Cum se obține fericirea, tati?
Rebecca, iubita tatii, ți-as spune că dacă ai cea mai mică șansă să obții ceva care te face fericită-Riscă! Să știi, fată, că viața noastră este prea scurtă! Tu, trebuie să înveți că o persoană ține cu adevărat la tine când printre toate problemele din lume are timp și de tine. Când reușește și te include între miile de gânduri, pe care le are. El, este acela care se interesează de viața ta, nu din pură curiozitate ci pentru că vrea cu adevărat, să știe dacă ești bine. Să știi, tată că pe om îl cunoști cel mai bine abia după ce te-ai certat cu el. La fel cum, dacă nu te-ai trezit lângă persoana visată, înseamnă că nu te-ai culcat în patul care trebuia.
Dar, tăticule, cât de mult înseamnă în viață să ai bani?
Tată, în viață banii nu înseamnă totul! Nu tot ce există și se mișcă în jurul tău se poate cumpăra. Poți spre exemplu să cumperi patul dar nu și somnul! Poți să cumperi, un ceas, mai multe, dar niciodată timpul! Poți să cumperi pastile sau rețete întregi de medicamente, dar nu și sănătatea! Poți să cumperi sexul, dar nu poți cumpăra iubirea. Cu bani, Rebecca, poți cumpăra foarte multe lucruri care să-ți facă viața ușoară și să te facă mai fericită, dar adevăratele valori nu le poți cumpăra niciodată. Banii fac oamenii bogați, cunoștințele fac oamenii înțelepți, dar respectul face oamenii mari. Oamenii pot face bani falși, iar de multe ori banii, au transformat oamenii și i-au făcut falși. Ca o lecție pentru viitorul progeniturilor tale, dacă vei avea așa pur și simplu, să știi pentru tine, învață-i să muncească ca să poată cumpăra ceea ce își doresc. Căci altfel nu vor aprecia nimic din tot ce le oferi tu.
Află că cele mai bune lucruri în viața ta nu vor fi lucrurile pe care le vei cumpăra cu banii. Din contră, vor fi cele care nu pot fi cumpărate niciodată cu bani. Ce spui, de o îmbrățișare pe care o primești cu afecțiune, sau de zâmbetele celor din jurul tău, prietenii nu-i cumperi ei apar în viața ta ca o binecuvântare sau ca o lecție, familia ta nu ți-ai cumpărat-o, ți-a dat-o Bunul Dumnezeu să te ocrotească și să-ți facă viața ș viitorul cât mai fericit. Nu poți cumpăra dragostea, pe aeasta o poți obține numai dacă ești în stare să ți-o obții. Și ar mai fii, ceva foarte important, amintirile frumoase din propria viață care nu pot fi cumpărate, ele se întâmplă și se acumulează!
Te-aș întreba de data asta, eu pe tine Rebecca dacă se poate cumpăra cu bani tot ceea ce o să îți prezint în continuare?
Se poate oare, tată, cumpăra soarele, luna, vântul, ploaia, zăpada, ziua, noaptea, cu vreo sumă de bani? Să știi, fata mea, că adevărata fericire costă puțin, atunci când costă mult, ține minte nu e de soi bun. Cu bani, nu se pot cumpăra cele mai frumoase lucruri din viață, acele care se simt precum emoțiile, armonia trupului tău, pacea interioară, liniștea sufletească și frumusețea caracterului tău. Eu, tatăl tău, mult timp am învățat cum să fac bani, cum să fiu cât mai puternic și am ajuns la excelența de a învăța și-o pune în aplicare, cum pot să fiu fericit. Asta îți doresc și ție fata mea!
Se poate spune că viața este un ecou, tati?
Da, fata mea, viața este un ecou. Ceea ce trimiți, vine înapoi la tine. Ceea ce sădești, culegi. Ceea ce oferi, primești. Nu îi judeca pe ceilalți și nu vei fi judecat. Oferă dragoste tuturor și dragoste vei primi. Fiecare zi este una potrivită să te bucuri de viață, indiferent dacă soarele strălucește sau nu. Căci, această viață ne schimbă în fiecare zi, fără acordul nostru. Tată, să știi că cea mai mare binecuvântare de la Bunul Dumnezeu, pe care o avem, noi ființele umane, este indiscutabil, sănătatea. Dacă suntem sănătoși, acum și mereu, le putem face pe toate. Să știi fata mea, că dintotdeauna, oamenii cu suflet bun vor fi frumoși toată viața lor.
De ce tati, lumea e în permanentă schimbare?
Rebecca, tu vezi că natura ne oferă în permanență o schimbare, vremea ea însăși. Avem patru anotimpuri iarnă, primăvara, vară și toamnă, fiecare în felul său. Azi putem avea soare azi, la noapte ploaie și dimineață poate să ningă, deci o schimbare de la alb la negru, tot așa este fata mea și lumea este în continuă schimbare. Cred că, cel mai relevant exemplu, îl dau politicienii, care se schimbă peste noapte cu abordarea,în care ei funcționează, după dictonul „să nu spui niciodată, că de fapt nu există niciodată”. Să știi, iubita, că de fapt în viață noastră,se poate întâmpla ca uneori să poată fi soare, sau din nefericire alteori să plouă lin sau să trăiești o mare futurnă, o vijelie nimicitoare.
Dar, tată, cum ar trebui să le arăt oameniilor, bunătatea mea și pe cea a sufletului meu, în relația cu ei?
În primul rând, ți-aș spune, fetiță dragă, că bunătatea sufletească este cea mai frumoasă floare. Nu se ofilește niciodată, dar mai e ceva, această floare minunată, care este sufletul tău bun, nu crește în grădina oricui. Ție, ca să-ți fie drag să trăiești, trebuie să iubești cu adevărat oamenii. Rebecca, tu trebuie să-ți porți sufletul tău bun, cu mare grijă, printre oameni. Încearcă să iubești oamenii așa cum sunt ei, cu bunele și relele fiecăruia, pentru că unii dintre ei au ceva special și frumos de oferit în viața ta. Dar e bine să nu uiți, că bunul simț, respectul, iubirea și bunătatea sufletului tău sunt cele mai frumoase flori, pe care le-a moștenit de la părinții tăi și sunt comori care îți împodobesc sufletul, motiv pentru care trebuie să te mândrești cu ele și să le porți cu demnitate toată viața.
Fata tatii, să răspândești iubirea în viața ta, că de durere și suferință e plină planeta asta. Știi tată, până la urmă, care pare să fie secretul fericirii, oare? Învață, fata mea, să nu mai pui la suflet tot ceea ce spune lumea. Dacă, cumva, azi ți-a fost greu, crede-mă, că pe nimeni nu interesează, dacă azi ți-a fost fost mai bine, e numai pentru tine, nimeni nu are timp pentru tine. Ai fata tatii, credință și răbdare. Tu trebuie să fii cât mai puternică, să nu te încurci cu idei negative, și să nu te rătăcești în neantul necunoscător, tu trebuie să spui;vreau, mai bine în fiecare zi a vieții mele. Viața ta devine mult mai frumoasă dacă tu fata mea, accepți să fii tu însuți și să ignori răutățile din jur, care sigur nu vor dispărea niciodată. Tu trebuie să nu te rogi la Bunul Dumnezeu pentru o viață ușoară, dar te roagă tatăl tău, să te rogi pentru sănătatea fizică și psihică a ta, pentru puterea ta, căci doar așa poți trece peste toate greutățiile vieții, iubita tatii.
Te-aș întreba eu tatăl tău, în finalul acestui dialog, la ce-ți folosește ție copilul meu, să câștigi lumea întreagă, dacă tu îți poți pierde atât de ușor sufletul în lumea asta, plină de necunoscute și de multe capcane, provocări și mizerie umană la tot pasul.
Tatii? Cum trebuie să mă comport pentru a avea un stil de viață sănătos?
Draga tatii, sunt o grămadă de lucruri simple și uzuale, pe care dacă le respecți și le aplici, cu certitudine, vei avea o viață liniștită și vei fi tot timpul apreciată. În primul și în primul rând, tată, nu suna pe nimeni mai mult de două ori, la rând. Dacă nu va răspunde apelului tău se presupune că, cel puțin teoretic, fie nu vrea intenționat să-ți răspundă, fie are ceva important de făcut în acel moment. Rebecca, dacă în viață ai nevoie să ceri cuiva împrumut o sumă de bani este bine să returnezi suma, înainte ca cealaltă persoană să îți amintească că ți i-a împrumutat. Asta va dovedi integritatea ta, dar și caracterul tău. Același lucru este valabil, să știi, fata mea, și cu cărțile, umbrelele, stilourile sau diverse genți, geamantane, dacă cumva le-ai împrumutat.
Dacă ești invitată la masă, la prânz sau cină, să nu comanzi niciodată cel mai scump fel de mâncare. Ar fi mai bine, pe cât posibil, să îl lași pe cel care te-a invitat să comande și pentru tine. Rebecca, tată, la orice întâlnire cu diverse persoane, nu este bine să pui întrebări de genul:
- Oh, nu te-ai căsătorit încă?
- Cum? Nu ai copii?
- De ce nu ai cumpărat casă?
- De ce nu-ți cumperi o mașină?
Acestea sunt lucruri care pe tine crede-mă, tată, chiar nu te interesează niciodată și pot deranja interlocutorul. Fata mea, să nu ți se pară nefiresc ca întotdeauna să deschizi ușa persoanei, care vine în spatele tău. Să știi, că nu contează dacă e fată sau băiat, junior sau senior, să știi copila mea, că nu devii mai mică și nici nu înseamnă înjosire, dacă tratezi respectuos pe toată lumea.
Iubita tatii, dacă iei un taxi cu o prietenă sau un prieten și ea sau el plătește cursa respectivă, tu să încerci să o plătești pe următoarea. Este foarte bine să nu întrerupi oamenii atunci când aceștia vorbesc, și să nu intervii peste ei. Eu zic să îi lași să spună tot ceea ce au de spus ce au pe suflet. Să-i asculți, și să realizezi cu cine vorbești, ca apoi tu să poți filtra. Să poți vedea dacă poți continua o relație sau trebuie să te desparți, fiindcă nu există o chimie a sufletului tău cu persoana respectivă.
Știm cu toții că un mod de a arăta partenerilor de dialog toate „metehnele” lor este ca în glumă să îi tachinezi, dar dacă observi că nu-i cade bine, oprește-te și să nu o mai faci niciodată, tu, dacă vrei, să vezi cum acea persoană încearcă să-și remedieze greșelile și să își corijeze modul de exprimare. Să îi încurajezi să facă mai mult și o să vezi că o să-ți arate și ție cât de mult însemni pentru această persoană.
Atunci când cineva te ajută sau îți face un serviciu, fetița mea, să nu uiți niciodată să spui „mulțumesc”. Am observat în ultima vreme că tot mai puțină lume mulțumește unor gesturi pe care le faci, comportându-se de parcă li s-ar cuveni. Să lauzi în public, ori de câte ori se poate, Rebecca, și să lași critica, să o faci doar în particular, cu fiecare persoană. Eviți, cu această ocazie ceva extraordinar și anume ca pe acea persoană să o pui într-o situație jenantă.
Scumpa tatii, dacă o colegă sau coleg îți spune că are o programare la un doctor e bine să nu întrebi pentru care motiv, crede-mă, tati că, e formidabil să îi spui:-Sper că ești bine! De ce? Pentru că nu-i pui într-o situație incomodă, aceea de a-ți vorbi despre boala lor, căci dacă ei vor ca tu să știi, o vor face singuri, fără curiozitatea ta. Nu cred că e bine să îi tachinezi pe cei care sunt grași sau foarte slabi, probabil că nu e vina lor. Sigur, dacă totuși te mănâncă limba, și vrei să spui ceva, cred că e suficient să spui:- Arăți fantastic! Chiar dacă realitatea e alta.
Să știi Rebecca, că atunci când cineva îți arată o poză pe telefon, e politicos să te uiți și să eviți să glisezi stânga sau dreapta, căci nu știi niciodată ce poți vedea. Totdeauna, fata mea, să respecți oamenii la fel, indiferent de poziția pe care o au în societate, de la femeie de serviciu, până la directoare. Nu cred că este cineva în lumea asta care să aprecieze nepolitețea unei persoane. În schimb, vei vedea că vei fi apreciată imediat, când ai un comportament decent, civilizat și respectuos, față de toți oamenii, indiferent de situație și calitatea lor în societate.
Iubita tatii, să eviți situațiile penibile de a te uita pe telefon, pe site-urile de socializare, care chiar nu contează la un moment dat, în timp ce o persoană îți vorbește direct, crede-mă, este chiar nepoliticos, fetiță. Nu cred că e bine să dai tot felul de sfaturi, dacă nu-ți sunt cerute. Dacă ai prietene care au probleme diverse este un gest diplomat să îți vezi de treaba ta, dacă nu ești direct îngrijorată. E decent, Rebecca, ca să îți scoți ochelarii de soare dacă cumva te întâlnești cu cineva pe stradă. Asta, este dovada respectului pe care o porți persoanei respective, chiar și ție însăți! Să știi, contactul vizual este la fel de important ca și comunicarea ta, este o altă lecție de viață.
Copilul meu, este o chestie de decență umană și de viață, să eviți să vorbești despre bogățiile tale în mijlocul celor săraci, cum nu trebuie să vorbești despre copiii tăi în mijlocul unui cuplu ce nu poate avea copii. Și ar mai fi ceva, care are legătură cu stilul de viață normală. Întotdeauna când cineva se gândește la tine și îți trimite un mesaj, care ți se adresează personal și îți mângâie sufletul, încearcă să-i mulțumești. Aprecierea rămâne cel mai ușor mod de a obține ceea ce își lipsește uneori din partea oamenilor, și de fapt ne lipsește nouă tuturor.
Este bine să iubeşti în viaţă, tati?
Ce întrebare este asta, Rebecca? Desigur! Trebuie să te grăbeşti să iubeşti, căci oamenii pleacă atât de repede de lângă tine, că nici măcar nu realizezi, uneori, că pe unul dintre ei l-ai avut la inimioara ta. Nimic nu valorează mai mult decât iubirea și ziua de azi. Să nu uiți că dacă azi nu avem timp pentru oamenii care ne iubesc, mâine nu vom mai avea puteri, iar poimâine nu vom mai fi și viața trece astfel, fără a o fi trăit. Să ştii că timpul este un „adevărat domn”! Tace și trece, pe nesimțite. Noi oamenii, de multe ori, păcătuim prin ignoranță și uitare. Dacă măcar o dată pe zi ne-am aminti că suntem muritori, poate nu am mai fi așa de răi, unii cu alții.
Ce este de fapt omul, tată? Putem spune, fără să greşim, că suntem o replică inteligentă a naturii din care venim şi unde ne vom întoarce. Asemuind omul cu o frunză, vom constata că şi noi oamenii suntem asemenea frunzelor. În bătaia sau adierea vântului, sub privirea blândă sau arzătoare a soarelui, în jocul fulgilor de nea sau vârtejul crivățului năprascnic„înmugurim”, „înverzim” și „îngălbenim” pentru ca apoi, într-o zi, să ne aşternem tăcuțiîn „mama pământ”.
Eu, tată, am stat de vorbă cu propria mea viaţă, cu mult timp în urmă şi am convenit să ne bucurăm împreună, una de cealaltă, pur şi simplu. Viaţa nu spune nimic omului dar, încet şi sigur te învaţă totul şi în primul rând că este trecătoare! Tu, draga mea, vei rămâne doar cu ce acumulezi în suflet, trăiri, emoţii, amintiri.
Să ştii Rebecca că, pentru noi oamenii, viaţa se trăieşte pe clipe, pe zile şi fiecare zi are o poveste a ei. Nici o zi nuseamănă, una cu cealaltă, niciodată! Dacă îţi prețuiește propria viaţa, iubeşte-o, trăind cu folos fiecare clipă! Nu pierde timpul! Altfel, ai putea regreta că nu ai făcut tot ce ai vrut,fiindcă timpul trece repede de tot și va fi prea târziu să mai faci ceva, oricât de mult ți-ai dori. Respectă standardele, principiile și valorile unui trai civilizat, ca apoi privind înapoi să nu te rușinezi de nimic din ceea ce ai făcut! Dacă greșești, asumă-ți! Cere iertare și îndreaptă-ți greșeala, indiferent dacă o faci cu tine însăți sau cu semenii.
Să nu uiţi, Rebecca, că fiecare zi este o bucăţică din propria-ţi viaţă. Sigur, nu suntem noi stăpânii timpului, dar putem da un sens fiecărui minut din viaţa noastră. Să nu iroseşti timpul, pierzând clipe preţioase, căci nimic nu se mai intoarce! Ca trenul, odată plecat, e bun plecat din gară! Multumește oricărui om, pentru prezența sa în viața ta, indiferent dacă el vine cu lecții de viață sau binecuvântări. Acești oameni sunt profesorii tăi, ei te pot transforma în varianta ta cea mai bună. Ei vor scoate la suprafață tot ce poate fi rău și bun în tine, potențându-ți calitățile sau defectele. Alegerea îți apaține, noi înține suntem liberul arbitru, dăruit de Dumnezeu! Ai grijă de cine te înconjori fiindcă prietenii de azi pot deveni dușmanii de mâine!
Ce este omul? Ce ţi-aş răspunde eu? Omul, este o bucăţică de „lut” în care Dumnezeu a pus iubirea şi păcatul și ne-a lăsat să alegem, care dintre cele două ne va reprezenta mai mult, în viață. Peste toate, El a pus o fărâmă din El, sufletul, care este darul cel mai de preț al omului. Sufletul este veșnic! Vei observa acest lucru cu timpul! Vei vedea că el nu are vârstă și chiar la senectute sufletul tău va zburda asemenea unui copil, chiar dacă trupul îți va fi îmbătânit de vremeși neputință.
Cât de dură este viaţa, tata? Ca om al mării, tatăl tău poate să îți spună ceva, care i-a fost mult timp mod de existenţă. Viaţa, Rebecca, este ca marea, pe care eu am călătorit, de la un capăt la altul al lumii, pe oceanul planetar Ce am constatat? Că nici pe una și nici pe cealaltă nu le interesează dacă tu nu ştii sau nu poţi „înota”. Ca să fii învingător trebuie să lupți mereu cu propriile-ți forțe, în limitele tale. Când reușești să ți le depășești satisfacția este pe măsură. Să ştii că viaţa este grea, dar nu imposibil de trăit frumos! Când treci prin multe furtuni în viaţă ajungi, tată, ca şi mine, să apreciezi la un moment dat liniștea, în detrimetrul tumultului. Este ca atunci când avem multe zile în şir ploaie și când iese soarele începem să ne bucurăm de prezența sa.
Aş încheia dialogul nostru de azi, spunându-ţi că în viaţa noastră suntem spectatori activi şi martoriai minunilor lui Dumnezeu, al creaţiei sale divine! Aceste remarcabile spectacole ale pământului, oceanelor, mărilor, fluviilor, râurilor, lacurilor, pădurilor, al deşeturilor s.a.m.d. dar și al celor oferite de univers, în care cerul, soarele, luna, stetele, planetele vin să ne coloreze viața și să ne scrie cu litere invizibile destinul. Însă, dintre toate, cel mai mare spectacol, Rebecca, mai grandios decât cel al pămânului şi universului este cel al sufletului omenesc. Este Darul divin al lui Dumnezeu, pus în trupul ce ne poartă prin viață! Un diamant, care va străluci atât de tare, pe cât de mult l-ai șlefuit, prin acumulările tale, spirituale.
Tatii, m-ai învățat că dacă plantez pomi, voi culege fructe. Dacă voi plata flori, voi putea culege parfum. Dacă am să semăn grâu, sigur voi avea parte de pâine, cozonac sau orice produs de panificație. Este corect?
Da, desigur! Și-aș completa eu, spunându-ți că dacă vei semăna în viață ta bucurie, cu certitudine vei culege fericire. Să știi Rebecca, că dacă vei avea credință și vei semăna în calea celor din jurul tău iubire, respect și adevăr ai șanșa să le culegi absolut pe toate cele invocate de mine, pentru viața și fericirea ta. Fetița mea, se spune că oamenii frumoși, în special la suflet, nu apar pur și simplu, în viața ta. Ei devin frumoși pentru că permit vieții să îi șlefuiască, trecând peste încercări cu fruntea sus. Astfel, ei răspândesc în jurul lor iubire, bunătate, și multă căldură și lumină. Știi cum? Asemenea unui diamant, care șlefuit strălucește fără seamăn, iar neșlefuit este doar o simplă piatră, o sticlă. Diamantul, draga mea, este cea mai rară și valoroasă piatră din lume, care nu poate fi zgâriat, de un alt material.
Tatii, mă întrebam, de ce fel de oameni trebuie să te ferești, în viața? De cine să te ferești, Rebecca?
Of, draga tatii! Oricâte te-aș învăța eu, viața îți va așterne în cale și alte lecții. Dar, uite ce îți poate spune tata, din experiența mea de viața și în urma lecțiilor învățate de mine. Să stai cât poți de departe, de oamenii needucați, „lipsiți de caracter”, aroganți, cinici, lași, mincinoși, neserioși, șovăielnici, egoiști și de cei cu sufletul gol, rece și pustiu. De acei lipsiți de scrupule, maniere, materialiști și manipulatori. De cei care nu își bazează relația cu tine pe trei piloni: iubire, respect și încredere. De acei care te tratează cu lipsă de rescpect și se folosesc de tine ca de un obiect. De oameni, care atunci când nu le mai reprezinți interesele, și nu le mai intri în grații, îți întorc spatele, fără să privească înapoi, călcând cu ușurință „pe sufletul tău”, fără să le pese. De cei, care nu te mai cunosc atunci când ești la greu, deși anterior s-au bucurat din plin de privilegiile relației cu tine.
De cine să te mai ferești? De indivizii negativiști. Acele persoane care creează probleme, în loc să găsescă soluții. De oamenii care îi sfidează pe cei inferiori, și sunt lingușitori cu cei egali sau superiori. Să știi că în viață vei găsii o mulțime de oameni, care îți vor arunca pietre în cale, depinde doar de tine ce vei face cu ele. Poți face un zid sau de ce nu, un mare pod rezistent! Ce atitudine ar trebui să adopt, în fața celor cu care intru într-o relație, tatii? Draga, tatii, eu te sfătuiesc să nu te schimbi niciodată, pentru a fi pe placul cuiva sau pur și simplu pentru a te potrivi undeva ori ca să impresionezi pe cineva. Fii tu însăți, cum ai fost educată, căci oamenii potriviți ție te vor iubi, exact așa cum ești! O fată zburdalnică și veselă! În viață nu contează unde te afli, la munte, la mare, la sat, la oraș, într-o capital europeană, ori asiatică, într-o pădure tropicală. Contează doar pe cine ai alături de tine!
Sunt o mulțime de colegi, care efectiv te obosesc, cât de mult vorbesc, spunând numai prostii ca să impresioneze, iar alții „să se bage în seamă”, fără ca nimeni să le-o ceară. Să nu fii, nici ca unii, nici ca alții! Bunul simț, discreția, delicatețea și eleganța feminină să te facă remarcată! Să știi, draga mea, că educația și eleganța, dacă nu le ai, nici nu te poți preface că le deții. Le poți mima o vreme, dar nu poți păcăli la nesfârșit. Așa că, ai grijă de cine te înconjori, pe cine lași să intre în sufletul și viața ta. Ai griă, ca înainte de a intra, să își șteargă „bocancii de noroi”!
Oricât de ispititor și interesant ar fi, oricât de supărată ai fi pe viața, de ceea ce ți-am spus să te ferești, să nu cedezi impresiei la prima vedere, că te poți înșela amarnic. Deoarece, totul are un preț și prețul plătit va fi mult mai scump, decât câștigul! Nu îi judeca pe acești oameni, despre care am vorbit, are „karma” grijă de ei, îndepărtează-te de ei și urmărește ca în viața să te porți, astfel încât, privind înapoi, să nu îți fie rușine. Fiindcă, se spune că nu te judecă nimeni mai aspru decât propria ta conștiință!
Ce sfaturi mai ai pentru mine?
Ce să îți mai spună, tată? Că omul, în general are nevoie de un an să învețe să vorbească și de vreo șaizeci ca să tacă? Mai au de învățat, sărmanii de ei! Știi cum este? În definitiv, oricine are dreptul ca în viața sa să mai fie și stupid, numai că unii profită prea mult de acest privilegiu. Uite, vezi tu, eu am ajuns la un punct în viața mea, în care nu mai simt nevoia să îi impresionez pe cei cu care socializez. Dacă ei mă plac, așa cum sunt, bine, dacă nu, în nici un caz nu este o pierdere a mea, ci a lor. Și asta pentru că în viață vine un moment, când ți se face lehamite să joci teatru – prost, ca să faci pe placul tuturor. Este momentul când te asezi și să aștepți, ca să vezi cine se alătură ție. Cine vede frumosul din tine, dincolo de defecte, capricii, riduri și îmbătrânirea inevitabilă a trupului? Cine este în stare cu răbdare și necondiționat să spargă zidurile ce le-ai ridicat cu fiecare „palmă” oferită cu mărinimie de viață?
Așadar, draga tatii, dăcă iubești această viață și ai credință în Bunul Dumnezeu, atunci nu pierde timpul, căci este viața ta și ai doar una! Dă-i inimii să bea din licoarea dragostei, pe melodia sufeltului tău tânăr, frumos și fraged! Trăiește frumos și iubește fără măsură!
Rebecca, draga mea, m-am gândit să abordăm un subiect interesant – stima de sine. Pff, tati, sună ciudat pentru mine. Ce mai este și asta? Este „ceva” foarte important, pentru dezvoltarea și evoluția ta.
Tatii, sunt ochi și urechi!
Draga mea, nu sunt psiholog, dar propria experiență de viața și apoi studiul acestui aspect atât de important în relațiile interumane, precum și modul în care îți trăiești viața, m-a determinat să abordez acest subiect, astăzi. Mai întâi, voi începe expunerea mea cu un citat al lui Ashley Montagu (1905–1999, născut Israel Ehrenberg, fost antropolog britanic-
„Nu te baza pe altcineva pentru propria fericire și apreciere. Numai tu poți fi responsabil pentru asta. Dacă tu nu te iubești și nu te respecți pe tine însuți–nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine. Acceptă-te așa cum ești–cu totul, cu bine și cu rău–și fă schimbările pe care tu le consideri potrivite–nu pentru că altcineva vrea să fii diferit.”
Uauu, tatii, sună atât de filozofic!
Oamenii, adesea, confundă stima de sine cu încrederea în sine. Însă, nu sunt unul și același lucru. Firește, stima de sine, presupune să ai încredere în tine, dar ea inseamnă, cu mult mai mult. Sunt oameni foarte siguri pe ei, dar care au o stimă de sine scăzută.
Tatiii, nu înțeleg nimic. Cum vine asta?
Imaginea de sine sau „cum ne vedem” noi, pe noi înșine, are legătură cu modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale, spirituale. Și acest lucru depine de gradul de autostimă (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care îl avem. Trebuie să existe mereu un echilibru între autoapreciere și autocritica, fără a trece dintr-o extremă în alta. Deasemenea, trebuie să păstrăm un echilibru viabil între o laudă de sine exagerată și o autocritică exagerată.
Tatii, cum știm dacă imaginea de sine e bună sau nu?
Este foarte simplu. Toți avem ceea ce se cheama „vocea interioară”. Dacă această voce a ta, interioară, dictează o direcție spre pesimist, negativism și autocriticism permanent, cu autosabotare și diminuarea valorii tale personale, este negativă.
De ce este atât de importantă imaginea de sine?
De ce? Fiindcă, ea ne influențează atitudinea, comportamentul, reacțiile, dar și relațiile și viața, după cum îți spuneam. Când stima noastră de sine este „acolo unde trebuie să fie” suntem plini de entuziasm, energie și determinare necesare pentru a face un lucru, pentru a ne atinge și îndeplini obiectivele, pentru a ne bucura de performanțe profesionale, succes social etc. Bineînțeles, că doar cu stimă de sine nu vei reuși, mai este nevoie de seriozitate, multă muncă și perseverență, un set de valori și principii, care să reflecte standarde de viață frumoase și sănătoase.
Lipsa de motivație, evitarea înfruntării obstacolelor, lipsa încrederii în tine, în forțele proprii, o părere proastă despre tine în raport cu potențialul tău, asumarea unor vini care nu îți aparțin, creează un comportament vicios, care se repetă și te duc în zona stimei de sine scăzute. Acest lucru te va determina să comunici mai greu, să faci compromisuri, care depășesc raportul între „a da și a primi, în egală măsură”.
Astfel, vei cădea pradă manipulatorilor narcisiști, care folosindu-se de vulnerabilitățile tale, te vor domina, controla și determina să faci lucruri, pe care nu trebuie și nu vrei să le faci, fiindcă nu te reprezintă și care nu te conduc spre evoluția ta, ci spre binele și în interesul lor. Dar despre aceștia vom vorbi altă dată! Stima de sine, draga mea, sau părerea pe care o ai despre propria persoana îți influențează perceptia despre toate aspectele vietii, de la alegerea prietenilor, partenerului de viață, dar și alegerea unei profesii, succesul în carieră, stabilitatea și siguranța, integritatea, precum și educația pe care o vei da copiilor tăi.
Tatii, aș vrea să știu, cum îmi dau seama că am o stimă de sine scăzută? Vrei să detaliezi?
Desigur, draga mea! Când ne aflăm într-o astfel de situație, căutăm permanent confirmări de la persoanele din mediul nostru personal sau socio-profesional, pentru orice acțiune întreprinsă. Ne simțim lipsiți de inițiativă și sceptici față de orice inițiativă, proiect sau drum nou în viața, incapabili de a ne susține propriile idei, păreri, pentru că avem o părere proastă despre noi. Avem nevoie de validare pentru orice și de la oricine. Dorința de a socializa este redusă, chiar fugi efectiv de socializare, fiind incapabil de a te relaxa, chiar și singur. Din punct de vedere al înfățișării fizice ești dezinteresat, de felul cum te îmbraci, ești dezordonat și neîngrijit, devenind dezagreabil pentru cei din jur. Ești cuprins de deznădejde și apatie în cea mai mare parte a timpului și nu îți acorzi timp și spațiu, ție însuți.
Șii…ce aș putea să fac?
Să te iubești, să ai încredere în tine, să te respecți și să știi că tu ești singura în măsură să te apreciezi obiectiv singură, fără a avea nevoie de validarea nimănui. Asta nu înseamnă să fii lipsită de modestie, dar nici să dai dovadă de falsă modestie! Draga mea, aș dori să îți mai spun un amănunt important pentru viața și ferirea ta. Învață din greșeli, considerându-le deopotrivă lecții de viață și binecuvântări.
Binecuvântări? Cum așa?
Da, chiar așa! Fără aceste lecții de viață proprie sau oferite de semeni noștri nu am putea evolua. Cei de la care primi lecții de viață sunt adevărații noștrii profesori. Să ții minte: „nu există înălțare fără cădere”!
Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. A se vedea și articolele autorului asociate cu „Lecții de viață”
Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
