Acasă Etichete Bartolomeu-Constantin Savoiu

Etichetă: Bartolomeu-Constantin Savoiu

Motocicleta (Motoreta) Mobra, primul brand românesc de motociclete produs în Brașov...

Anii 1970 au reprezentat o perioada în care de confortul unui automobil nu se bucurau prea mulţi români, de aceea mulţi luau în considerare achiziţonarea...

Lansarea volumului „Trecerea la prostocrație”, al ziariștilor Cornel Nistorescu și Octavian...

A apărut volumul „Trecerea la prostocrație“ Lansarea volumului „Trecerea la prostocrație”, eveniment mult așteptat de cititorii cotidianul dar și de oameni politici și reprezentanți ai...

Enel X România construiește o centrală fotovoltaică cu o capacitate de...

Enel X România, parte a Enel X, divizia de servicii energetice avansate a Enel Corporate (Grupul Enel), construiește o centrală fotovoltaică cu o...

Dekra România lansează la Braşov primul centru de evaluare pentru autoturisme...

Dekra, localizat în Braşov. cea mai mare organizație nelistată la bursă din lume, din domeniul Testărilor, Inspecțiilor, Certificării și Trainingului a lansat pe 7...

Moara de hârtie de la Comana. Pe urmele tipăririi cărţilor de...

Este o duminică sufocantă din acest miez de vară ciudată a anului 2021. N-am plecat nici la mare, nici la munte, ci la Comana....

Oameni suntem. Reflecții personale sub fomă de „tablete cu sărbători religioase”....

 Din nou „Corona”! Momentul în care își face apariția o nouă variantă a virusului, i se atribuie termenul de „val” (acum numărăm al...

În luna septembrie, Clarfon îţi testează auzul gratuit

Ziua Mondială a Surdităţii a fost adoptată de către Adunarea Generală Internaţională a Surzilor în 1958. De atunci este sărbătorită în fiecare an în...

Expoziția „Pași” la Galeria Romană

Articolul face parte din ciclul „La pas prin galeriile bucureștene”, rubrică înființată de mine și consacrată deja, din luna mai 2015, în Jurnalul Bucureştiului...

A 5-a ediție a Forumului de securitate pentru Marea Neagră și...

Cea de-a 5-a ediție a Forumului de securitate pentru Marea Neagră și Balcani are loc în 3-4 septembrie, la București. Organizat de New Strategy...

„Târgul de Sfânta Maria” la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

Jurnalul Bucureştiului („Le Petit Parisien”) şi platforma media  Intell News Romania  (al căror Senior Editor sunt) recomandă toate evenimentele organizate de  Muzeul National al...

Pași prin istorie, călător prin timp – Grigori Efimovici Rasputin (Corespondență...

Câte și câte n-am auzit să se spună desre Grigori Efimovici Rasputin, așa ca a venit vremea să aflu cât mai multe despre acest...

Occidentul în plină criză politico-ideologică caută soluții…

Scriam duminică, pe 15 august seara că primele elemente ale Teroriștilor Islamiști, Talibani, intraseră în cursul zilei în Kabul. Ce Simbol! De ziua în care...

Simpozionul „Porți deschise către civilizații. Tomis – Constanța MMXXI” la Muzeul...

Asociația „Sine Quoa Non”,  organizează în perioada 26–29 august 2021, simpozionul „Porți deschise către civilizații. Tomis – Constanța MMXXI”. Scopul acestui proiect este de a...

Asociația Inter Bio – Platforma tehnologică națională TP Organics (Corespondență de...

Bibliografie https://tporganics.eu/national-platform-members/ Notă Conf. dr. Costin Lianu (Președinte ACEX - Asociația Centrelor de Afaceri pentru Export. Coordonator național Strategia Națională de Export 2004-2015, Coordonator științific Programul de...

Patria Română, al II-lea an de existență

Avem bucuria să edităm nr.53 al Jurnalului nostru. Cu un an în urmă, în august 2020, începeam o acțiune editorială temerară. Realizarea unui Jurnal...

Protejat: Brabantul în haos și sub teroare. Dosarele criminale Léopold Storme...

Dosarul criminal de infanticid Lhermite (Belgia, Brabantul Valon, 2007), în care Geneviève Lhermitte (n.1996) profitând de absența soțului ei Bouchaib Moqadem (cu ocazia unei deplasări la Marrakech, în Maroc, pentru a-și vizita familia), pe 27 februarie 2007 își ucide din disperare pe cei 5 copii ai săi (prin secționarea beregatei cu un cuțit de bucătărie sustras dintr-un supermarket), în orașul Nivelles (provincia Brabant, regiunea francofonă Valonia), după care tentează o sinucidere, nu este singurul dosar criminal de la sfârșitul deceniului trecut care succede asasinatele din Nivelles (Brabantul Valon) și în care copii și familia fac obiectul unor asasinate macabre, care vor marca profund istoria criminală a spațiului francofon, în general și a Brabantului Valonului Valon, în particular. Acesta este urmat de alte două dosare criminale sinistre în care profilul psihologic al asasinilor a ridicat serioase probeme atât experților–medici însărcinați cu evaluările psihice ale acestora cât și magistraților implicați în dosar care trebuiau să se pronunțe în legătură cu (i)responsabilitatea lor penală. Este vorba de Dosarul criminal de familicid Storme (Bruxelles, 2007), în care Léopold Storme (n.1987, student la Solvay Business School) își ucide părinții și sora pe 16 iunie 2007 în magazinul familial Marolles la Bruxelles (cu 22, 33 și 44 lovituri de cuțit – considerate „numere de înger”), respectiv, de Dosarul criminal de pruncucidere de la Termonde (Flandra Orientală/de Est, 2009) în care Kim De Gelder (n.1987) introducându-se în creșa Fabeltjesland (aflată în centrul orașului Saint-Gilles-Lez-Termonde), pe 23 ianuarie 2009, va ucide 2 bebeluși (Léon și Korneel, cu vârstele de 6 luni, respectiv, de 9 luni) și o „infirmieră puericultor” (Marita Blindeman, în vârstă de 54 de ani), după ce pe 16 ianuarie 2009, el ar fi ucis la Vrasene și o altă persoană (Elza Van Raemdonck, în vârstă de 73 de ani). În primul dintre aceste doare criminale ieșite din comun, Léopold Storme (originar din Tournai–regiunea Valonia, provincia Hainaut, în vârstă de 19 ani) își ucide părinții și sora sa în magzinul familial din Marolles la Bruxelles. El era student la SBS–EM (Solvay Brussels School of Economics and Management), facultatea de economie și de gestiune a ULB (Universitatea Liberă din Bruxelles), în urma fuziunii (în 2008) dintre Școala de comerț a ULB, fondată de către în 1903 de către chimistul și industriașul belgian Ernest Solvay (1838–1922), creatorului grupului de chimie belgian Solvay (care are cca 30.000 de membri în cca 400 de institușii, în 50 de țări) și departamentul de economie al ULB, fondat în 1899 cu ajutorul unor fonduri obținute de la Ernest Solvay (care este și inițiatorul celebrelor Congrese Solvay, la care, în 1911, au fost prezenți 11 laureați ai premiului Nobel și numeroși oameni de știință prestigioși, printre care și Marie Curie, Albert Einstein, Paul Langevin, Max Planck, Ernest Rutherford, Henri Poincaré și ducele Maurice de Broglie). Clasată pe locul 57 în topul șscolilor comerciale și de afaceri europene, este evident faptul că, asasinul dispunea, cu certitudine de calități intelectuale deosebite, ceea ce nu este cazul într-o mare majoritate de cazuri în dosare criminale de această natură. Cele 3 victime ale sale, tatăl său François–Xavier Storme (în vârstă de 48 de ani), mama sa Caroline Van Oost (în vârstă de 48 de ani) și sora sa Carlouchka (în vârstă de 22 de ani) au fost înjughiate cu bestialitate și sadism, cu 22, 33 și 44 lovituri de cuțit, cadavrele lor fiind descoperite în cursul zilei următore, adică, pe 17 iunie 2007. Este de remarcat, în primul rând, șirul aritmetic „sobru” al loviturilor de cuțit (cu rația r = 11) dar și faptui că asasinul, arestat a doa zi după triplul asasinat (familicid) după o asemenea faptă ar fi încercat să se sustragă răspunderii penale, motiv pentru care, în timpul audierii sale (în timpul arestului său) încerca să-și justifice, de manieră mai mult decât confuză, rânile de mâini cu „povești de adormit copii” (cădere de bicicletă, automutilare, agresat ăn magazinul familial de către necunoscuți–cagulați, accident de circulație–în transportul feroviar, etc.). În versunea „finală” a depozițiilor sale, până la urmă, se consideră și el o vitimă, dar un supraviețuitor. O problemă care, după părerea mea, nu a fost exploatată, este șirul „aropape” aritmetic al loviturilor de cuțit aplicate victimelor (sau chiar, perfect aritmetic, dacă ținem cont de faptul că una dintre rănile tatălui agresorului era aplică doar suplimentar, fără ca aceasta să fi avut caracter letal). De ce acest sinistru tip de șir (nn)n≥1, cu rația r=11 a stat la baza numărului loviturilor (înjunghierilor) sale cu cuțitul ? De ce nu a pornit el cu primul său termen general, 11 (doar, 11 lovituri de cuțit ar fi fost suficiente pentru un asasinat), în loc de 22, cel de-al 2-lea termen al șirului și de ce l-a „desfășurat” crescător, începând că tatăl său (22 de lovituri), continuând cu mama sa (33 de lovituri) și terminând, în sfârșit, cu sora sa (44 de lovituri) ? În sfârșit, cel de-al 2-lea dosar criminal, cel de la Termonde, este, simultan, pe de o parte, un dosar criminal de dublă pruncucidere, iar pe de altă parte, un dublu asasinat, comis de către Kim De Gelder (n.1987) pe 23 ianuarie 2009. Pruncuciderea are loc într-o creșă în centrul orașului, Fabeltjesland (aflată în centrul orașului Saint-Gilles-Lez-Termonde), în care asasinul se introduce, oarecum, prin efracție, în timpul nopții, ocazie cu care o va ucide pe „infirmieră puericultor” Marita Blindeman (în vârstă de 54 de ani) după ce o somează, spunându-i „rămâneți calmă, acesta este un atac”. Asasinarea ei va fi urmată de o dubla pruncucidere, în care 2 bebeluși (Léon Garcia-Arbesu și Korneel Vermeir, cu vârstele de 6 luni, respectiv, de 9 luni) vor fi masacrați și o duzină de bebeluși vor fi răniți. Kim De Gelder se justifica la proces: „am panicat și ei se afau în calea mea la ieșirea din imobil”. Învestigații efctuate în dosar (instrument de către judecăturul de instrucție Evi Muylaert și Paul De Bruecker), ulterior, îl vor încrimina pe Kim și într-un alt dosar criminal, în care este ucisă cu sânge rece (cu 17 lovituri de cuțit, dintre care mai multe letale) pe 16 ianuarie 2009 și pensionara Elza Van Raemdonck (în vârstă de 73 de ani), la domicilul său din Galgstraat, la Vrasene (în proximitatea Beveren), care i-ar fi dat voie să pentreze în locuința ei. Magistratul instructor, care la început bănuia soțul acesteia Jozef Heyrman (în vărstă de 76 de ani), avea dificultăți în a admite că acesta din urmă, la vârsta lui ar fi fost capabil de o asemenea cruzime și violență. Conform documenteleor din dosarul de instrucție, confirmat și de către avocatul inculpatului, Jaak Haentjes, bătâna ar fi fost o victimă colaterală, pentru că Kim s-a introdus la ea cu scopul de a-i ucide vecinii (pe toți, fără excepție – familia Van Der Westerlaken, ca și în creșă), pe care ar fi fost „foarte supărat”. Interpelat în ziua comiterii actelor sale criminale, procesul său va debuta pe 22 februarie 2013 în fața Curții cu Jurați de la Gand (Gent–oraș neerlandofon capitala provinciei Flandra de Orientală/de Est, regiunea Flandra), prezidată de către Koen Defoort, avându-l ca avocat general (Ministerul Public) pe Yves Van Den Berge – substitut al procurorului din Gand, pentru ca pe 22 martie 2013 (cu întrerupere) Kim de Gelder să fie condamnat în verdictul său anunțat la ora 16h30 (fără circumstanțe atenuante), la închisoare pe viață, „în ciuda faptului că și-a cerut scuze în public rudelor victimelor sale”, cu mențiunea că „nu-și poate explica gestul” cu unmprofund regret, după audierea a 170 de martori. Este vorba de 4 asasinate și alte 25 de tentative de asasinat (contra tuturor cele 22 ființe aflate în creșă în momentul atacului, bebeluși și ingrijitori – aduulți), respectiv, alte 3, în ziua de 14 ianuarie, când a ucis-o pe Elza Van Raemdonck. Consituirea Curții cu Jurați (Juriul Popular – compus dintre 12 jurați, dintre aleși de pe listele electorale) a debutat pe 9 februarie 2013 iar lista candidaților conținea 180 de nume. Koen Defoort (consilier la Curtea de Apel de la Gand), președintele Curții, era asistat de către Marleen Ramboer și Hans De Waele (judecători de primî instană la Gand). Ca medici legiști–experți au fost audiați, în dosar, în fața Curții, Marc De Leeuw și Werner Jacobs. Părinții lui Kim De Gelder, Nic și Katia, nu puteau asista la ședințele procesului înainte de mărturia lor pe 14 martie. Conform documentelor de instrucție (confuze și nu rareori, incoerente), Kim susține că atunci când ar fi intrat în creșă (cu cuțitul ascuns în spale său) el avea de gînd să-i ucidă pe toți, toată lumea (angajați, copii) dar în interior s-ar fi răzgândit. Întrebat de către președintele Koen Defoort dacă în momentul asasinatelor desfășura sau nu o activitate ucrativî, Kim a declarat „nu știu, nu sunt sigur, la această întrebare nu am un răspuns”, nu fără să adauge ulterior, într-un alt context că „nici nu prea mai contează, pentru că actualmente eu sunt convins că sunt mai inteligent decât voi”! În urma percheziției la domiciliul lui Km (adept al filmelor cu personje psihopate, ca Hannibal Lecter, Jokerul, etc.), conform avocaților părții vătămate (civile) Michael Verstraeten și Jef Vermassen (agentul de poliție Pasqinely Raes ar fi găsit o cantitate importantă de combustibil (bnzină) pe care, după părerea lui (având în vedere și alte materiale artizanale de care dispunea inculpatul) acesta din urmă voia să utilizeze și în alte institușii cu caracter medical sub formă de „cckteil molotov”, cu atât mai mult cu acesta nici n-ar fi negat că ar fi avut intenția ca după creșa Fabeltjesland să comită și alte atacuri (printre care la prințului Laurent la Tervuren, o altă creșă, un cabinet medical din Harelbeke, o casă de bătrâni din localitate, spitale, școala de poliție, etc.).

Inteligența artificială produce schimbări „epocale” și rapide la nivelul întregii...

Inteligența artificială (notată cu „IA”) este orice cunoaştere, informaţie care nu provine de la om, este inteligența care provine de la mașini, de la...

Protejat: Rromii noștri, membri vulnerabili ai Diasporei Române (Partea II) -„Euroșatra”...

După încercări eșuate, în repetate rânduri, privind integrarea străinilor în Franța, în special ai celor originari din Africa de Nord (în secial din Magreb: Algeria, Maroc și Tunisia), precum și ai celor din Africa Subsahariană („Africa Neagră” - termen folosit pentru a descrie regiunea din continentul african care se află la sud de Deșertul Sahara), încă de pe vremea celor două mandate ale sale (7 Mai 2002 – 30 Martie 2004 și 2 Junie 2005 – 26 Martie 2007) în funcția de Ministru de Interne, precum și în cea de Președinte (28 noiembrie 2004 - 14 mai 2007) din partea UMP (Uniunea pentru Majoritatea Prezidențială, devenită Mișcarea Populară, cel mai mare partid de dreapta), Nicolas Sarkozy, a venit cu o serie de propuneri sub formă de proiecte de lege, mai mult sau mai puțin democratice din punctul de vedere al partidelor de stânga, respectiv, a unor instituții ale statului dar și ale celor europene care apară interesele migranților în spațiul Schengen sau al UE (votate de către Adunarea Generală), pentru stoparea imigrației (în special a celei clandestine), precum și contra acordării abuzive a azilului politic în Franța, care într-o (mare) majoritate de cazuri este considerat în fapt, un azil economic (mai mult sau mai puțin, nedorit), acordat unei persoane fizice despre care există (foarte) puține informații (reale) în ceea ce privește: orientarea sa politică și religioasă, statutul său social și profesional, sănătatea ei mintală și capacitatea sa de adaptare (integrare), etc., elemente care pot favoriza actele antisociale (criminalitatea, terorismul, etc.) pe teritoriul național.Nicolas Sarkozy (n.1955), este primul Președinte al celei de a V-a Republici franceze care ridică problema ruperii definitive cu trecutul politic tradițional al Franței, adeptă al sloganului „France terre d’asil” (încă din Evul Mediu) și propune înlocuirea acestuia cu cel al „L’immigartion choisie pour la France” (Imigrația aleasă pentru Franța) pentru cei care „au vocația de a se integra în Franța”, atât pe plan profesional cât și pe plan social (și de care țara are nevoie pentru dezvoltarea sa spirituală și materială). Aici este vorba, în primul rând, în special, de tineri cu abilități intelectuale înalte, admiși să studieze în școli superioare de înalte studii (Grandes Ecoles) și care după absolvirea studiilor vor putea contribui la prosperitatea economică a Franței, prin intermediul marilor companii franceze (naționale sau multinaționale) în care își vor desfășura (ulterior) activitățile. Deși considerat după alegeri ca un viitor reformator „absolut” al gualle-ismului, Sarkozy adopta această reforma social-economică, relativ târziu, după ce deja alte state europene s-au angajat, într-o formă mai mult sau mai puțin restrictivă, în acest proces încă de la începutul acestui secol (Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, Portugalia, Danemarca, Finlanda, etc.) și care este ridicat, de câteva secole, la rang de principiu fundamental („sine qua non”) de către marile țări favorabile imigrației tradiționale (SUA, Canada, Austrlia, Nouă Zeelandă, etc.).Conform acestei noi politici imigratoare, în primul rând, Franța trebuie să-și reformeze legislația privind acordarea azilului politic (una dintre puținele căi, alături de căsătorie și reîntregirea familiei, care permit obținerea stabilirii definitive) prin intermediul OFPRA  (Oficiul Francez pentru Refugiați și Apatrizi, creat prin legea n°52-893 din 23 iulie 1952), în defavoarea unei „imigrări alese”, în ciuda faptului că art.120 al Constituției Franceze din 1793 menționa (privind Declarația Drepturilor Omului din 1789): „Poporul francez acordă azilul politic străinilor persecutați în țara lor pentru cauza libertății și îl refuză tiranilor”, reactualizat pe 15 decembrie 1946, când ONU crează Organizația Internațională a Refugiaților, înlocuită în 1949 prin HCR  (Înaltul Comisariat ai Refugiaților). În al doilea rând, nu trebuie să între nici în contradicție cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 (pe care a semnat-o în 1952) și care reglementează (printre altele) acordarea azilului politic (de către OFPRA) conform principiului: „Orice persoană persecutată pentru demersurile sale în favoarea libertății și democrației are drept la azil politic pe teritoriul Republicii Franceze”!Pentru a pune în evidență „sensibilitatea” subiectului, este suficient să menționăm aici faptul că cu peste cu două decenii în urmă, un asemenea punct de vedere a lui Michel Roccard (1930–2016, fost om politic francez, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Franței) pe atunci Primul ministru al Franței (10 mai 1988-15 mai 1991), în timpul celei de-al doilea mandat a lui Mitterrand (1988-1005), conform căruia „Franța nu poate accepta pe teritoriul său toată mizeria lumii”, l-a obligat pe acesta să demisioneze din funcție.

Protejat: Michel Quesne, un vinovat nevionat sau un nevinovat vinovat, într-un...

Complement de Anchetă Dosarul de crimă sexuală (de incest) al lui Michel Quesne, este unul de excepție, o premieră (absolută) poate, nu numai în Franța, dar și în Europa. În primul rând, pentru că în materie de procedura juridică penală criminală, istoria infracționalității franceze nu a consemnat niciodată punerea în libertate a unui inculpat (și condamnat definitiv) din motive de viciu de procedură, ca urmare a intervenției CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului). Adică, în dosarul criminal sexual al lui Michel Quesne s-a întâmplat pentru prima oară când un verdict pronunțat în Franța, de către un Juriu Popular (Curte cu Jurați) al unui TGI (Tribunal de Înaltă Instanță) rămas definitiv (în urma demersurilor administrativ – judiciare legale – epuizate integral), este anulat de către Curtea de Casație la o sesizarea făcută de către CEDO (Curtea Europene a Drepturilor Omului), care în raportul său considera că inculpatul (și condamnatul definitiv) Michel Quesne nu ar fi beneficiat de un „proces (național) echitabil”. În al doilea rând, pentru că, conform Legii Guigou (din 15 iunie 2000 – asupra prezumptiei de nevinovăție) promulgate de către ministrul justiției Élisabeth Guigou (Vallier, n.1946, în funcție între 1997–2000), Quesne a avut șansa să beneficieze de un al 2-lea proces „echitabil” (în 2006), în care, însa, spre surpriza generală, el a fost sancționat, mai sever (cu 17 ani de recluziune criminală), decât în primul său proces (în 1999), cel „neechitabil” (cu „numai” 16 ani de recluziune criminală), în ciuda faptului că avocații săi Philippe Meilhac (reputat avocat penalist în Baroul parizian) și Jean Marc Florand (și nu, Morand – cum menționează presa scrisă, celebru avocat la Curtea de Apel Paris) erau recunoscuți și notrii, care au reușit, printre altele, și achitarea lui Patrick Dils[1], iar în acest ultim proces, Avocatul General al acuzării, Mireille Cadenat, a solicitat aceași pedeapsa (de 16 ani de recluziune criminală) ca și pedeapsa la care, inculpatul, a fost condamnat în primul său proces.

Cazierul judiciar francez (Thomas CSINTA, Corespondență din Franța)

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) „(Re)inserția (în  societate a foștilor...

Protejat: Teoria educației. Metodologia evaluării periodice a personalului didactic universitar (EPPDU)

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) 1. Oiective 1.a Identificarea nivelului performanţelor...

Protejat: Repararea erorilor judiciare în Franţa și responsabilizarea magistraţilor!...

Thomas CSINTA Scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) Repararea erorilor judiciare în Franța   BIBLIOGRAFIE Thomas CSINTA: „Repararea"...

Protejat: Un Big – Bang cu „Supă cosmică” și sfârșitul lumii...

Cu cât suntem mai săraci, cu atât suntem mai credincioși. Cu atât suntem mai credincioși, cu atât devenim mai săraci! Când vorbim de Apocalipsă în zilele noastre, suntem foarte departe de realitate, de adevăr, pentru că sfârșitul lumii, în zilele noastre, este o utopie! Una dintre teoriile cele mai ingenioase și acceptate, în ceea ce privește originile universului, de către lumea științifică în astrofizică modernă, este Modelul Standard al Universului (MSU). În cadrul acestui model este remarcabil faptul că putem afirma cu o oarecare „certitudine″ (la scară cosmică), cum era universul deja la sfârșitul primei secunde după nașterea sa și putem trata această problema chiar numeric, având posibilitatea să cunoaștem „cu exactitate″ la fiecare moment, temperatura, compoziția sa chimică și densitatea lui! Este adevărat că această certitudine a noastră nu este absolută (și în anumite situații lasă chiar mult de dorit), însă MSU (în diverse forme, mai mult sau mai puțîn sofisticate astăzi) ne permite să facem despre univers o imagine reală, un alt mod de a-l percepe decât în Biblie, înlocuindu-l pe Dumnezeu ca un creator absolut al acestuia, printr-un fenomen natural pe care îl cunoaștem sub numele de Teoria Big–Bang (un model cosmologic care explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului, apariția materiei, energiei, spațiului și timpului și conform căruia, acesta s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13,8 miliarde de ani,  aflat într-o permanentă expansiune, uniformă, în toate direcțiile) conceput în 1948 de catre celebrul fizician teoretician, astronom și cosmolog american de origine rusă George Gamov (Gueorgui Antonovitch Gamov/1904 – 1968, fost profesor la Universitatea George Washington, cunoscut pe plan mondial, în special,  pentru teoria radioactivitătii α, teoria efectului tunel cuantic și a radiației cosmice de fond/fundal – în care a fost detectat un model care confirmă existența undelor gravitaționale asociate inflației cosmice, momentul de expansiune rapidă a Universului), împreună cu un doctorand al său Ralph–Asher  Alpher (1921–2007, devenit ulterior, profesor la Universitatea Johns Hopkins și membru al Academiei Americane de Arte si Stiințe). În cadrul acestei teorii (cu adevărat remarcabilă), totul ar fi început, cu o explozie! Nu o explozie așa cum ne putem imagina una pe Pământ, având un centru (un focar) de unde ea se extinde în spațiu (volum) și timp, dar una care a avut loc „simultan peste tot în univers″, umplânnd complet spațiul pe care îl avea la dispoziție. Este momentul „Big–Bang″! Momentul nașterii Universului !

Protejat: In memoriam Albert Camus (1960 – 2020), mon amour! Este...

Îl iubesc pe Camus, pentru că îi ador ideile, pentru că mă regăsesc în el, pentru că mă identific cu el.„Adevărul este misterios și ușor de pierdut. El trebuie recucerit mereu! " (Albert Camus/1913-1960, Premiul Nobel 1957). Cu ocazia decernării Premiului Nobel pentru Literatură, pe 10 decembrie 1975, după ce Juriul î​​și justifica decizia: „pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră”, Albert Camus făcea cunoscut publicului său: „Tocmai mi s-a acordat o  atenție prea mare, pe care eu nici nu am căutat-o ​​și nu am solicitat-o. Dar când am aflat vestea, primul meu gând, după mama, s-a îndreptat către voi. Pentru ca fără voi, fără această mână iubitoare (afectuasă) pe care mi-ați întins-o, săracului copil care eu am fost, fără înțelepciunea  și exemplul vostru, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.”

Protejat: Cele 7 păcate „capitale” ale unui fost președinte de stat...

In memoriam,  Tignous (Bernard Verhlac, 1957–2015), colaboratorul meu dr la Charlie Hebdo (A se vedea și Editorialul  autorului: Adio Charlie!) Descendent al unei famlii nobile înstărite (Mihály Sarközy de Nagy Bócsa, aristocrat maghiar din secolul XVII cu ținuturi întinse de pământ în satul Alattyán aproape de Szolnok), Nicolas–Paul–Stéphane Sarközy de Nagy Bócsa (Județul Bács-Kiskun, Ungaria), fostul Președinte al Republicii Franceze  a fost și va ramâne, fără nicio îndoiala, una dintre marile figuri emblematice ale lumii politice franceze și internaționale, contemporane. Un adevărat nonconformist, un reformator, normalizator și simplificator" (Luca Niculescu, Red. Șef RFI România), Nicolas Sarkozy (de Nagy Bócsa, n.1955) este primul Președinte al celei de-a V-a Republici Franceze (2007–2012, avocat, fost membru și președinte al partidului UMP–Uniunea  pentru Majoritatea Prezidențială, devenită, ulterior, Uniunea pentru Mișcarea Populară, partid de centru dreapta–dreapta, cu ideologie de: liberalism, conservatorism, liberal-conservatorism, democrație creștină) care a „sfidat" din plin legile nescrise ale acesteia („codul" nescris tradițional de deontologie prezidențial), respectat cu strictețe de către toți predecesorii acestuia: Charles de Gaulle (militar–general de armată, în funcție între 1958–1969, președinte–fondator al celei de a V-a Republici franceze, precum și al partidelor politice de dreapta, cu idelogie gaulle-istă,  RPF–Adunarea Poporului Francez, fondat în 1947 și UNR–Uniunea pentru Nouă Republică, fondată în 1958, devenită din 1967  UDR–Uniunea Democraților pentru Republică/1968–1974); Georges Pompidou (profesor universitar, în funcție între 1969–1974, cel de-al 2-lea presedinte al celei de-a V-a Republici, fost membru al partidelor UNR, UDR, respectiv, UNR–UDT/Uniunea Democraților pentru Republică–Uniunea Democratică a Muncii/1962–1967); Valéry Giscard d'Estaing/VGE (inginer, inspector de finanțe, în funcție între 1974–1981,  cel de-al 3-le presedinte al celei de-a V-a Republici, reprezentant al partidelor politice de centru dreapta, cu ideologie de centru-dreapta: CNIP–Centrul Național al Independenților și al Țăranilor, 1952–1962, RI–Republicani  Independenți, 1962–1966 partid devenit FNRI–Federația  Națională a Republicanilor Independenți între 1966–1977; PR–Partidul  Republican/1977–1978; UDF-PR–Uniunea  pentru Democrația Franceză-Partidul Republican/1978-1995, devenit UDF între 1995-2002, când a fost integrat în UMP, conservatorism, social-liberalism, democrație creștină, patriotism, tradiționalism); François Mitterrand (avocat, editor de prsă, în funcție între 1981-1995, cel de-al 4-lea presedinte al celei de a V-a Republici, reprezentant al partidelor politice de stânga: UDSR–Uniunea  Democratică și Socialistă a Rezistenței/1946-1965; CIR–Convenția Instituțiilor Republicane/1965–1971; PS–Partidul  Socialist, 1971–1995) și  Jacques Chirac (înalt funcționar al statului, în funcție între 1995-2007, reprezentant al partidelor politice gaulle-iste UNR/1968–1971; UDR/1971-1976; RPR–Adunarea  pentru Republică/1976–1995, scindat din UDF, integrat în 2002, în UMP). Dar și de către succesorii săi, François Hollande (înalt funcționar al statului, avocat, în funcție între 2012 –2017, PS–Partidul Socialist/din 1979, primul secretar între 1998– 2007), respectiv, Emanuel Macron (înalt funcționar al statului, inspector de finanțe și consilier bancar de afaceri, în funcție din 2017, o altă mare promisiune a reformelor franceze, membru PS între 2006-2009, fondator al partidului EM/LREM–La  Republique en Marche în 2016, care aparent este fără un program politic de „culoare” – de stânga sau de dreapta, cu o ideologie destul de ambiguă: „mergem, înainte și sinuos, între stânga și dreapta, apoi, mai vedem pe parcurs cum evoluează societatea"). Notă. A se vedea pentru detalii și lucrările autorului Remember 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle”, „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea I: OAS – Organizația Armată Secretă, puciul generalilor de la Alger, dosarul Bazooka, atentatul de la Pont-sur-Seine) Remember 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle” „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea II: Charlotte Corday de la Petit–Clamart, Mont Faron)

Protejat: Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istoria...

In memoriam Christian Ranucci (1954–1976) Există în istoria marii criminaliăți franceze o serie de erori judiciare „oficioase”, adică, erori judiciare nerecunoscute oficial de către Justiția franceză, datorită respingerii revizuirii proceselor penale (criminale) care le-au generat, de către CRCP (Comisisa de Revizuire a Condamnarilor Penale), cu toate că societatea civilă le consideră ca erori judiciare, ca urmare a unor investigațîi nejudiciare realizate de către mijloacele mass–media de investigație). Un dosar criminal (de mare anvergură, în care am fost și încă sunt impicat prin intermediul investigațiilor mele) care se înscrie în categoria marilor erori judiciare „oficioase” este cel al lui Christian–Jean–Gilbert Ranucci (1954–1976), condamnat la moarte pe 10 martie 1976 pentru asasinarea, pe 3 iunie 1974, a fetiței Maria–Dolorès Rambla (în vârsta de 8 ani), în ciuda unei serioase îndoieli, în privința vinovăției sale și executat pe 28 iulie 1976 la celebra închisoare La Baumettes din Marsilia. (A se vedea pentru detalii articolul autorului în limba franceză: Affaire Christian Ranucci). Procesul lui Ranucci (care în timpul instrumentării dosarului nu a fost audiat decât de 5 ori, dintre care de 3 ori în absența avocaților săi) debutează pe 9 martie 1976 în fața Juriului Popular (Curte cu Jurați) la TGI (Tribunal de Înaltă Instanță) al departamentului Bouches du Rhône (regiunea administrativă PACA–Provence–Alpes–Côte d’Azur) de la Aix en Provence (astăzi, Métropole de Aix–Marseille–Provencve), într-un climat politico-social care îi este, mai mult decât, ostil (complet „nefavorabil”), având în vedere faptul că pe 17 februarie 1976 este arestat și încarcerat în QHS (Cartierul de Înaltă Securitate) al Centrului de Detenție Provizorie Chaumont (Maison d’Arrêt–construită între 1881–1886, cu o capacitate operațională de 72 de locuri, în departamentul Haute Marne, regiunea administrativă Grand Est, fosta Champagne–Ardennes) un alt tânăr acuzat de kidnapping, care, ulterior și-a asisant victima, Patrick Henry (1953–2017). Evenimentul dramatic are loc în zilele de 30-31 ianuarie 1976, iar victima, este Philippe Bertrand (în vârsta de 7 ani), băiețelul mai mare al cuplului Marie-Françoise și Gérald Bertrand. În sfârșit, pe 2 martie 1976, avocatii lui Christian Ranucci de la Baroul din Marsilia, Paul Lombard (1927–2017, fondator al Cabinetului Lombard si scriitor–autor a numeroase lucrari cu caracter juridic), Jean-François Le Forsonney (1949–2009, angajat al Cabinetului Lombard) si André Fraticelli, tenteaza anualarea sentinței de condamnare la moarte confirmată de Curtea de Casatie, care, pe 17 iulie 1976, respinge cererea de casare a condamnării sale si, implicit, cererea de revizuirea a procesului său. Cum pe 27 iulie 1976, din păcate, presedintele Republicii Franceze în exercitiu, VGE (Valéry Giscard d’Estaing, 1926–2020, în funcție între 1974-1981, devenit, ulterior, acadamecian, titular al Fotoliului n016) refuză gratierea lui, „lăsând justiția să-și facă treaba”! Ca urmare, pe 28 iulie 1976, Christian Ranucci este ghilotinat la închisoare Baumettes din Marsilia (în jurul orei 04h15), unde, cu 2 decenii în urmă, teoretic, urma să fie ghilotinat și Gaston Dominici. Disperat, oarecum, în fața ghilotinei, înainte de a muri, Ranucci striga către asistență: „reabilitați-mă, sunt nevionovat”. Astfel, el devine primul condamnat la moarte si ghilotinat în timpul presedintiei lui VGE si antepenultimul condamnat la moarte si executat în Franta (și nu ultimul, asa cum menționează în general mass–media scrisă și vorbită). Cel care îl execută pe Ranucci, este celebrul călău André Obrecht (1899– 1985), fost călău–șef între 1951–1976 și penultimul, în post, în Franța (înainte de abolirea pedepsei capitale, în 1981). Merită subliniat aici și faptul că revizuirea condamnarilor penale (rămase definitive) în sistemul judiciar francez este reglementată prin Ordonanța criminală din 26 august 1670 semnată la Saint-Germain-en-Laye (regiunea urbană pariziană, departamentul Yvelines). Înregistrată de către Parlamentul de la Paris (instituție în timpul monarhiei, înainte de Revoluția franceză între 1789 și 1992–când are loc abolirea monargiei), această ordonanță devine un CPC (Cod de Procedura Penală) și întră în vigoare pe 1 ianuarie 1671 (până la Revoluția franceză), care permite obținerea din partea Consiliului Regelui (ansamblu de organisme de tip colegial, instituționalizate), însarcinate cu prepararea (pregătirea) deciziilor Regelui Franței (care dispare în 1789), dar este restabilit printr-o decizie a Curții de Casație în 1800 și consolidat în secolul XIX (1808, 1813, 1867, 1895). Conform art.149 până la 149–4 și 150 din CPP (conform Legii Elisabeth Guigou: n°2000-1354 din 30 decembrie 2000 și a Legii n°2004-204 din 9 martie 2004, care modifică art.149 din CPP), orice persoană are dreptul la „repararea prejudiciului sau material și moral” în cazul în care a făcut obiectul unei încarcerări abuzive (fie ca prevenit–în cazul unei detenții provizorii, fie ca deținut–ca urmare a unei condamnări rămasă definitivă). Pentru ca persoana în cauză să poată beneficia de indemnizare (indemnizație) este necesar ca în dosarul în care este inculpat, să fie pronunțată încetarea urmăririi penale sau ca urmare a unui proces, să fie achitată și reabilitată social. Această „reparare” este realizată prin intermediul CNRD (Comisia Națională de Reparare a Detentiilor) care va statua ca o jurisdicție civilă. Este vorba de Juridictia de Apel în cadrul căreia a fost pronunțată încetarea urmării penale (în perioada anchetei premergătoare procesului) sau achitarea (într-un proces), motivată într-o audiență publică. Primul președinte al Curții de Apel va fi sesizat prin intermediul unei cereri (petiții) în cel mult 6 luni după pronunțarea încetarii urmăririi penale sau a achitării. Ministerul Public va fi reprezentat de către Parchetul General. Indemnizarea revine Statului (din banii contribuabililor), mai puțin în cazul recursului acestuia contra denunțatorilor de rea voință sau a martorilor falși (mincinoși) care ar fi contribuit la menținerea inculpatului în detenție. Această este plătită sub formă de cheltuieli de justiție criminală, conform art.150 din CPP. Decizia primului președinte al Curții de Apel, poate face, în cel mult 10 zile, obiectul unui recurs în față CNRD. Această comisie plasată pe lânga Curtea de Casație, statuează (hotăreste, decide în mod official) de manieră independența, iar verdictul acesteia nu este susceptibilă de niciun recurs, sub nicio formă.

Protejat: „În umbra vieţii, Vol. 4″ (Vol. 7 din seria „Investigaţii...

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginereștiși social– economice, Director de Studii CUFR – ROMÂNIA, Franța (Le Parisien) În sfârșit, iată și...

„Drept la replică”. Realitatea în Diaspora (Corespondență din Franța)

Profesor de modelizare matematică  și matematici aplicate în științe inginerești și social– economice, Director de Studii CUFR – ROMANIA, Redactor – Corespondent (Franța)      ...

Protejat: „Legio Patria Nostra”. Dosarul criminal Francesco Benitez (Paco). Crime pasionale...

Considerat unul dintre cele mai perfomante unități de luptă (armată) din lume, având deviza „Patria noastră este Legiunea”, respectiv, „Legionar de o zi, legionar pentru totdeauna (pe viață)”, Legiunea Străină este un celebru Corp de Armata (terestră) de elită, francez, creat printr-o lege pe 8 martie 1831, promulgată de către Regele Louis Philippe (Ludovic-Filip de Orléans, din dinastia Bourbon - Orléans, 1773 - 1850), la propunerea Generalului Jean-de-Dieu Soult (Marechal de France, 1769–1851)*, cu scopul de a permite străinilor să se poată înrola, ca soldați,  în Armata franceză.  O parte a unităților sale, până în 1962,  sfârșitul epocii colonniale  (Războiul cu Algeria, 1954-1962), a făcut parte din cel de-al 19-lea Corp de Armata, bazată în Afri ca (constituind Armata Africii). Rezervată cu excepție, numai bărbaților (la înființare), astăzi, Legiunea Străînă recruteza personal (cu Cascheta albă/Epoleți roșii și verzi/Centură albasta), cu vârstă cuprinsă între 17-40 de ani (fără derogări, cu rare excepții), iar de-a lungul timpului peste 650.000 de soldați străini au luptat sub steagurile ei (majoritatea germani, și mult mai puțin numeroși, italieni, belgieni, respectiv, francezi, spanioli,  elvețieni, etc., sau străini din țările de est ale Europei) care s-au bătut (au luptat) sub steagul Republicii Franceze  (din care cca 40.000 au și căzut pe câmpul de luptă pentru Franța),  într-o serie de războaie de mare importanță pentru națiune și lume, printre care menționăm: Bătălia de la Constantine (Algeria, 21 noiembrie 1836), Războiul din Crimeea (4 oct. 1853-30 mart. 1856), Campania din Italia: Bătălia de la Magenta, 4 iunie 1859), Expediția din Mexic (6 dec. 1861-21 iunie  1867, Bătălia de la Camerone: 30 aprilie 1863),  Războiul franco german (prusian, 18 iulie 1870-27 ian. 1871), Tonkin (1883 - 1945), Sudanul francez (1892-1893), Dahomey (1892-1894), Nigeria (1894), Madagascar (1895-1905), Primul Război Mondial (28 iulie 1914-11 noiembrie 1918), Campania (Pacificarea) din Maroc (1904-1934), Siria (1921-1939), Al Doilea Război Mondial (1 sept. 1939-2 sept. 1945), precum și Războaiele din Indochina (19 dec. 1946-21 iulie 1954), din  Algeria (1 noiembrie 1954-9 sept. 1962), din Golf (2 aug. 1990-28 feb. 1991), Afganistan (7 oct. 2001-), Mali (17 ia. 2012). Deși, este constituită, în principiu din regimente de Infantertie, asztazi, Legiunea Străînă (cu Comandamentul la Aubagne, regiuna urbană a Marsiliei),  având în componență și unități armate Blindate și de Cavalerie, respectiv,  de Geniu în cadrul cărora activează și unitățile speciale de parasutisti, numără cca 7.700 de legionari (400 de ofițeri, 1.700 de subofițeri și 5.600 de soldați-legionari), repartizați în 12 unități de luptă, de cca 150 de naționalități diferite.  Centrul său de recrutare este bazat la Fort de Nogent (regiunea urbană pariziană-Paris Vincennes), iar unitățile sale de luptă sunt bazate în: Aubagne (1RE-Primul Regiment Străîn, cca 800 de oameni), Castelnaudary (Departamentul Aude, reiunea administrativă Languedoc-Roussillon, 4RE-Al Patrulea Regiment Străîn, cca 600 de oameni), Carpiagne (Marsilia, 1REC-Primul Regiment Străin de Cavalerie, cca 1.000 de oameni), Laudun (Departamentul Gard, regiunea administrativă Languedoc-Roussillon, 1REG-Primul Regiment Străîn de Geniu, cca 1.000 de oameni), Saint Christol (Departamentul Vaucluse, Regiuna administrativă PACA/Provence-Alpes-Cote d’Azur, 2REG-Al doilea Regiment St răîn de Geniu, cca 900 de oameni), Nîmes (Capitală departamentului Gard, Regiunea administrativă Languedoc-Roussilon, 2REI-Al Doilea Regiment de Infanterie, cca 1.300 de oameni), Calvi (Departamentul Corsica de Nord, Regiunea administrativă Corsica, 2REP-Al Doilea Regiment Străîn de Parasutisti, cca 1.350 de oameni), Kourou (Departamentul-Regiune nemetropolitan(a) Guyana franceză, departament regiune peste mari-DOM în nordul Americii de Sud, la CNES-Centrul Național de Studii Spațiale/ASE-Agenția Spațială Europeană, cca 650 de oameni), Djibouti (Djibouti, Cornul Africii, 13DBLE-Al 13-lea Semi-Brigada a Legiunii Străine), până în 2011, apoi la Abou Dhabi (Emiratele Arabe Unite, cca 750 de oameni) și Dzaoudzi (Mayotte, Dapartament-Regiune peste mari-DOM, în Arhipelagul Comore din Oceanul Indian, cca 250 de oameni). Primul contract semnat de către candidat cu Legiunea Străină este de 5 ani (negociabil), după care acest contract poate fi prelungit permanent între 6 luni și 5 ani. „Le Boudin" este marșul specific/tipic (oficial) al Legiunii Străine, cu o cadența de 88 pași/minut. În cadrul Legiunii  Străine distigem următoarele ierarhii (diferite esențial de cele din corpurile armate obișnuite): Militari de rang (în primii 6 ani: Tânărul Legionar și Caporalul, începând cu anul 3; între 7-14 ani:   Caporal Șef, începând cu anul 6); Subofițeri (în primii 6 ani: Sergent, începând cu anul 4, dacă  legionarul a trecut deja prin gradele de Caporal și Caporal Șef; între 7-14 ani: Sergent Șef, după 3 ani de grade de Sergent, Adjutant, după 3 ani de grad de Sergent Șef, Adjutant Șef, după 4 ani de grad de Adjutant, Major-cel mai mare grad de subofițer, acesibil pe baza de concurs cu gradul de Adjutant Șef, după cel puțîn 14 ani de serviciu în Legiune): Ofițerii (cu grade militare identice Corpului de Armată Terestră).  În principiu, candidațîi sunt ierarhizati deja (în grade de subofițeri sau ofițeri), după admitere, în funcție de pregătirea lor școlară și profesională inițială. Cca 10% dintre Ofițerii Legiunii Străine, au început că legionari, trecând prin ierarhiile de militar de rang, respectiv, de subofițeri. Printre specialitățile cele mai cunoscute ale legionarilor menționăm: trăgător de elită, pilote de tanc și trăgător specialist cu tancul, pilot de vehicule blindate, parașutist, deminaj (deminare), trăgător de(cu)  rachete cu rază medie de acțiune, operator radio-grafist, etc. În ceea ce privește salariul, legionarul, până la gradul de Caporal inclus, este plătit cu SMIC (salariul minim  pe economie: cca 1.445 euro brut, pentru 35 de ore de muncă/luna și 45 de zile concediu/an), adică timp de 2-4 ani, în principiu. Dar el poate ajunge și la 3 SMIC-uri în cadrul 13DBLE. În plus, găzduire (locație-alimentație-îmbrăcăminte) gratuită pe toată această periada. La acest salariu se adaugă și primele de participare ale legionarului în misiuni încredințate Legiunii Străine. Acestea depind de dificultatea și complexitatea misiunii, de zona geografică de intervenție, respectiv, de pericolul întâmpinat în cadrul intervenției (misiunii).  Astăzi, în principiu, având în vedere concurența, vârstă media a candidatului admis este de 23 de ani, aflat într-o stare fizică și mentală excepțională, de preferință, un sportiv desăvârșit (cel puțin 4 tracțiuni la bară, 40 de flotări, respectiv, abdomene, cățărare  pe coarda de 5 cu sau fără picioare, de preferință, înot cu viteză pe o distanță 50m, etc.), cu un dosar medical vid (gol, fără antecedente medicale grave). Legiunea Străină recrutează anual cca 1.000 de  legionari dintr-un număr de candidați „admisibili” care variază 8-10.000. Condiția fizică de excepție este o condiție necesară, dar nu și suficientă. Candidatul va fi supus și unori teste psihotehnice, la care reușită necesită și o pregătire metodică de evaluare a logicii umane, dar și unui interviu de „motivație” și de „securitate”. Posturi de informare sunt disponibile la: Lille (Nord), Nantes (Nord-Vest), Strasbourg (Nord-Est), Bordeaux-Toulouse (Sud-Vest),  Lyon (Centru), Marsilia-Nice-Perpignan (Sud). Astăzi, cca 1/3 dintre recruți provin din Europa Occidentală (inclusiv, Franța), 1/3 din Europa de Est și cca 1/3 din restul lumii (cca 10% din America Latină, 10% din Asia,  10% din Magreb, iar restul din Africa, Orientul Mijlociu, etc.). În sfârșit, din 1831, de când există Legiunea Străină, recrutul se angajează în acest Corp de Armata, sub o identitate declarată (numai care va fi cunoscută de către toți legionarii), adică o altă identitate decât cea reală. În schimb,  serviciul de recrutare al Legiunii  Străine, verifică scrupulos identitatea reală al candidatului, cazierul sau judiciar, precum și întregul sau parcurs civil, înainte de a semna contractul de angajare cu acesta. Datorită numărului foarte mare de candidați 8-10/ loc, candidații cu cazier judiciar, foști delincvenți (în țările lor de origine), aflați în urmărire generală, etc., nu mai sunt acceptați. Este probabil și motivul pentru care, cca 80-85%, din nouă generație de candidați se angajează sub identitatea lor reală.

Mesajul Generalului Constantin – Batolomeu Săvoiu cu ocazia acordării unor...

Thomas CSINTA, Redactor – corespondent Franța (Le Parisien) Generalul (r) Constantin–Bartolomeu Săvoiu, Prea Puternic Suveran, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33° și ultim al Ritului...

Protejat: Recidiva criminală de natură sexuală. Unde sunt cei responsabili? (Mondo...

Thomas Csinta, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) Remember Organizația pentru...

Investigații jurnalistice în serial (Volumele 3-6, în peste 4.000 de pagini)...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisi SURSA https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/investigatie-jurnalistica-politia-e-cu-noi/ ...

Protejat: Strategii inovatoarea în Franța pentru securizarea cartierelor defavorizate (Mondo Police...

Thomas CSINTA, Redactor – Corespondent (Franța) Corespondență din Franța SURSA: Strategii inovatoarea în Franța pentru securizarea cartierelor deefavorizate (Mondo Police – Thomas CSINTA) Informatii utile Politia Capitalei  

„Allahu Akbar. Mai strălucitor decât 1.000 de sori” în peste 2.000...

„Mai strălucitor decât 1.000 de sori în peste 2.000 de pagini"! Editura SMART Publishing Prefață  General (r) Constantin - Bartolomeu SĂVOIU Coperta Colonel (r) Florin-Gheorghe ZAGONEANU Tratat de jihadologie contemporană. Incursiune...

Protejat: Teoria educației. Criteriile de evaluare calitativă a educației!

  Thomas CSINTA Profesor de Matematici Aplicate în Stiinte ingineresti si social – economice, Director de Studii CUFR ROMANIA, Redactor – Corespondent (Franta) REMEMBER Performanta în educatie este data de...

Protejat: Montaje financiare frauduloase. Algoritmul Ponzi (Mondo Police – Thomas CSINTA)

Thomas CSINTA  Scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) Bibilografie https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/carte-de-investigatii-jurnalistice-din-actualitatea-internationala-thomas-csinta/

Protejat: Zapaniștii: „Omul Matrice” într-un spatiu psihosocial (psihologie sociala) cu structuri...

La baza acestuia („Omul - matrice”) se află Codul Sociogenetic (GSG), care împreună cu cel Biogenetic (ADN), determină Codul Genetic Personal (CGP), vizualizabil printr-o matrice de corelație care conține toate informațiile „culese” despre o persoană (prin intermediul rețelelor de socializare). Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi suntem, un „sistem complex” reprezentat printr-o matrice, într-un spațiu socio–matematic (considerat un sistem formal și complex) în care există elemente cunoscute despre noi și cele necunoscute, care pot fi determinate cu o mare precizie, cu ajutorul principiului de complementaritate. Din punct de vedere științific, acest cod l-am introdus, personal, într-o lucrare științifică în 1981 (Bazele teoretice ale psihologiei matematice și aplicații la studiul comportamentului deviant cu ajutorul sistemelor complexe) sub îndrumarea Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu (1926 – 1994), cu care am avut onoarea să lucrez pe vremea studenției mele, fost profesor și șeful catedrei de psihologie de la Universitatea din București, iar între anii 1990 -1994, fost Director al Institutului de Psihologie al Academiei Române, el însuși, fost elev (preferat) al marelui psiholog matematician, cibernetician, pedagog și filozof român, Profesorul Gheorghe Zapan (1897-1976).

Protejat: „În umbra vieții”. Mondo Police (Corespondență din MCF –...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences Franța (Le Parisien) Corespondență din MCF (Mediul Carceral Francez) „În umbra vieții”, trăiesc...

Protejat: Ofensiva de la Raqqa (Statul Islamic – Daesh, Corespondenţă din...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences Franța (Le Parisien) Bibliografie https://jurnalul-bucurestiului.ro/octombrii-rosii-separate-printr-un-interval-spatio-temporal-secular/ Lucrări publicate de autor sub egida Jurnalul...

Protejat: Știința și Tehnologia în slujba Justiției (Thomas CSINTA – Mondo...

Bibliografie https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/libertatea-sub-sechestru-electronic-penitenciarul-la-purtator-importanta-si-rolul-ei-reinsertiunea-sociala-drojidei-societatii/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/frumusetea-matematica-fizicii-teoretice-modelizarea-matematica-sistemului-de-functionare-gps-concurs-comun-de-admitere-celebrele-scoli-superioare-franceze-de-inalte-studii-ecole-polytechinqu/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/carte-de-investigatii-jurnalistice-din-actualitatea-internationala-thomas-csinta/   Lucrări în curs de apariție       

Protejat: Dezastrul hormonilor (francezi) de creștere (Thomas CSINTA- Corespondent Poliţia Capitalei,...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences Redactor – Corespondent (Franța), Franța (Le Parisien) NOTA Articolul integral (complet) cu imagini...

Plagiatul în lumea contemporană Monitorul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului...

Thomas CSINTA, Redactor – corespondent Franța (Le Parisien) Sursa: Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)   Remember https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/thomas-csinta-research-professor-of-mathematical-modeling-and-applied-mathematics-in-social-sciences-and-criminal-investigative-journalist-press-attached-organization-for-the-defense-of-human-right/ Bibliografie  

Protejat: L-ar fi „plagiat” Cristian Ciocă în dosarul Dispariției lui Elodia...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences Franța (Le Parisien) Corespondență din Franța Introducere Dosarul disparitiei lui Agnès Le  ROUX -...

Protejat: In memoriam Albert Einstein (1879 – 1955). Experiența care...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences Franța (Le Parisien) In memoriam Albert Einstein (1879 - 1955) Pe 29 mai...

Recenzie lucrarea (cărțile) „Allahu Akbar” (Monitorul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile...

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist Franța (Le Parisien) Recenzie pentru cărțile Allahu Akbar  (Vol.1...