Acasă Dezvoltare Personala „Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VIII). Corespondenţă...

„Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea VIII). Corespondenţă de la H. E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

Ce faci, tati?

Bine, după câte vezi în birou, scriu În loc de concluzii, cum se numește epilogul la Raportul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului privind starea națiunii pe anul 2021, raport care urmează a fi înaintat Națiunile Unite și distribuit instituțiilor din România.

Te rog, vrei să mai scriem o pagină despre filosofia de a-ți face propria viață cât mai fericită?

Da fata mea, cu mult drag. Chiar azi mă gândeam să încep să îți spun câte ceva despre omul în structura lui de ființă umană. Aș începe cu o metaforă frumoasă, spunându-ți că  omul este întocmai ca o floare: oricât de frumos colorată este, fără parfumul pe care-l emană ar fi o plantă oarecare. La fel și omul, cu cât are sufletul mai frumos, cu atât mai multă empatie și frumusețe transmite celor din jur.

Ce îți place ție, tati, la oameni?

Draga mea, să știi că îmi plac oamenii care vorbesc trei limbi: una–să îți vorbească în față, nu să te bârfească pe la spate, a doua limbă–să fie direcți, nu învăluitori și alunecoși, iar a treia limbă– să fie sinceri, ca să te poți baza pe adevărul spuselor lor.

În altă ordine de idei, să știi că iubesc oamenii care ne spun ce gândesc, nicidecum cei care caută prin cuvinte frumos ticluite să denatureze adevărul. Dar cel mai mult îmi plac oamenii care fac ceea ce spun, care sunt corecți cu ei înșiși, iar pe cale de consecință, corecți cu cei din jur. Ferește-te de cei care una spun și alta fac, pentru că, demascați fiind ulterior, vor invoca „lipsa de discernământ”, afirmațiile lor, chipurile, fiind făcute sub influența unui pahar din licoarea lui Bachus!

Draga tatii, să nu cauți niciodată la oameni perfecțiunea dacă vrei să nu ai dezamăgiri, căci asemenea oameni nu există. E adevărat, sunt unii care–așa cum spune înțelepciunea populară, omul cât trăiește, invață, caută să se perfecționeze permanent, dar nimeni nu atinge perfecțiunea. Tu Rebecca să cauți întotdeauna bunătatea și sinceritatea la oameni, aceștia putând să te facă fericită.

Ce este de fapt viața în aceste condiții, tati?

Fata mea, aș spune că viața este ca un fluviu care curge când lin, când învălurit, ocolește obstacole, formează meandre și apoi iar pornește lin la vale. Așa este și viața omului, are și sare și piper, când liniștită, când tumultuoasă. Vei vedea că pentru orice moment de cumpănă vei avea nevoie de timp pentru a găsi rezolvarea, care trebuie înțeleasă și corect deslușită. Să știi, copilă dragă, că totul se poate concentra într-un moment unic, de care depinde tot ce trebuie să înfăptuiești. De multe ori vei constata că un simplu „Da”, sau un „Prea Devreme”, ori „Prea Târziu”, pot avea un impact crucial în existența ta, pot deveni momente irepetabile și ireversibile în viața și destinul tău.

Tati, aud deseori în jurul meu oameni care se plâng de dureri fizice. Oare chiar sunt reale, ori sunt imaginare, sau poate traume psihice?!

Da, fetița mea, oamenii mereu să plâng de de tot felul de dureri, dar :

  •  nu spatele îi doare, ci povara pe care o poartă pe umeri, îndatoririle și obligațiile pe care și le-au asumat;
  • nu ochii îi dor, ci nedreptatea pe care sunt puși să o vadă sau chiar trebuie să o vadă;
  • nu capul le dă dureri, ci probabil noianul de gânduri care îi macină zilnic;
  • să știi că de regulă nu gâtul doare, cred că de fapt suntem marcați de ceea ce vrem să transmitem, cum ne raportăm la ce spunem: indignați, agitați, furioși;
  • de cele mai multe ori stomacul nu ne doare din cauza alimentelor pe care le  consumăm, ci pentru că rănile sufletului blochează digestia;
  • nu ficatul doare, ci faptul că nu poate procesa toată furia noastră acumulată în el.

Și, în final, să știi copilă dragă că nu inima te doare! Unii chiar pretind că inima e o pompă, fără nervi, uitând de fapt că în ea sălășluiește harul dat de Bunul Dumnezeu. Da, nu inima doare, ci absența dragostei și a iubirii doare, căci ea, Iubirea este cel mai puternic medicament din lume pentru fiecare dintre noi!

Sunt din nou la întâlnirea săptămânală cu fiica mea, Rebecca-Alexia, de curând beneficiara diplomei de bacalaureat și a înscrierii în primul an la Facultatea de Drept, cu perspectiva unui viitor jurist de carieră. Felicitări, draga mea, și succese în continuare în viață, însoțită mereu de dragoste și credință față de Bunul Dumnezeu, căci nimic din viața ta, a mea, a noastră, nu se face fără El. Și sigur vor exista situații când vei greși, dar să știi că acestea tot cu voia lui Dumnezeu se întâmplă, ca să te încerce cât poți să reziști rigorilor vieții.

Mulțumesc pentru felicitări, tati, te iubesc! Din cele de mai sus să înțeleg că nimic nu se poate fără Dumnezeu? Așa este?

Da, Rebecca, așa este. Tu trebuie să-ți amintești mereu și mereu de Bunul Dumnezeu, căci de la El primești încercările vieții, dar și  puterea, înțelepciunea, sănătatea, succesul și toate reușitele pe care le-ai avut și urmează să le ai. Fără Dumnezeu nu ai fi decât o frunză în vânt. Dumnezeu ne-a dat viață și noi pornim într-o călătorie care nu știm niciodată când se termină. Pentru unii călătoria durează o perioadă mai mare sau mai mică de timp, iar pentru alții călătoria este foarte scurtă. Ce știm cu certitudine este faptul că noi nu avem puterea de a schimba durata existenței noastre pe pământ, dar atât cât ne este dată, depinde numai de noi să o trăim demn, frumos, cu bucurie, satisfacții și multe clipe fericite.

Există, tati, viață perfectă sau aproape de perfecțiune?

Să știi draga mea că eu cred, din vasta mea experiență, că nimeni nu are o viață perfectă. Sigur, depinde de ce anume îți dorești de la ea, la ce nivel de inteligență, pregătire  și educație te afli, la anvergura și destinul fiecăruia dintre noi. De altfel, uitându-ne la oamenii din jurul nostru, vedem cât de diferiți sunt, nimeni nu este la fel, tot așa cum, din cele 5 degete de la o mână, niciunul nu seamănă cu celălalt, sau cum, din cele peste 7 miliarde de ființe umane, nu există două persoane care să aibă aceeași amprentă digitală. Și uite cum, fata mea, unora le lipsește sănătatea, altora le lipsesc banii, unii sunt bogați dar bolnavi, alții sunt săraci dar sănătoși tun. Unii sunt norocoși, alții, dimpotrivă, plini de ghinion. Unora le lipsește iubirea și atenția oamenilor din jurul lor. Unii oameni sunt foarte activi, plini de energie, în timp ce alții sunt mai puțin rezistenți, se epuizează repede. Unii s-au născut cu un har de la Dumnezeu și sunt talentați–oameni de știință, artiști, compozitori, alții pictează, sculptează, cântă, scriu, dansează, ajung actori de renume, în timp de alții au harul și chemarea lui Dumnezeu să se pună în slujba religiei, școlii, arhitecturii, desingului, sau aleg cariera militară. Din nefericire însă, există o categorie de oameni care își duc o viață infracțională, sortiți să stea cu sabia lui Damocles deasupra capului în orice moment. Acesta este motivul pentru care unora le este frică de repercusiunile faptelor lor.

Altor oameni, draga mea, să știi că le este greu. Împovărați de ani și neputință, se simt singuri, părăsiți și uitați prin sate și cătune, ori pe la căminele de bătrâni. Sunt alții care se simt descurajați sau trădați. Este un sentiment pe care l-am trăit și eu atunci când am fost trădat și nu am mai putut să-mi înfăptuiesc visul din tinerețe, de a ajunge cu vaporul în lumea liberă după ce societatea comunistă m-a dezamăgit total. Trădarea a existat de când e lumea și pământul, în toate culturile și societățile, deci inclusiv la poporul român, așa că mare atenție.

În concluzie, noi, ființele umane, nu știm niciodată prin ce îi este dat omului să treacă în viață și de aceea, uneori, ca să-și ascundă dezamăgirile și suferința, mai și zâmbește. În sufletul fiecăruia dintre noi se pot ascunde multe lacrimi, motiv pentru care ar trebui să fim mai buni, mai înțelegători unii cu ceilalți. E bine, de regulă, să mângâiem înainte de a lovi, să ascultăm și să înțelegem, în loc să acuzăm și, desigur, ar trebui să-i corectăm cu vorbe blajine pe oameni, în loc să-i judecăm. Cam așa este viața, draga mea, uneori tare complicată și imprevizilă!

Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.