Dedic acest articol prietenului meu prof. dr. med. ortoped Gheorghe Burnei, autorul „procedeului Burnei” de eradicare a osteomielitei cronice.
Shrines International (societate para-masonică și filantropică nord ameriucană adeptă a fraternității, a familiei și a plăcerii, cu caracter internațional sau Ancient Arabic Order of the Nobles of the Mystic Shrine-American Masonic society headquartered in Tampa, Florida) debutează în Manhattan în 1870 (astăzi, cartier al metropolei New York), când câțiva masoni amuzanți și generoși (printre care și medicul Walter M. Fleming și actorul William J. „Billy” Florence) împart o băutură pe taverna lor preferată Knickerbocker Cottage (6th Avenue). Ei au simțit că masoneria, care își are rădăcinile în pietrari (zidari) și meșteri încă din Evul Mediu, era puțin prea concentrată pe ritual.
În schimb, ei doreau o fraternitate care pune accentul pe distracție și părtășie–nu să înlocuiască masoneria, dar să o adapteze noilor vremuri. Acest grup de oameni amuzanți și generoși, în cadul unei dezbateri animate, încercau să creeze o nouă fraternitate pentru francamsoni, o fraternitate centrată mai mult pe plăcerea camaraderiei (prieteniei) decât pe „ritualul” clasic, un proiect sugerat, de altfel, de către Billy Florence, aflat în turneu în Franța și invitat la o petrecere (organizată de către un diplomat arab), a cărei stil exotic l-a impresionat și inspirat, ceea ce l-ar fi determinat pe Walter Milard Fleming să transforme proiectul în Ancient Arabic Order of the Nobles of the Mystic Shrine (AAONMS), care poate fi interpretat după literele componente (în special în limba franzeă) „A Mason”, adică („freemason” sau „franc-maçon”), fondatorilor căruia (alături William J. Florence și Walter M. Fleming) se vor alătura și actori celebri printre care și John Wayne, Harold lloyd, Clark Gable, Ernest Borgnine, etc.
Este tot Fleming cu ajutorul Knickerbocker Cottage (6th Avenue at 27th Street) va redacta ritualul organizației, va concepe costumele, formulele de salut ale acesteia și decide ca membrii săi să poartă fesul roșu. Prima reuniune a membrilor organizației Shriners, sub numele de Mecca Shriners, va avea loc pe 26 septembrie 1872, care ulterior se va implementa și în Canada, Mexic, respectiv, Panama, începând cu anii 1900. Astăzi ar exista (conform unor surse oficiale) cca 310.000 de Shriners în SUA, Canada, Germania, Mexic, Filipine, Puerto Rico și Panama. În canada, la nivel local, Gizeh Shriners din BC-Yukon (al cărui membru a fost și unchiul meu Joe Banyay, fost inginer–militar în al Doilea Râboi Mondial, în Africa de Nord, sub comanda Mareșalului Johannes Erwin Eugen Rommel, devenit ulterior, membru al Consilului de Administrație a Companiei de Aluminiu Rio Tinto Alcan) a început în orașul Victoria (capitala provinciei Columbia Britanică), pe 11 iunie 1902, iar acum reprezintă cea mai mare jurisdicție geografică din organizația Shriners.
În 1942, sediul Gizeh Shriners, devenit Gizeh Temple, s-a mutat din Victoria în Vancouver și în Burnaby în 1968, iar în prezent, ar exista (conform informațiilor mele) peste 80 de cluburi și unități afiliate la Gizeh Temple în toată BC și Yukon, în cca 200 de temple asociate organizației Shriners International (repartizate în Amercia de Nord și Sud, în Europa și în Asia de Sud–Est). De remarcat este și faptul că această nouă fratenitate a adoptat ca simbol al organizației fesul roșu face referire la orașul Fez (Fès–septentrional, aflat la cca 180 km în direcția est de Rabat, capitala Marocului, între masivul Rif și Moyen Atlas–Aṭlaṣ Anammas). În sfârșit, a fi Shriner, în primul rând, înseamnă a se amuza cu filantropia.
Shrine Circus, fondat în 1906, este responsabil cu colectarea de fonduri (de mai multe generații) cu scopul de a crea activități de divertisment și amuzament, cu precădere în spitale de copii, o idee implementată încă din 1919 de către Freeland Kendrick, după ce acesta a vizitat spitalul de copii infirmi (cu infimități fizice) din Atlanta. Ca organ director internațional al Shriners (Gizeh Temple) este Divanul imperial, care este condus de către Potentat (suveran, șef atotputernic) Impérial, ales, ca regulă generală, pentru un an, care are printre altele și de a vista temple templele Gizeh, de a asista la reuniunile regionale și de a vizita spitalele Shriners.
În timpul mandatului său de potentat imperial (1919–1920), Freeland Kendrick ar fi vizitat toate templele Shriners (spitalele Shriners) din SUA, iar îm discursul său de la Portlant (Oregon) a anunțat construcția altor spitale Shriners în acele stale americane care nu dispuneau încă de astfel de unități medicale. Astfel, în iunie 1922 debutează construcția primului spitalul la Shreveport (Louisiana), pentru ca astăzi, în cele 22 de spitale disponibile, să fie tratați cca 1 milion de copii în SUA, Canada și Mexic. Dar Shrines se implică, în egală măsură și în sprijinul persoanelor defavorizate, în special, ca urmare a unei catastrofe naturale de mare anvergură sau a unei epidemii devastatoare care crează mari dificultăți autorităților locale (sau chiar și centrale) de stat în gestionarea acestora.
În ceea ce privește legătura dintre membri Gizeh Temple (Shriners) și franmasonii, pot menționa că toți Shriners sunt francmasoni, dar reciproca nu este adevărată. Pas Shriners Club a fost fondat pe 9 octombrie 1976 de către membrii lojei masonice no 124, de către James Reoch (președinte), Larry Brown (viceprsedinte), Murray Lyons (secretar–trezorier) și Robert Bergson, Ken Ford, Robert Jackson, Fred Krauss, William Martin, Joe Podbisky Arthur Simpson, Alex Swerdyliak, Garry Cameron, Harold Griffith, Jack Johnson, Bev. Lamb James Podbisky, Evans Premachuck, Earnest Smith, Leslie Weir, Ray Fairbairn, respectiv, Terry Williams, iar reuniunile aveau loc, întotdeauna, în templul masonic din LaRose Avenue nr. 145, iar după vânzarea acestuia, în sala Elks și în sfârșit, pe Edwards Avenue nr. 214.
Subliniez aici și faptul că rădăcinile Shriners International (un spin-off al Francmasoneriei), care datează de sute de ani, încă din perioada în care pietrarii și alți meșteri se adunau după muncă în adăposturi sau cabane pentru a dezbate problemele cu care se confruntă societatea. De-a lungul timpului, membrii acestuia (cărora li s-a cerut să studieze Ritul Scoțian Antic și Acceptat, Ritul York, și să obțină și o serie de grade ierarhice) organizați în bresle masonice și uneltele meseriei lor—pătratul și busola—au devenit simbolul frăției și al prieteniei dintre popoare. Ca urmare, Masoneria a „evoluat” (în principii) pentru a putea accepta (admite) în organizațiile sale și membri care nu erau zidari (pietrari) sau meșteri, iar astăzi, deși ea este construită pe un sistem (relativ) nou de gândire, „fundația ei solidă”, pătratul și busola sunt încă simbolurile frăției și prieteniei pe care la promovează. Când un membru obține al 3-lea a și ultimul grad, el devine Maestru Mason și este apoi eligibil pentru a deveni Shriner.
În ceea ce privește Francmasoneria, aceasta este cea mai veche, cea mai mare și cea mai cunoscută fraternitate din lume, dar este și una dintre cele mai greșit înțelese (ca organizație ocultă, secretă, etc.) Însă, ingurul mister al acesteia este originea lui. Sunt muți cei care cred că Francmasoneria a început încă din cruciade (expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul), pentru că există influențe orientale. Cu toate acestea, este mai general acceptat că originile sale datează de la pietrarii care au construit catedralele și alte mari clădiri în Evul Mediu, mai ales odată cu înființarea Marii Loji a Angliei în 1717. În sfârșit, Francmasoneria este indisolubil legată și de istoria provinciei candadiene Columbia Britanică, în care prima lojă masonică a fost înființată în orașul Victoria în 1860, cunoscut pe atunci sub numele de Colony of Vancouver Island. A doua, dar prima de pe continent, Union Lodge, a fost înființată în 1861 la orașul New Westminster în new Colony of British Columbia.
Primul spital de (pentru) copii Shriners canadian a fost deschise pe 16 mai 1925 (eveniment sărbătorit în prezența a peste 1.000 de persoane pe Mount Royal la Montreal, în provincia Quebec, la vest de Downtown Montreal) sub direcția administrativă a lui Florence Potts și a a șefului persanalului medical Dr. Alexander Mackenzie-Forbes, care în scurt timp au devenit partenere ale Universității McGill (una dintre cele mai vechi universități din Canada, înființată în 1821 la Montreal) și datorită faptului că primii 4 șefi de cabinet, medicii ortopezi Alexander MacKenzie‑Forbes, William Turner, Gordon Petrie și Richard L. Cruess au fost și șefi de departamente ale universității dar și membri celebri ai unor importante asociații de ortopedie (ortopedice) canadiene și americane.
Majoritatea dintre cei 85 de pacienți internați în primul an la spital au avut poliomielită (boală infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe cale fecal-orală, recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de către Jakob Heine și provocat de către poliovirusul, definit în 1908 de către Karl Landsteiner) sau tuberculoză. Pe parcursul celor 25 de ani care au urmat, noi proceduri și tratamente au devenit accesibile grație organizației Shriners International, care a adus o importantă contribuție la ameliorarea suferinzilor dar și la vindecarea multora dintre aceștia. Dacă un progres important (de remarcat) a fost realizat după 1944 cu implementarea tratamentelor cu penicilină (grup de antibiotice beta-lactamice derivate din speciile de fungi din genul Penicillium, descoperită de către Alexander Fleming în 1928), o schimbare radicală are loc grație vaccinului contra poliomelitei în 1952.
Odată cu reducerea numărului de pacienți care sufereau de poliomielită, spitalele Shriners au început să acorde ajutor și altor categorii de persoane care aveau nevoie de sprijin medical pentru tratamente și în special în afecțiunile spina-bifida (defect la nivelul coloanei vertebrale care constă în lipsa sudurii complete a arcului vertebral, astfel încât măduva spinării rămâne neprotejată, o malformație congenitală cu cel mai ridicat grad de dizabilitate ca urmare a complicațiilor neurologice serioase pe care le determină, cauzat de inchiderea incompletă în zilele 26-30 de sarcină a tubului neural embrionar și apare, în special, în zona lombară, unde arcurile vertebrale ale uneia sau mai multor vertebre nu se sudează) sau paralizia cerebrală (tulburare cronică a mișcării din cauza leziunii sistemului nervos central care se manifestă prin mișcări reflexe involuntare și contracții musculare/spasme care pot afecta o parte a corpului sau tot corpul, cu care sunt asociate alte afecțiuni cum ar fi convulsiile, disfuncții vizuale sau auditive).
Aceste programme puse în practică în colaborare cu medicii rezidenți în otopedie și specialiștii de la Universitatea McGill de la Montreal vor crea o legătură solidă între cele două instituții care, în special, după crearea serviciului de sănătate publică în Canada, în care ambele sunt profund implicate, funcționează și astăzi. De altfel, acest parteneriat, a permis guvernului provinciei Quebec să investească în modernizarea spitalelor Shriners și să creeze în 1973 un departament de cercetare (scheleto–musculară la copii) sub conducerea Prof. dr. Francis H. Glorieux de la Universitatea McGill (Chair in Pediatric Musculoskeletal Research), care încă din 1971 a pus la punct o serie de tratamente eficace.
Grație investițiilor făcute în cursul anilor 1980 și 1990, Spitalele Shriners pentru copii au fost instalate în noul campus Glen, în cadrul CUSM (Centrul Universitar Spitalicesc McGill–McGill University Hospital Centre–MUHC), dat în folosință în 2015, cu ajutorul generozității și sprijinului financiar furnizat de către fraternitatea Shriners, „Filles du Nil (Fetele Nilului)” și „Sanctuaire oriental des dames d’Amérique du Nord” (Sanctuarul oriental al doamnelor Americii de Nord), dar și a altor filantropi și întreprinderi (instituții, firme, etc.) private ale provinciei Quebec sau ale altor provincii din Canada. O serie realizări deosebite, de succes pot fi descoperite și în Muzeul Spitalelor Shrinres pentru copii din Canada (cel mai mare muzeu canadian pentru copii în mediul spitalicesc).
Articole asociate
https://youtu.be/ZjYQl0TyHk4
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
