în luna mai 2021, Administrația Penitenciară preconizează transferul acestuia într-o unitate administrativă de tip QER (Cartier de Evaluare al Radicalizării), dar până la urmă, proiectul este abandonat.S-ar părea că, cel puțin aparent, „omul ar fi fost pregătit să ajungă în Paradis” și „să moară ca un adevărat erou” (pentru Allah), evident, cu ambiția „de a deveni mare pentru Islam”.Ca urmare, Abé își instalează biroul în celula sa, își așează frigiderul pe pat, iar el doarme pe o pătură întinsă pe sol (o practică des întâlnită la „fanaticii” islamismului). Cum „liberabilitatea” lui (eliberarea sa condiționată sub control judiciar) se apropia, în cursul lunii februarie 2022, când, cu Yvan Colonna, încă juca șah și Pétanque (joc cu bile al cărui scop este de a arunca bilele de metal cât mai aproape de o țintă, o mică bilă de lemn colorată, numită și „cochonnet"/„purcica. în mod normal pe o suprafață plană de țărână, pământ uscat acoperit cu praf), Franck Elong Abé ar fi afirmat că după ieșirea din închisoare se va îndeletnicii cu „creșterea caprelor”, foarte probabil, ca o aluzie la „profesia” lui Yvan Colonna (care înainte de a fi interpelat în 2003 era specializat în această activitate).Într-un asemenea context, între „imaginea carcerală” a lui Franck Elong Abé, conform raportului lui Corinne Puglierini (fosta directoarea a închisorii de maximă siguranță de la Arles) și „parcursul carceral haotic” al acestuia (conform anchetei noastre) pare să fie o profundă disconcordanță.În sfârșit, în al 3-lea rând, trebuie să remarcăm faptul că pare mai mult decât suspect faptul că Abé a fost transferat la închisoarea de maximă siguranță de la Arles.Pentru că chiar și în cazul „deosebit” de grav, adică, recidivă, cu o condamnare suplimentară necontopită (de 30 de luni de închisoare de către Tribunalul Corectional din Rouen pentru o „tentativă de evadare”), inclusiv, fără grațiile închisorii pentru „bună purtare” (ceea ce ar contrazice conjectura lui Corinne Puglierini), în total, Abé avea de executat 9 ani+30 de luni de detenție criminală (adică 11 ani și jumătate), iar după 2/3 de privare de libertate, cel puțin teoretic, era liberabil (chiar dacă nu la prima sau a doua solicitare, dar la următoarele).Având însă în vedere încarcerarea lui în detenție provizorie din mai 2014 (imediat, după extrădarea lui în Franța), în octombrie 2019 (când are loc transferul lui la închisoarea de maximă siguranță/Maison Centrale de la Arles aflată pe DJ 35, pe o suprafață de 110 000 m2, cu 160 de celule, dar cu o o capacitate operațională de 157 de locuri), Abé ar fi executat deja (în cazul cel mai grav) din totalul pedepsei sale 5 ani, adică, aproape ½ din pedeapsă și în scurt timp, putea deveni liberabil, conform celor susținute de către fosta directoare a închisorii Corinne Puglierini.Într-un asemenea context, sub nicio formă nu poate fi justificat transferul lui într-o închisoare de maximă siguranță, rezervat, în exclusivitate, condamnaților la pedepse lungi de închisoare (recluziune criminală), inclusiv, celor condamnați la închisoare pe viață.Cu atât mai mult cu cât în „aprecierea parcursului său carceral” si „comportamentul său în mediul carceral” existau disconcordanțe radicale. Ca urmare, acest transfer nu a fost deloc întâmplător, ceea ce, de altfel, sursele mele din mediul carceral și confirmă.După „evaluarea” lui Abé în închisoarea Lille-Loos-Sequedin (în cadrul Centrului Național de Evaluare) în timpul detenției sale provizorii, acesta părea să fie „omul ideal” pentru misiunea de a-l executa pe Colonna.Amândoi erau erau „en fin de peine” (la srârșitul pedepsei) și în plus, exista riscul ca Yvan Colonna să fie transferat la închisoarea Borgo din Corsica (un „centru istoric de detenție” cu 2 cartiere pentru condamnați și un centru de detenție provizorie pentru preveniți, la cca 15km de Bastia–prefectura departamentului Corsica de Nord), dar de vină ar fi fost Covid-2019, care ar fi încurcat toate planurile.Inclusiv, pe ale mele, care ar fi împiedicat (conform Administrației Penitenciare) să-l vizitez și să stau de vorbă cu el.În orice caz, din „ordinul mieilor”, cel din urmă nu trebuia să părăsească închisoarea din Arles decât cu picioarele în față, pentru că acesta avea de gând „să vorbească”, ceea ce de altfel s-a și întîmplat.Iar asasinul era o „pradă ușoară”, ușor influențabil și manipulabil care are șanse relativ scăzute să asiste la propriul său proces și oricum, având în vedere tublburările sale psihice (schizofrenie, paranoia și foarte probabil, o combinație a lor, „liniară” sub formă de „schizofrenie paranoidă”) chiar dacă va spune „ceva” nu cred că va fi luat în considerare.Dar nici nu cred că ar avea ce spune, pentru că la rândul său, atât el, cât și Erignac și Colonna, el este victima unei conspirații naționaliste pusă la punct și dusă la bun sfârșit de către „mieii” corsican, reduși la tăcere și „crescuți” pe fermele insulei.Cu certitudine, având în vedere relațiile apropiate și „cordiale” pe care le-ar fi avut Abé (martir pentru Allah) cu Colonna (martir pentru Corsica), este foarte puțin probabil ca el să fi bănuit ca ve deveni, într-o zi asasinul lui, ceea ce celui din urmp „nici prin minte nu i-ar fi trecut” !Colonna era un ultranaționalist echilibrat, responsabil, de caracter, fără a fi un criminal, care s-a lăsat antrenat într-un joc al unor „iele” mai mult „mielizate” decât „sirenizate”, crezând că va putea ieși învingător și biruitor în calitatea sa pe care a dobândit-o (neintenționat/nepremeditat) de „icoană a naționalismului corsican”.În ceea ce îl privește pe Abé, acesta era un descreierat radicalizat cu o profundă instabilitate psihică, nu atât dominat de demoni (cum credea), cât mai ales de halucinații datorate unor simptome specifice unei schizofrenii „lejere” (debutante și netratate), fără un profil killer înnăscut, care, sub nicio formă n-ar fi trebuit să se „intersecteze” într-un centru privat de liberate, așa cum am detaliat acest lucru.Dar din păcate, soarta a decis altfel. Pentru ca nedeterminarea ambiguității comportamentului haotic a lui Franck Elong Abé să fie și mai clară în mediul carceral merită să menționez aici si faptul că pe 30 martie 2022, în fața Adunării Naționale, când Corinne Puglierini este audiată în prezența succesorului său la direcția închisorii din Arles, Marc Olivier, ea rămâne fermă pe poziție și susține (în continuare) că profilul deținutului Abé, nu ar avea nimic „notabil”, chiar dacă succesorul ei confirmă că acesta din urmă va comite, totuși, alte evenimente, considerate, „notabile”, înainte ca statutul său de DPS să fie „ridicat” pentru a devein un „dețiunt ordinar”.Astfel, pe 17 iulie 2020 (după numai două luni și jumătate după ce iese din izolare), atunci urmând o pregătire în domeniul întreținerii spațiilor verzi, acesta îi „dă un cap în gura unui detinut pe care îl umple de sânge”, numai pentru simplul fapt că „ar fi înțeles greșit modul în care urma să fie utilizat sistemul de irigare a a acestora”, iar pe 10 decembrie blochează curtea promenadei închisorii îar în interiorul acesteia va vandaliza (premeditat) proiectoarele, tuburile de neon, cabinele telefonice și alte obiecte puse la dispoziția deținuților.Și asta după ce în cursul lunii martie el s-a bătut cu alți 2 deținuți musulmani din cauza Islamului, motiv pentru care este transferat în QI (cartierul de izolare).Și în sfârșit. după ce pe 14 iulie 2021 (de ziua națională a Franței), el atacă un supraveghetor (gardian) pe care îl amenință cu moartea, pe 25 august va agresa fizic un membru al personalului închisorii în timp ce, în perioada mai–septembrie 2021 acesta va boicota, systematic, complexul sportive din cauza unor neînțelegeri cu instructorii responsabili cu educația fizică a deținuților.Înainte de a-l sugruma pe Yvan Colonna pe 2 martie 2022, pe 14 ianuarie va mai ataca și un alt deținut („dându-i un pumn în gură și făcându-l Ko”) pentru simplul fapt că i-ar fi făcut reproșuri în legătură cu menajul pe care l-a prestat și de care acesta n-ar fi fost mulțumit. Și în plus, conform investigațiilor noastre, acesta ar fi avut, deja, în total, înainte să fie transferat la Arles, cca 29 de incidente, mai mut sau mai puțin grave (conform dosarului său carceral/de detenție și reactualizat în „spitalul–închisoare” Seclin). Merită de menționat aici faptul că spitalul psihiatric pentru deținuți din Seclin (oraș în departamentul Nord, regiunea administrativă Hauts de France în partea flamană a regiunii urbane Lille Eurométropole) dat în folosință în 2013, este o unitate medical – carcerală, „betonată” (atât în interior cât și „de jur împrejur”), cu foișoare și acces „ultrasecurizat”, numit în jargon administrativ UHSA (Unitate Spitalicească Special Amenajată), cea de a 6-a în Franța, în care sunt internați deținuții cu tulburări psihice (mai mult sau mai puțin grave) aflată în subordinea Centrului de detenție provizorie Lille–Sequedin și CHRU Lille (Centrul Spitalicesc Regional Universitar din Lille, cu profesorului Pierre Thomas, șeful Polului psihiatric) și creată prin Legea de programare și de orientare a justiției din 2002.Echipamentul personalul este prevăzut în jurul gâtului (atunci când se delasează) către „camerele” (celule îmbrăcate, în interior, în lemn) un „bandaj din fibră de carbon” pentru a fi protejat în cazul unui „derapaj” neprevăzut al unui bolnav (deținut), ceea ce mă duce cu cândul la celebrul film de ficțiune RoboCop (film de acțiune științifico-fantastic din 1987 regizat de către Paul Verhoeven). Instituția a fost dată în folosință cu 39 de supraveghetori (gardieni), 53 de asistenți medicali, 39 de infirmieri și 5 medici–psihiatru cu 60 de paturi, divizată în 3 secțiuni Majorelle (bleu–cu o tonalitate blândă, apropiată de culoarea violet, după numele artistului francez Jacques Majorelle care a promovat în lucrările sale, cea mai sensibilă, cu spitalizări sub constrângere, indiferent de sex și vârstă), Garance (garanță roșie extrasă din Roiba/Rubia tinctorum, o plantă ierboasă din familia Rubiaceae, cunoscută și sub denumiri populare: rimenele, rodea, pațchină, rezervată urgențelor, cu acordul deținuților, atăt bărbați, cât și femei sau minori) și în sfârșit Véronèse (după numele pictorului venețian al Renașterii Paolo Caliari/Véronèse dedicat deținuților cu lung sejur în vederea pregătirii unui „proiect de viață” după punerea lor în libertate). Interesant este și faptul că Abé ajunge în această unitate medicală (psihiatrică) pentru că în cursul lunii februarie 2015 (adică, după jumătate de ani după extrădarea sa în Franța și încarcerarea lui centrul de detenție „Bonne Nouvelle”/Veste bună – sic ! ca o ironie a sorții) el va eșua într-o sinucidere (voit sau nu), greu de spus dacă era sau nu, un fake.Cert este faptul că în ziua de 10 martie el reușește să „atragă” în „camera” (celula) sa o internistă (în psihiatrie) Diane D (în vârstă de 27 de ani) pe care o amenință cu moartea (punându-i la gât axul bobinei din toaletă pe care era plasat sulul de hârtie igienică) spunându-i: „Te previn, dacă vei apăsa pe bip-ul tău, eu voi înfige țeava (axul) în gâtul tău. Tu vei veni cu mine și mă vei însoți până la terenul de fobal”.Dar internista, în disperarea ei, după două minute, va striga după ajutor și imediat vor intervenii infimierii aflați în proximitatea locului care îl vor anihila pe agresor fără niciun fel de violență, prin injectarea unui calmant puternic.La întrebarea dacă actul său a fost sau nu o „tentativă de evadare”, Abé nu va răspunde deloc și ca urmare, va fi îndepărtat atât de curtea de promenadă cât și de terenul de fotbal.In fața instanței, avocatul său Pauline Vallois, a cărei intervenție, de altfel, va fi rapidă, nu existau niciun fel de probe materiale care să fi pus în evidență, o eventuală, tentativă de evadare, motiv pentru care acesta pleda pentru„relax” (achitarea lui).Din contră, procurorul Reublicii de Rouen, care se uita în ochii inculpatului, înconjurat în boxă de către membri ai BAC (Brigada de AntiCriminalitate) echipați cu pistoale Taser X26 (cu impulsuri electrice și cu cameră video incorporată), pregătiți să intervină cu „eficacite” (la nevoie), contestă spusele avocatei: „El și-a premeditat gestul. Contează prea puțin dacă avea sau nu șanse de evadare. Fapta este de o extremă gravitate” și silictă de 3 ani de închisoare.În ceea ce privește victima Diane D., conform avocatului ei Honoré Derain, afirma că ar rămâne traumatizat pe viață din cauza acestui eveniment dramatic, de care își va aduce aminte de fiecare dată când deschide poarta închisorii.Verdictul a fost conform așteptărilor, 4 ani de închisoare (cu 18 luni de suspendare) și plata sumei de 3.000 € reprezentând daune morale.

Nota autorului. Conjectura mea prezentată în dosarul de instrucție (în timpul instrumentării lui) și la procesele exploziei uzinei AZF Toulouse (una dintre cele mai mari tragedii naționale franceze din întreaga sa istorie), constă într-un vast material de cercetare științifică (și de investigație jurnalistică) conceput într-una dintre lucrările mele de licență (nivel Master M2) având ca tematică seismologia (astăzi, ramură a geologiei care se ocupă cu studiul științific al cutremurelor, create atât de surse naturale–mișcarea plăcilor tectonice, erupțiile vulcanice cât și de surse artificiale– explozii subterane, precum și al propagării undelor prin scoarța terestră), în care am elaborat un model matematic (abstact) al cutremurului de pământ produs de surse asimetrice (adică, absolut arbitarere) în medii (an)izotrope, utilizând pentru undele seismice (mișcări vibratorii într-un mediu material cu amplitudine variabilă) de tip L (de suprafață), care se propagă într-o pătură limitată (superfiacială) pe suprafața terestră și cele de volum (care traversează Pământul) sub formă de unde de tip P (longitudinale) și de tip S (transversale), nu funcții utilizate în seismologia clasică, descrisă de ecuația diferențială cu derivate parțiale de ordinal 2 (specific deformării unui corp solid elastic linear izotrop în mecanica mediilor continue) a lui Navier (după numele lui Claude-Louis Navier/1785–1836, fost matematician, mecanician, fizician și inginer), dar distribuții. Aceasta (care concordă, de altfel și cu ipotezele altor specialiști ale căror rezultate s-au rezumat doar la modele clasice utilizate în seismologie) a contribuit substanțial la înțelegerea mecanismelor și proceslor care au generat marea catastrofă, dar foarte probabil și la verdictele prounțate în acest dosar correctional, care au dezamăgit profund, pe de o parte, atât Parchetul și Partea civilă, cât, pe de altă parte și „conspiraționiștii” adepții unui atac terorist islamist, asemănător cu cel de la 11 septembrie 2001 asupra Gemenilor WTC1 și WTC2 de la New York. Dar nu și lumea științifică, angajată în slujba adevărului istoric.Notă. Elaborată de către matematicianul francez Laurent Schwartz o distribuție (numită și funcție generalizată care folosește noțiuni de algebră liniară și topologie centrate în jurul ideii de dualitate, având ca origine calculul simbolic al lui fizicianului britanic Oliver Heaviside-1894 și al matematicianului și fizicianului teoretician Henri Poincaré-1924) generalizează noțiunea de funcție și măsură. Teoria distribuției extinde noțiunea de derivată la toate funcțiile local integrabile și este utilizată pentru a formula soluții la anumite ecuații diferențiale cu derivate parțiale și are importante aplicații în fizică și inginerie, în care multe probleme discontinue duc în mod natural la ecuații diferențiale ale căror soluții sunt distribuții și nu funcții obișnuite. Distribuțiile încep să fie utilizate de către fizicieni grație multiplelor aplicații al distribuției lui Paul-Adrien-Maurice Dirac introdusă în 1926) ca derivată (în sensul distribuțiilor) a celei lui Oliver Heaviside. La dezvoltarea teoriei au avut contribuții importante, matematicianul francez Jacques Hadamard, matematicianul amarican (de origine austro–ungară) Salomon Bochner și matematicianul și fizicianul atomist rus Sergueï Sobolev, dar ulterior (după Laurent Schwartz), matematicianul japonez Mikio Satō, care introduce noțiunea de hiperfuncție (o generalizare a distribuțiilor în sensul lui Schwartz, care permite, în special, în cazul funcțiilor olomorfe, soluții netriviale ale ecuațiilor diferențiale liniare ale căror singure soluții în spațiu sunt distribiții). O altă generalizare a distribuțiilor va conduce la elaborara algebrei Colombeau (construit cu spațiul distribuțiilor Schwartz, în care este posibilă multiplicarea distribuțiilor, inadmisibilă în teoria clasică acestora).Pe 24 ianuarie 2017, a început, în fața Camerei Coretionale a Curții de Apel Paris (Tribunalul de Înalta Instanță-Camera Corecțională) cel de-al 3-lea proces al exploziei „Gemenilor” de la Toulouse (Uzina AZF-Azot Fertilizant, specializată în sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001 (după numai 10 zile de la atacurile teroriste islamiste din SUA-pe 11 septembrie 2001), una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din întreagă istorie a Franței (și cea de-a 2-a în Europa, după explozia centralei atomoelerctrice de la Cernobîl-pe 26 aprilie 1986), dosarul căruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am urmărit de aproape pe tot parcursul instrumentării lui (inclusiv la celelate 2 procese anterioare, cel în Prima instanță, în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, respectiv, cel în Appel, pe 24 septembrie 2012) timp de peste 7 ani, în care mai multe anchete lansate de către INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi pus în evidență faptul că în afară de cei 31 decedați în catastrofă (dintre care 21 angajați ai uzinei), cca 25.000 de persoane ar fi fost afectate într-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei. Dintre acestea, cca ¼ aflate la mai puțin de 1.700 de m de explozie ar fi fost rănite, cca 1/3 dintre ele, în cursul lunilor următoare, ar fi fost obligate (nevoite) să consulte un medic generalist,cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta și cca 1/100, chiar și din zonele îndepărtate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).În general, 1/5 persoane aflate la mai puțin de 1.700 de m suferă și astăzi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar și astăzi, peste jumătate (cca. 55%) ar prezenta încă sechele, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă, iar ½ dintre copii aflați în proximitatea focarului exploziei și ¼ dintre cei aflați în zonele mai îndepărtate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificări comportamentale (probleme de somn, coșmaruri, neliniște, regresiune, somatizare, rezultate școlare modificate, etc.).La acest proces, cel de-al 3 lea și ultimul (care va dura 4 luni), în total, cca 2.750 de persoane fizice și morale (juridice) s-au constituit în parte civilă (în cadrul mai multor asociații: „Sinistrații din 21 septembrie”, „AZF Memorie și Solidaritate”, etc.), care, într-un fel sau altul (direct sau indirect), s-au considert victime ale celei mai mari catastrofe industriale care a avut loc în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul procesului, 187 de martori vor fi audiați, alături de 39 de experți-judiciari (profesori universitari, cercetători, ingineri, etc., specialiști de înalt nivel în diferite domenii de activitate legate de catastrofă), dintre cei consultați (printre care și subsemnatul).În acest context, cei 2 (rămași) inculpați în dosar, Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morală/juridică, pe atunci filială al gigantului petroilier Total SA, reprezentată prin reprezentată prin Daniel Grasset) proprietarul uzinei AZF Toulouse și directorul acesteia, Serge Biechlin (persoană fizică), acuzați de „omucidere și vătămare corporală gravă involuntară (din culpă)”, în ciuda imensului prejudiciu moral și material cauzat (31 de morți, cca 8.000 de răniți, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare și pagube materiale de peste 2Md€), risca doar 225.000€ amendă penală (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de închisoare cu executare (maximum) și 45.000€ amendă penală (Serge Biechlin), după ce în urma procesului desfășurat în perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amândoi au fost achitați în beneficiul îndoielii (în Prima Instanță), iar pe 24 septembrie 2012, amândoi au fost condamnați în Apel (Grande Paroase la 225.000€ amendă penală, iar Serge Biechlin la 3 ani de închisoare dintre care 1 an cu excecutare și la 45.000€ amendă penală).Asumându-și întreaga responsabilitate pentru cele întâmplate, pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avându-l pe atunci PDG/Președinte-Director General pe Thierry Desmarest, care și el a fost citat la proces) a și despăgubit deja victimele sale (sub formă de daune morale și materiale) la nivelul a cca 2Md€. În Franța, în momentul de fata ar exista încă alte 600 de întreprinderi (în domeniul petro-chimic) cu un risc asemănător de explozie!Ca o ironie a sortii în aceasi perioadă (aproximativ)cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfășoară în fata Curții (Camerei) Criminale Speciale (Curtea cu Jurați Specială), pentru „complicitate la asasinate teroriste” și procesul lui Abdlekader Merah (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 și 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de către o unitate de lupta de elita RAID–Recherche–Assistance–Intervention–Dissuasion” a Politiei Naționale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque (în dosarul căruia am fost implicat și eu prin intermediul lucrărilor mele de investigație) care, conform unor anchetatori (Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Căutare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar și a unui important număr de victime ale catastrofei industriale a uzinei AZF (Gérard Ratier, președintele asociației „Sinistrații din 21 septembrie”), ar avea între ele o legătură „organică” (conform avocaților apărării Simon Foreman și Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se și pe lucrările jurnaliștilor Anne-Marie Casteret și Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot și Jean-Christian Tirat și în sfârșit, ale mele).Prăbușirea Turnurilor Gemene de la Toulouse (coșurile uzinei AZF) pe 21 septembrie 2001 în urma unei puternice explozii după numai 10 zile de la prăbușirea Gemenilor WTC1 și WTC2 de la WTC la New York a dat naștere la o serie de confuzii și dezbateri în contradictoriu, atât în rândul unităților și organizațiilor de luptă antiteroristă, cât și în cadrul societății civile. Atât în SUA cât și în Uniunea Europeană, în general și în Franța, în particular. Ceea ce a urmat de atunci și până în prezent, în cadrul acestui război în Lumea Occidentală, din toate punctele de vedere, a fost (și este) un adevărat dezastru: sute de teroriști islamisti (jihadisti) uciși, arestați și încarcerați, dar milioane de oameni nevinovați (inclusiv, femei și copii) asasinați (victime colaterale) și delocalizati (refugiați), respectiv, dispresati în lume, care mor în condiții inumane, ca victime ale unor interese politico-economice meschine ale marilor puteri militare. (A se vedea pentru detalii și ciclul de articole al autorului din cartea autorului din cele două volumele „Allahu Akbar"-2.368 de pagini)După o anchetă care a durat cca 7 ani (28 septembrie 2001-7 iulie 2007/ceea ce este foarte mult într-un dosar corecțional judecat de către o Curte compusă din 3 magistrați), procesul uzinei AZF Toulouse (de o deosebită complexitate) urma să înceapă în sala Jeam Mermoz (din Aleea Biènes nr.7) pe 28 septembrie 2008 la TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse în fata Curții Corecționale (cea de a 3-a Cameră: N° de Jugement: 1110/09; N° de Parquet: 01100000/0887810/ 0887809/0868905, prezidată de către Thomas Le Monnyer/Președinte–judecător și compusă din  Danièle Milrabel/Vicepreședinte-judecător și Edwige Bit/judecător, Hélène Ratinaud/Vicepreședinte-judecător supleant și Alain Fouqouet/judecător supleant, asistați de către grefierii Maryse Bonaventure și Emmanuelle Reynolds, precum și Patrice Michel, Procurorul adjunct al Procurorului Republicii, respectiv, Claudie Viaud, Viceprocuror al Republicii. Ulterior însă, data începerii acestuia (din motive „tehnice”) a fost amânată până pe 23 februarie 2009.Cu alte cuvinte, acest proces debuta după cca 8 ani și jumătate, de la producerea celei mai mari catastrofe industriale postbelice franceze (în care 31 de persoane au fost ucise și cca 2.500 de persoane au necesitat spitalizare, cu pagube materiale de peste 2,3Md€), explozia uzinei chimice AZF (Azot Fertilizant) Toulouse, proprietate (pe atunci) a societății petrochimice GPN (Grande Paroise Azot/întreprindere chimică, fosta filiala al grupului petrolier Atofina dispărută în 2004 în profitul grupului Arkema, aflat în componenta grupului Total SA-întreprindere petroliera și de gazeificare franceză privată, creată în 1924 prin fuziunea dintre Total-Fina și Elf/ex-Elf Atochem), astăzi făcând parte din grupul Borealis AG (al 2-lea mare producător european și al 8-lea mondial de polietilena/C2H4)n, polimer semicristalin termoplastic, semiotransparent, obținut prin procesul de polimerizare), fosta filiala a lui Total SA (privatizată în 1993, care apsoarbe în 1999 compania petrolieră belgiană Petrofina, respectiv, în 2000, societatea franceza de extratie petroliera Elf Aquitaine), cel de-al 6-lea mare grup petrolier din lume, după ExxonMobil Corporation (american), Shell/Royal Dutch Petroleum (anglo-olandez), BP (anglo-iranian), Chevron Corporation (american) și ConocoPhillips (american).Pe 9 iulie 2007, Judecătorul de Instrucție Thierry Perriquet termina instrumentarea dosarului și îi vă trimite în fata Camerei Corecționale al TGI (Tribunalul de Înalta Instanță) Toulouse pe cei 2 rămași inculpați în dosar (după disculparea altor 13 în timpul dereularii anchetei): Sociatea petrochimica „Grande Paroisse” SA (reprezentată prin Daniel Grasset), persoană morală (juridica), pentru „omucidere și vătămare coporala grava involuntara” (din culpa) și pe directorul Uzinei AZF, Serge Biechlin (persoană fizică), inculpat cu același cap de acuzare ca și Grande Paroise, căruia i se mai reproșează în plus și „neglijență în ceea ce privește securitatea intreprnderii” (conform art. L 230-2, L 263-2-1, R 231-54-1, L 263-1-1, L.4121-1, L.4121-2, L.4121-3, L.4121-4, L.4612-9, L.4121-5, L.4741-1 și L.4732-1, R625-2,4; L230-2; L263-1-1; L263-21 din Codul Muncii la momentul producerii catastrofei și cel în vigoare după 1 mai 2008 respectiv, art. L.221-6, 8, 10; 222-19, 44, 46; 322-5, 15, 17 din Codul Penal), asistați de către o echipa de avocați reputați: Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte și Jean-Marie Coste-Fleuret de la Baroul Paris, respectiv, Emmanuelle și Jacques Monferran de la Baroul Toulouse.Alături de cei doi, pe banca acuzării (acuzațiilor) vor fi prezenți, în calitate de „martor”, (conform art.387 și următoarele, art.550 și următoarele, respectiv, L.121-3, L. 221-6, L. 222-19/aliniatul 1, L. 322-5 și R. 625-2 din Codul de Procedura Penala) și grupul petrolier Total SA, a carei filiala a fost Grande Paroise SA (reprezentat prin Jean-Jacques Guilbaud, însoțit de către avocații Jean Veil/Baroul parizian și Michaël Malka/BaroulToulouse), care a și despăgubit deja victimele catastrofei la nivelul a cca 2,3Md€.Partea civilă (cca 2.750 de persoane) este reprezentată (alaturi de persoane fizice) de către asociațiile (persoanele morale/juridice) „Sinistrații din 21 septembrie”, respectiv „Asociația Familiilor Îndoliate AZF Toulouse” și „AZF Memorie și Solidarite” (aparținând fostlor salariați ai uzinei AZF Toulouse) sau FENVAC (Federația Națională a Victimelor Accidentelor Colective) și Asociația „Bernadette en Colère”, alaturi de care vă fi prezenta  și Jandoubi–Carde Leila (ca persoană fizică/parte civila n° 1998) soția lui Hassan Jandoubi (presupusul autor al unui atac terorist tip kamikaze la AZF Toulouse), al cărui cadavru (curat, proaspăt spălat și îmbrăcat cu 5 slipi surapusi), descoperit în proximitatea craterului format în urma exploziei, după părerea medicului legist, profesorul Anne-Marie Duguet ar fi însemnat că acesta „s-ar fi pregătit pentru o relație cu Dumnezeul (Allah)”. Cojectura avea la bază ideea că acesta l-ar fi frecventat la Artigat pe Olivier Corel („Emirul alb”, un islamist predicator radical) fost mentor ai fraților Moha(m)med și Abdelkader Merah (implicați în atacurile teroriste din Toulouse și regiunea sa urbana în zilele de 11,15 și 19 martie 2012, în care 7 persoane au fost ucise), respectiv, al fraților Fabien și Jean-Michel Clain precum și al lui Sabri Essid, clasați de către serviciile franceze de  informații DGSI/DGSE  (Direcțiile generale ale securității interne și externe), ca islamiști extremiști, radicalizați și angajați în jihad.

Autori ai unor lucrari remarcabile(1), Christian Chesnot (n. 1966), reputat jurnalist francez („Grand reporter”) din 2005 la France Inter (membra a grupului Radio France), absolvent al scolilor superioare franceze de înalte studii („Grandes Ecoles”) Sciences Po (IEP-1987) si de Jurnalism (CFJ-1989), specialist în problemele politico-militarre ale Orientului Apropiat si Mijlociu (colaborator al cotidianului francez egiptean Le Progrés egyptien între 1989–1990, corespondent freelance (freelance worker în Egipt, la Cairo, al mai multor ziare franceze între 1990–1992 ), colaborator la RFI (Radio France International si La Tribune de Généve), redactor sef al revistei internationale Hydroplus (pâna în 1999), freelance în Iordania, la Amman (pâna în 2004 când este rapit), distins pe 15 decembrie 2014 cu Marele Premiu al Presei Internationale (Radio) si Georges Malbrunot (n.1962), jurnalist specialist în geopolitica si conflictele armate arabo–israeliene (in sepecial israelo-palestiniene), absolvent al IPJ (Institutul Practic de Jurnalism al Universitatii Paris Dauphine – Paris 9 – Grand  Etablisement), corespondent al AFP (Agentia France Presse: Le Figaro, La Croix, Ouest France) si al posturilor de radio Europe 1 si RTL, stabilit in Orientul Mijlociu din 1994 (dupa acordul de la Oslo, respectiv, acordul Ierihon – Gaza) si la Bagdad din 2003 (dupa invazia Irak–ului), sunt rapiti pe 20 august 2004, în timpul unei deplasari la Nadjaf (capitala provinciei cu acelasi nume situata la cca 160 km sud de Bagdad), împreuna cu soferul si fixer-ul (ghidul, interpretul) lor sirian Mohammed Al-Joundi, de catre membri organizatiei criminale (considerata terorista de catre SUA si Marea Britanie) Armata Islamica din Irak (al-jaysh al-islāmi fī'l-`irāq,  Jaish Ahul Sunna wa Al-Jamma, de idelogie sunita si nationalista irakiana, specializata în lupta armata, gherila urbana si kidnapping, creta atunci, în 2004, practic, activa si in prezent sub comanda lui Ibrahim Al Jassem) si eliberati pe 21 decembrie 2004, dupa 124 de zile de captivitate. Cel de-al 3-lea francez, Florence Aubenas (n.1961), celebru jurnalist la Nouvel Economist înainte de a integra echipa redactionala a cotidianului Libération (în timpul kidnapping-ului), iar ulterior (dupa eliberarea ei) la saptamânalul Le Nouvel Observateur (din 2006) si cotidianul Le Monde (din 2012), fiica lui Jacqueline Aubenas (fost jurnalist, critic de cinema si profesor la INSAS–Institutul National Superior  al Artei, Spectacolului si al Tehnicilor de Difuzie de la Bruxelles, Belgia) si sora lui Sylvie Aubenas (n.1959, istoric al fotografiilor, Directorul Departamentului Colectiilor Vizuale a BNF–Bibilioteca Nationala a Frantei), specialista în mediul carceral francez, este absolventa, ca si Chesnot, a scolii de înalte studii de Jurnalism (CFJ-1984),  si fosta corespondenta de presa în Rwanda, Kosovo, Algeria, Afganistan si Irak, iar între 20092012 a ocupat si postul de Presedinte al OIP (Observatorul International al Inchisorilor–fondat în 1990 la Lyon, cu sediul general la Paris, cu statut consultativ pe lânga ONU din 1995, având ca scop promovarea respectarii în lume ale drepturilor detinutilor în conformitate cu drepturile fundamentale ale omului). Distinsa cu premiile Jean-Amila Meckert si Joseph Kessel (2010), respectiv, Globul de Cristal (2011, Literatura si Esseu) si autoarea (singura sau în colaborarea) a unor lucrari prestigioase de referinta (2) în domeniul social, politic si juridic, Florence Aubenas a fost rapita pe 5 ianuarie 2005, împreuna cu fixer-ul ei Hussein Hanoun (n.1960, fost pilot pe avionele de lupta de vanatoare franceze Mirage F1 – Dassault  Aviation/1969-2014, în Primul Razboi din Golf între Irak si Iran, în perioada 1980-1988), în timpul realizarii unui reportaj despre refugiatii din Falloujah (Provincia Al-Anbâr, aflata începand din 4 ianuarie 2014 sub controlul Statului Islamic – ISIS/Daech) la Universitatea din Bagdad. Adica, cu numai 2 saptamâni dupa eliberarea celorlati 2 jurnalisti, Christian Chesnot si Georges Malbrunot. Ea si Hanoun vor fi eliberati dupa 157 de zile de captivitate, pe 12 iulie 2005. În ceea ce îi priveste pe cei 3 jurnalisti romani necunoscuti (lipsiti de notorietate, cel putin, în comparatie cu omologii lor francezi!) Marie–Jeanne Ion si cameramanul Sorin Mișcoci  de la Prima TV, respectiv, Ovidiu Ohanesian de la cotidianul Romania Libera, însosti de calauza lor irakiana Munaf Mohammad, oficial, ar fi fost rapiti pe 28 martie 2005, iar în schimbul eliberarii lor, rapitorii, membri ai Brgazii Mouadh Ibn Jabal ar fi solicitat retragerea într-un interval (doar) de 4 zile a celor 860 de soldați români angajati in cadrul Coalitiei multinationale din Irak. Cei 3 vor fi eliberati dupa 55 de zile de captivitate, pe 22 mai 2005.

La baza acestuia („Omul - matrice”) se află Codul Sociogenetic (GSG), care împreună cu cel Biogenetic (ADN), determină Codul Genetic Personal (CGP), vizualizabil printr-o matrice de corelație care conține toate informațiile „culese” despre o persoană (prin intermediul rețelelor de socializare). Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi suntem, un „sistem complex” reprezentat printr-o matrice, într-un spațiu socio–matematic (considerat un sistem formal și complex) în care există elemente cunoscute despre noi și cele necunoscute, care pot fi determinate cu o mare precizie, cu ajutorul principiului de complementaritate. Din punct de vedere științific, acest cod l-am introdus, personal, într-o lucrare științifică în 1981 (Bazele teoretice ale psihologiei matematice și aplicații la studiul comportamentului deviant cu ajutorul sistemelor complexe) sub îndrumarea Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu (1926 – 1994), cu care am avut onoarea să lucrez pe vremea studenției mele, fost profesor și șeful catedrei de psihologie de la Universitatea din București, iar între anii 1990 -1994, fost Director al Institutului de Psihologie al Academiei Române, el însuși, fost elev (preferat) al marelui psiholog matematician, cibernetician, pedagog și filozof român, Profesorul Gheorghe Zapan (1897-1976).

Dupa „depozitarea” si explozia, pe 6 decembrie 2007 al misteriosului pachet, in holul unui cabinet parizian de avocati aflat in spatele bisericii Saint Augustin (sectorul 8) la...