Mii de oameni au fost prezenți duminică, 11 septembrie 2022, la Țebea, în județul Hunedoara, pentru a marca cei 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu, supranumit „Crăișorul Munților”, liderul incontestabil al revoluţiei transilvănene de la 1848-1849. La eveniment au fost przedente, deasemenea, nume mari ale folclorului românesc. Spectacolul a fost prezentat de Iuliana Tudor şi transmis în direct de TVR 1 duminică, 11 septembrie, începând cu ora 14h30.
Notă. În ultimele două decenii ale vieții sale a suferit de o boală psihică. Starea sănătății sale psihice a început să se deterioreze la sfârșitul anului 1852. Însă, conform unor alte păreri, de specialitate, a medicului Ovidiu Vuia (specialist în neuropsihiatrie în Germania), Avram Iancu nu a fost nebun: „„…În ce privește tulburările zise psihice, după majoritatea absolută a medicilor, și noi nu facem decât a le întări diagnosticul, nu numai datorită debutului la 28 ani și duratei lungi de două decenii, dar întreg tabloul clinic și evoluția sa, înlătură indiscutabil, eventualitatea unei infecții a sângelui cu manifestarea unui sifilis nervos. Rămâne ipoteza unei psihoze declanșate de o traumă, sau cum e cazul, de nenumărate traume psihice, nu rar observată în practica neuropsihiatrică. Personal cred că nici această boală nu intră în discuție, în primul rând fiindcă tulburările psihice ale lui Iancu nu pot fi încadrate în tabloul unei psihoze anumite. E drept că prezentase unele idei de persecuție, după unii adevărată manie, a fost trist și melancolic, adesea după ce-și termina cântecele de jale la fluier, plângea, dar respectivele simptome nu sunt suficiente pentru a diagnostica o psihoză de tip maniaco-depresiv, schizofrenic sau paranoic…Ajung la concluzia că Avram Iancu nu a fost nebun propriu-zis din punct de vedere neuropsihiatric…În consecință, fără să mă îndepărtez de principiile științifice ale medicinii, după care trebuie văzută boala lui Avram Iancu, eu împărtășesc părerea că (…). Craiul Moților n-a suferit de nici o psihoză, prin urmare pe limbaj laic, nu a fost nebun…sunt de părere că ar fi cazul, în legătură cu suferințele sale, să evităm termeni ca „dezechilibru psihic” sau „boală incurabilă”, când manifestările psihice ale lui Iancu sunt de natură reactivă, țin mai mult de alterări provocate de împrejurări externe, care însă, nu depășesc domeniul normalului, nu intră în sfera patologicului””.
Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848. În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș. A fost înmormântat cu funeralii naționale la 13 septembrie în Panteonul Moților de la Țebea, jud. Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea”. La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit) din Roșia Montană. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat „erou al națiunii”
Înmormântarea a avut loc sub „Gorunul lui Horea” din curtea bisericii ortodoxe din Țebea, după dorința lui Avram Iancu. Peste 4.000 de persoane, după alte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus încă din data de 11 septembrie, pentru a-l priveghia.
Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie, în Baia de Criș, apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de 2 kilometri, a pornit spre Țebea. Pe tot parcursul s-a cântat „Marșul lui Iancu” și „Deșteaptă-te, române!”. Când primii oameni intrau în Țebea, ultimii din coloană abia porneau din Baia de Criș. În fruntea convoiului mergea un tânăr cu un drapel în culorile românești roșu-galben-albastru, drapate în negru. În momentul în care sicriul a fost coborât în groapă, s-au tras salve de pușcă, în semn de onoruri militare. Necrologul lui Avram Iancu din „Telegraful român” spune: „viața lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieții noastre naționale”
„Dincolo de spectacolul pe care îl pregătim, Serbările Naţionale Ţebea înseamnă o întâlnire directă cu spiritul moţilor, care se adună an de an, pentru a-l omagia pe Avram Iancu. Anul acesta, cu atât mai mult, având în vedere că marcăm 150 de ani de la moartea eroului nostru. Personal, am de fiecare dată sentimentul că, din atmosfera care se creează la Ţebea, redescopăr spiritul românesc adevărat şi legătura limpede cu rădăcinile noastre. Serbările Naţionale Ţebea rămân, din păcate, un reper singular în care mai vorbim despre istoria României. Mi-aş dori să mai existe evenimente organizate în toată ţara, prin care să celebrăm marile figuri ale istoriei naţiunii noastre. Pentru cei tineri şi pentru copiii noştri, cred că este nevoie de asta, mai ales în timpurile pe care le traversăm. Vă aştept cu drag la Ţebea şi în faţa micului ecran!”, a declarat Iuliana Tudor, gazdă şi producător tv al manifestării.
Timp de trei ore, în transmisiune directă la TVR 1, pe scena de la Ţebea au urcat nume importante ale folclorului românesc, dar şi tineri aflaţi la început de drum: Nicolae Furdui Iancu, Veta Biriş, Sava Negrean Brudaşcu, Gheorghe Roşoga, Vasilica Dinu, Mariana Anghel, Mariana Deac, Ovidiu Homorodean, Ovidiu Olari, Bogdan Toma, Ciprian Roman, Cristian Fodor, Floarea Calotă, Florentina şi Petre Giurgi, Matilda Pascal Cojocăriţa, Ştefan Cigu, Pera Bulz, Ionel Coza, Petrică Paşca, Grupul Doruri Muscelene condus de Liviu Iana, Ciprian Pop, Bogdan Firu, Ioan Surdu, Simona Alexandru, Gabriel Treteag, Diana Lungu. Acompaniază Orchestra Ansamblului Folcloric Profesionist Drăgan Muntean, dirijor George Cîlţea.
Programul a început cu oficierea sfintei liturghii, urmată la ora 10h30 de un ceremonial militar organizat de Prefectura Hunedoara şi de Batalionul 26 Cercetare Supraveghere Montană Avram Iancu din Brad. Mai apoi a avut loc o depunere de coroane, dar si discursul premierului Nicolae Ciucă, aflat la Ţebea alături de alte personalităţi locale.
Spectacolul prin care este omagiat Avram Iancu a fost organizat de Consiliul Judeţean Hunedoara, prin Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Hunedoara şi transmis în direct de TVR 1. Telespectatorii TVR Internaţional au urmărit de asemenea transmisiunea directă de la Ţebea, începând cu ora 14h30. (Credit foto – Centrul de Cultură și Artă al Județului Hunedoara)
Notă. Pașoptismul a fost ideologia participanților la Revoluția Română din 1848, expusă în revista Dacia literară. Elemente importante erau caracterul național, militant, scopul revoluționarilor fiind dobândirea libertății și afirmarea naționalității române. Promotorii mportanți ai Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Golescu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, C. Negri, C.A. Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, George Barițiu, Timotei Cipariu și Eftimie Murgu. Acesta corespunde unui moment de răspântie în evoluția istorică a țărilor române: trecerea de la feudalism la capitalism, de la vasalitate la independență, de la fărâmițarea în provincii la un stat unitar național. Dar, privit într-un plan mai larg, epoca pașoptistă începe înaintea lui 1840, continuând și după data indicată mai sus. Cu alte cuvinte, putem distinge trei etape ale literaturii pașoptiste:
- prima-prepașoptistă, anunțată de debutul lui V.Cârlova și Al. Hrisoverghi, continuând până la 1840, fiind dominată de figurile lui Gh. Asachi și I. Heliade-Rădulescu și de activitatea primelor ziare naționale: Albina românească și Curierul românesc;
- a doua-cuprinsă aproximativ între anii 1840-1860, marcată de apariția Daciei literare, a Propășirii a României literare și de activitatea celora care au colaborat la aceste reviste;
- a treia-cea postpașoptistă, ce va continua să evolueze pe linia ideologiei pașoptiste, dominată de figurile lui B. P. Hasdeu, N. Filimon, A. Odobescu.
Literatura pașoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european și parcurge un drum sinuos. După literatura anilor 1825-1830, care abundă în adaptări după autorii străini, în special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefața la drama Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) și articolul-program Introducție, publicat de Kogălniceanu în 1840. Scriitorii români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez și aplică principiile acestuia, cu particularitățile curentului național-popular de la revista Dacia literară. Scriitorii generației pașoptiste au cultivat teme și motive romantice, au ales istoria ca sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului ardent și natura – coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura populară și mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creație, aspirația spre absolut, spiritul rebel și contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor pașoptiști. Programul Daciei literare, devenit programul romantismului romanesc, demonstreaza cat se poate de clar spiritul creator al pasoptismului, care are revelatia „duhului national”, a specificitatii, ajungand adica-prin filiera romantica-sa redescopere radacinile culturii noastre si sa contribuie in mod esential la constituirea literaturii romane originale,ale carei linii de forta se organizeaza polarizat.
Notă. Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880) a fost fondată pe 8 septembrie 1880 sub numele de Marea Lojă Națională Română, de către căpitanul Constantin Moroiu. Până la Primul Război Mondial, sub Marea Jurisdicție Masonică a Marii Loji se aflau 27 de Loji Simbolice. În anul 1923, a fost instalat Supremul Consiliu pentru România, iar în 1929 Marea Lojă era compusă din 39 de Loji. Tot în același an 1929, Lojile Transilvănene de Rit Sfântul Ioan se integrau în Marea Jurisdicție Masonică a Marii Loji Naționale din România. În 1930, în Marea Lojă erau înregistrate 58 de Loji compuse din 2.793 liberi și acceptați masoni. În raportul prezentat în același an, Marea Lojă Națională din România informa asupra faptului că sunt menținute relații de fraternitate cu Marile Loji din Canada, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Portugalia, Turcia, Columbia, Ecuador, Venezuela, Brazilia, Chile, Argentina, El Salvador, S.U.A. (District of Colombia, Michigan și Iowa).
La data de 5 iunie 1930, Marea Lojă Unită a Angliei recunoștea regularitatea Marii Loji Naționale, condusă de Alteța Sa Principele George Valentin Bibescu. Pe 12 iulie 1935 Marea Lojă a primit personalitate juridică și a lucrat în Ritul Scoțian Antic și Acceptat. Francmasoneria fiind interzisă în perioada comunistă, între 1948 și 1990, Marea Lojă Națională Română și-a deschis atelierele în exil, fiind primită de Marea Lojă a Franței (Grande Loge de France), rue Puteaux, la Paris. Condusă de Suveranul Mare Comandor Mare Maestru Marcel Schapira, aceasta a fost singură reprezentantă a Masoneriei Române în exil. Pe 7 mai 1993 Supremul Consiliu pentru România și Marea Lojă Națională din România se întorc din exil în România, înființând Marea Lojă Națională din România (MLNDR). Vladimir Boanță a fost ales ca Mare Maestru iar Dan Amedeo Lăzărescu Suveran Mare Comandor. Tot în 1993 a fost înființată, pe filieră italiană, o altă organizație masonică, având același nume: Marea Lojă Națională din România (MLNR).
În martie 1996 sunt incluse 12 noi loji transilvănene, desprinse din MLNR, sub jurisdicția Marii Loji și se votează de către membrii în Convent, adăugarea cuvântului Unită în numele oficial al Marii Loji. De la acea dată, Marea Lojă Națională din România devine cunoscută sub numele de Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR). Mare Maestru a fost ales Titus Nicoară. În 2001, o parte a MLNUR, condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. În 2002, din MLNUR s-a desprins o altă grupare, care a format Marea Lojă a Transilvaniei. În ianuarie 2009 s-a încercat divizarea organizației, de către Anca Nicolescu si Andre Szakvary, care au înființat o organizație separată. Cele două grupuri au ajuns în instanță, grupul separatist pierzând procesul.
În anul 2010, din MLNUR este redenumită în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În luna iunie 2013, la București, sub impulsul Marii Loji Naționale Române 1880, s-a semnat Actul de creare al Uniunii Mondiale Masonice Tradiționale, care regrupează în prezent peste 30 de Obediențe, fidele tradiției, credinței în Dumnezeu. În perioada 2001-2004, Petre Stețiu a fost ales Mare Maestru. În 2005 este ales un nou Mare Maestru în persoana lui Dorel Manu. În martie 2008, Marele Maestru al MLNUR a devenit Bartolomeu Constantin Săvoiu.
Personalități de seamă precum Constantin Moroiu, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Alexandru Vaida-Voievod, Principele George Valentin Bibescu, Ioan Pangal, Mihail Sadoveanu, Alexandru Paleologu și membrii de onoare precum Regele Edward al VII-lea al Angliei, Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, regele Oscar al II-lea al Suediei, regele Frederic Wilhelm I al Prusiei, Albert Pike și alții au adus referințe istorice Marii Loji Naționale Unite din România. În prezent, MLNR 1880 menține relații fraterne cu Mari Loji din Europa, America de Nord, America Centrală, America de Sud, Turcia, Liban, Africa și Asia.
Articol asociat
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Eveniment istoric comemorativ la Țebea (Județul Hunedoara) – 150 de ani de ani de la decesul… […]
[…] Eveniment istoric comemorativ la Țebea (Județul Hunedoara) – 150 de ani de ani de la decesul… […]
[…] Eveniment istoric comemorativ la Țebea (Județul Hunedoara) – 150 de ani de ani de la decesul… […]
[…] Eveniment istoric comemorativ la Țebea (Județul Hunedoara) – 150 de ani de ani de la decesul… […]