Tatii! Multă lume, inclusiv tu, îmi spuneți, tu chiar mă îndemni, să învăț să fiu cât mai discretă, cu diverse lucruri și inițiative, care țin de intimitatea mea personală. Păi da, învață tată!
- Primul lucru pe care ar trebui să-l păstrezi în secret toată viața ta, sunt planurile tale de viitor. Păstrează tăcerea până când aceste planuri, devin realitate. Ți-am mai spus, dacă îți dorești ca ceva ce ți-ai propus să faci, trebuie să spui la cât mai puțină lume, despre deciziile tale dacă vrei să îți realizezi dezideratele propuse.
- Al doilea lucru pe care nu trebuie să-l răspândești este despre milostenia ta. Orice faptă bună o faci, în lumea asta este un lucru din ce în ce, mai rar. Motiv pentru care, ți-aș indica să protejezi această faptă bună pentru tine, cineva o simte și Bunul Dumnezeu o vede. Să nu te lauzi cu tot ce faci tu bine, să nu te mândrești cu fapta ta, că Domnul Isus Hristos, ne-a spus că mândria, e o patimă și toată pomana făcută de tine va fi luată.
- Al treilea lucru despre care, Rebeccuța, nu este bine să vorbești despre cunoașterea ta spirituală, despre aplicarea conștiinței proprii, spre religia ta, despre momentele tale de intimitate, când te rogi să te spovedești, la preotul duhovnic, te împărătești în biserică sau când îți faci rugăciunile acasă.
- Al patrulea lucru pe care tu, fetița mea, nu ar trebui să-l împărtășești cu ceilalți este să nu vorbești despre viața ta, de familie. Oamenii sunt răi, invidioși, vicleni, una îți spun în față și în spate, nu fac decât să te bârfească, că oricum, nu te pot ajuta, poate doar consola.
- Al cincilea lucru despre care nu ar trebui să vorbești cu nimeni, sunt despre cuvintele urâte pe care le-ai auzit din întâmplare sau din întâlnirile tale de gradul zero de la persoanele pe care le-ai întâlnit și le vei întâlni de acum încolo în viața ta. Nu te onorează.
Toate astea sunt numai pentru liniștea sufletului tău. Eu, tatăl tău, deși mă doare și nu mă simt deloc confortabil să afirm așa ceva, deși nu este decât o simplă constatare, faptul că la venirea mea pe acest pământ, am găsit o lume proastă, plină de mici și mari răutăți, frustrări, minciuni și dorințe de răzbunare, dar din păcate, voi lăsa o lume, mai perversă și mult mai rea. Este motivul pentru care, fata mea, te îndrum să ai în vedere faptul că viața este scurtă, deci, trăieșt-o din plin.
Iubirile sunt rare, păstrează-le, și să faci chiar, sacrificii dacă într-adevăr merită. Amintirile tale cele mai frumoase, acumulate până acum și în continuare în viața ta, să știi că sunt și vor fi neprețuite, trebuie să le acumulezi în inima ta tânără. Iubește-ți viața, iubește-ți aproapele, numai dacă și ei te iubesc cu adevărat. Căci, timpul parcă fuge, acesta trece foarte repede, nu-l putem opri sau reține, și nici lega, dar în schimb, să știi iubita mea că numai tu îl poți face să treacă frumos. În viața ta trebuie permanent să găsești un echilibru între școală, eventual muncă și timpul liber îndreptat distracției. Tot ce e în exces, nu face deloc bine, te poate afecta și psihic și fizic. Exact cum tu trebuie să oferi nici mai mult, nici mai puțin celor din jurul tău, nimic în plus decât atât cât și primești. În viață e bine, fata mea, să te ghidezi după trei lucruri:
- Respectul
- Sinceritatea și
- Omenia pe care nu trebuie să ți-o pierzi niciodată, copilule.
Rebecca, tu să știi că, în general, nu hainele de pe tine te fac să fi om, nici mașina pe care o conduci și nici funcția pe care o poți avea, vremelnic la un moment dat, om te face respectul și caracterul frumos, pe care trebuie să-l ai în mod constant față de cei din jur. Tu trebuie ca atunci când ai greșit, să-ți recunoști greșeala, nu să o negi:
Când te apucă tristețea, să nu începi să bocești, chiar dacă, tu deși rănită, în orice situație trebuie să depășești momentul. Iar când iubești, nu e necesar să o strigi, important e să o demonstrezi aceluia pentru care ai aceste sentiment. Tu să iubești cu toată ființa ta tot ce poate fi rar pentru mulți, sinceritatea, încrederea, respectul. Căci, din păcate, sau din fericire, unii oameni nu merită ce le-a dat Bunul Dumnezeu în timp ce alții, nu au ceea ce merită. Cu iubirea ta, tu poți să deschizi ușa unui suflet, iar cu respectul pe care îl arăți, îți poți păstra locul în el.
Dificilă este viața, tati, și plină de capcane neprevăzute, nimic parcă nu seamănă de la o zi la alta. Oare de ce așa multe sincope?
Draga mea, toate relele și necazurile vieții noastre apar din proasta gestionare a situațiilor dificile pe care le întâlnești zilnic. Tu, dacă vrei să fii mereu câștigătoare va trebui să nu-ți trăiești viața dând explicații celor din proximitatea ta. Pentru că prietenii tăi, nu au nevoie de ele în timp ce dușmanii tăi nu vor crede indiferent cât de multe argumente le vei prezenta în susținerea ideilor tale. Iar din păcate proștii din calea ta, chiar nu le înțeleg.
Are limite răbdarea omului, tati?
Sigur că și răbdarea are limite, Rebecca, numai că de fiecare dată trebuie să o folosești selectiv. Astfel, răbdarea pe care o ai cu propria familie, mamă, tată, bunicii, mătușile, unchii, frații și surorile, cu proprii copii, se numește de fapt Dragoste. Dar, răbdarea pe care o poți avea cu ceilalți oameni fără reacții, se cheamă Respect până la urmă. Mai există, fata mea un fel de răbdare aș spune specială este cea pe care ți-o acorzi personal, este cea pe care ți-o impui cu tine. Asta, este de fapt. Tată, abilitatea de a avea încredere în tine și de a deveni și de a fi o ființă puternică. Răbdarea de a aștepta și a te bucura de lucrările pe care le ai acuma chiar dacă sunt destul de puține, este de fapt secretul pentru a fi fericit și a-ți trăi momentul fără inhibiții.
Sunt multe momente tati, când simt că nu mai fac față problemelor care apar, chiar dacă ele uneori sunt minore. Ce mă îndrumi să fac?
Ia o pauză, tată, respiră adânc și gândește-te la cea mai frumoasă amintire, excursie, sărbătoare, cu gândul că viața e un dar de la Dumnezeu de care trebuie să te bucuri pentru că nimic nu este cu caracter permanent, pentru totdeauna, cum nici problemele care ți se ivesc în viață, sigur nu sunt permanente. Să știi că nu vei fii niciodată fericită, dacă vei trăi prezentul, cu gândul la trecut și dacă, vei fi obsedată să observi sau să memorezi viața altora. Să știi fata tati, că mai important decât orice, este să înveți să iubești în condițiile în care nimeni nu a pierdut pe pământul ăsta pentru că a dăruit iubire, cei care pierd vor fi toți cei care nu știu să o aprecieze în consecință.
Eu am învățat și la rândul meu te învăț pe tine că gestul de a mulțumi pentru tot ce ți se oferă, în viața asta, a numit-o certitudine cu un anume rost, atâta timp cât nimic nu e întâmplător în viața noastră. Tu, Rebecca, te poți schimba și îți poți schimba sau corecta atitudinea, caracterul din două motive, ori ai învățat și acumulat prea mult și atunci îți dorești să fii o creatoarea de idei și drumuri noi, ori ai trecut printr-o mare traumă, o teribilă suferință. Toate vin și pleacă de la oameni, tocmai de aia trebuie să știi că prietenul nu este cel cu care te vezi zilnic, este cel care îți vrea tot binele din lume, oriunde te-ai afla. Altfel, vei realiza că adevăratul caracter al unui om va apărea atunci când nu îi mai poți fi de folos.
Se spune că în viață trebuie să ne ferim de 3 lucruri, dacă vrem să avem liniște în viață:
- să nu faci afaceri cu prietenii
- să nu lucrezi pentru neamuri, mai puțin mama și tatăl tău, doar să-i ajuți și să-i sprijini
- și nu în ultimul rând, să nu faci greșeala fatală să-ți permiți să ieși la chermeze cu șeful tău.
Să știi, copilul meu, că nimeni dintre toți pe care îi crezi tu apropiați nu pot să simtă sentimentele durerii altuia, cum tot la fel nimeni nu poate înțelege bucuria altora. Oamenii în general sunt generoși și își imaginează că pot fii alături de cei dragi, de neamuri, prieteni, colegi în diferite momente, de tristețe sau de bucurie. Numai că în realitate, vei constata dureros de altfel, că fiecare își poartă singur de durerea și bucuria lui și din pură complicitate și uneori chiar perversitate îi acceptă și pe alții lângă ei. Așa vei păți și tu dacă nu vei ține cont de învățăturile pe care ți le fac din suflet, tată, e timpul totuși să-ți porți de grijă și să te maturizezi!
Dar toți trăim într-o lume răvășită în care fiecare individ devine lunecos, și mă refer și la colegii mei care evită probabil în mod voluntar să-și arate religia, și să spună că ei cred, în Dumnezeu. De ce oare, trăim așa o lume anormală, parcă speriată și obsedată că cineva nu este de acord și va admonesta opțiunea religioasă fiecăruia dintre noi?
Toți trăim o lume de nebuni, cum vezi tu, iar faptul că printre noi se instaurează încetul cu încetul, un duh perfect care își propune să răstoarne valorile unei lumi normale și al bunului simț, a unor societăți evoluate, astfel anormalul devine normal, ceea ce mie, tatăl tău, mi se pare groaznic, e ca și cum, orice crimă poate deveni, motivul, o normalitate. Cum e asta, să fiu de acord cu faptul că minciuna devine adevăr și furtul inteligent devine profesie onorabilă, realizezi, Rebecca în ce lume malefică trăim? Mi se pare de-a dreptul groaznic că sodomia să devină orientare comportamentală. Pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti-SIDA.
Și mai groaznică mi se pare, tată, afirmația cum că ,,Prostituția se cheamă, libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul trup”. Dar ce zici, iubita tati, că sărăcirea spirituală devine globalizare. Astăzi invadarea unei țări se cheamă război preventiv în timp ce teroriști își declară și reclamă valențe divine. Până și înfundarea țărilor, a economiilor se numește credit bancar, iar de ani buni la toate alegerile, indiferent de care ar fi, locale, generale sau prezidențiale, chiar și referendumurile, au beneficiat din partea politicienilor de pomeni politice care în mod pervers au numit-o act de caritate.
Societățile au evoluat-o razna, și s-au depravat atât de mult, încât devin din ce în ce mai periculoase pentru generațiile tinere și muritoare. Azi aș spune că, orice fel de carte se vinde greu, oamenii se vând ușor, iar țara se dă degeaba. Ca atare, iubita mea fată, te îndrum și îți spun, că la fel ca și mama și tatăl meu, ceea ce îți indic și ție să faci este că eu cred în Dumnezeu și ador să încerci să-l înțelegi. Îl văd și îl simt pretutindeni, de față și activ nu numai în nemurirea veșnică a vieții și în sufletul omului cât și în istoria popoarelor și a omenirii. Fiecare popor i-a dat un nume, dar el este unic.
Aș îndrăzni să spun că mai vechi decât orice este Dumnezeu fiindcă nu s-a născut. El este mai frumos decât lumea care de fapt este opera lui. Este mai repede decât gândul fiindcă străbate universul mai înțelept decât timpul, asta pentru că el a descoperit totul și toate. Bunul Dumnezeu este de fapt ființă fără de început și fără de sfârșit.
Eu personal, Rebecca, cred în Dumnezeu, tot așa cum cred în răsăritul și apusul soarelui iar asta nu pentru ca îl văd, ci pentru că l-am simțit, toată viața mea sau cum scriam mai înainte, în cele trei vieți trăite până acum. Dumnezeu deși nu poate fi văzut de noi muritorii, El este în toate locurile sale, în natură ca o forță vie și personală. El este cauza mișcărilor atomice, este legea fenomenelor, vindecătorul omenirii și desigur susținătorul lumii.
Tată, să știi că noi ființele umane, nu o să cunoaștem niciodată originea și natura lui Dumnezeu. El este de fapt lumina, căldura, electricitatea, magnetismul, atracțiunea, instinctul și inteligența. Existența lui Dumnezeu este o certitudine și cea mai sigură dintre toate teoriile geometrice.
Tu ai văzut, iubita tati, că nu întâmplător, oamenii înaintea morții, deși au fost necredincioși ei devin credincioși. Fiindcă ți-am mai spus sufletul nu moare niciodată, el se desparte de noi păcătoșii, de trup și bântuie milioane de ani, putându-se chiar reîncarna. Iubita mea fată, te îndrum și îți spun că esența religiei noastre o vei găsi în biblie care învață să iubești pe Dumnezeu și pe oameni, să dorești dreptăți, să știe să te scârbească de răutăți și să te facă să-ți iubești dușmanii chiar dacă ei de cele mai multe ori nu merită. Scriptura nu este o carte pentru aflarea legilor naturii, ci pentru aflarea adevărului moral. Omul care nu cunoaște pe Dumnezeu este ciuma societății, căci religia este fundamentul statului. Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd pământul aflat la distanță potrivită de soare pentru a privi cantitatea corespunzătoare de căldură și lumină. Așa cum nu s-a produs din întâmplare, acest minunat aranjament al soarelui, planetelor și cometelor, nu poate fi decât opera unei Ființe atotputernice și inteligente. Această ființă inteligentă infinită generează totul!
Nemurirea sufletului este o chestiune atât de importantă și ne privește atât de aproape,pe noi toți. Cea mai înaltă mulțumire a sufletului nostru este în a-l recunoaște pe Dumnezeu. Odată cu lumina, Dumnezeu, revarsă asupra pământului și principiul vieții, simțirii și cugetării. Rebecca, să nu pui preț pe acea moralitate care nu-și are rădăcini de religie. Și aș încheia, copilă, această pledoarie despre Dumnezeu și învățăturile lui spunând că cel mai bun liman unde se poate odihni omul este religia!
Tatii! Ce este de fapt viața noastră?
Eu, fata tatii, așa cum am încercat să găsesc, diverse modalități de a defini ce este viața noastră, m-aș risca spunându-ți că este un amalgam de trăiri și sentimente diferite de la om la om. Este un amestec de răsărit și ploaie, fulgere și zâmbete, plăcere și durere fără să uiți că nu a existat niciodată un nor prin care să nu treacă soarele. Viața, Rebecca este o frontieră internă între două necunoscute, noi toți oamenii, trecem prin viață asta unde suntem înregistrați apoi verificați prin faptele noastre, controlați de cei abilitați să o facă, ștampilați prin momentele bune și rele și apoi expulzați în lumea celor drepți.
Viața, copilul meu este de fapt o ecuație divină ale cărei necunoscute s-ar putea să le aflăm în ceruri. Ți-aș mai putea spune că viața poate fi apreciată ca fiind o înghețată pe care ar trebui să o să savurați înainte să se topească, căci drumul vieții sigur are de toate, momente de bine și de rău cu soare și cer senin, dar și ploaie și zăpadă, numai că sigur nu are ceva anume… calea de întoarcere. De ce se spunem, tatii, că oamenii sunt uneori naivi, ce justifică această anatemă? E naivitate, tatii, atunci când el, omul își distruge prezentul făcându-și griji pentru viitor, și mai grav, plânge în viitor, amintindu-și de trecut! Și astfel, realizezi ce este viața! Este o clipă care ți se scurge printre degete dacă nu știi cum să o trăiești.
Tatii, țin minte că bunicul Nelu, îmi spunea când încă mai trăia, că viața fiecăruia dintre noi este o carte. Cum adică, tatii? Ce voia să spună?
Tată, viața noastră pe pământ este o carte pe care o scriem noi zilnic, fiecare dintre noi prin faptele noastre, prin vorbele și desigur prin gândurile noastre. Tu să știi că atâta timp cât ești în viață, tu poți reveni a ceea ce ai scris cu fapta ta, cu vorba sau cu gândul tău personal. Numai prin pocăință, prin îndreptare, printr-un nou început mai bun, tu îți poți corecta capitole din viața ta. Poți schimba chiar fraze întregi din cartea vieții tale corectând în acest fel, exprimările greșite din parcursul vieții tale. Tu să știi Rebecca că atunci când se termină viața pe acest pământ se va pune sigiliul pe cartea ta, și nu vei mai putea îndrepta capitolele, cartea rămânând așa cum ne-a găsit ceasul morții și ziua Judecății supreme. Tată, tu trebuie mereu să îți amintești pe parcursul vieții tale ce am să-ți spun eu acum. Să știi iubita tatii că după o perioadă de întuneric și singurătate din viața omului intră întotdeauna lumină și bunătate în viețile noastre.
Și exemplul meu este cel mai relevant. După 5 ani, de închisoare politică în regim de condamnat la moarte, de recluziune totală și cu lanțuri de 28 de kilograme la mâini și la picioare, ținute permanent, am ajuns să văd lumina și să primesc, răscumpărarea bunătății mele, find numit Președintele Comisiei legislative Juridice și al Drepturilor omului, într-o nouă Românie, după Revoluție din 22 Decembrie 1989. Asta m-a făcut să înțeleg, că nu fiecare furtună care vine, e pornită să-ți distrugă viața, ea poate de fapt să-ți îndrepte și să-ți curețe calea pe care ai primit-o prin destinul tău. Și am mai învăța ceva, din experiența mea de viață! Că atunci când nu dai doi bani pe părerea lumii, vei trăi liber, liniștit și fericit. Așa am încercat să procedez și eu după experiența nefericită trăită în închisorile comuniste. Când am fost hulit, umilit și numit trădător de țară, pentru un Dictator prost și nebun.
Sunt lucruri simple de care să ții cont draga tatii, dacă vrei să fii fericită. Totdeauna, ia o scurtă pauză și respiră înainte să vorbești tu, mai bine ascultă dacă nu ești sigură pe tine, înainte de a critica pe cineva sau ceva, mai întâi examinează-te pe tine, că vorba aia nimeni nu-i perfect în lumea asta, înainte de a scrie ceva, mai întâi gândește-te bine, înainte de a lovi pe cineva, cu vorbele sau faptele, mai bine renunță și în cele din urmă nu uita că înainte să mori, trăiește-ți viața din plin. La urma urmei, să știi că dacă vrei să fii fericită pentru o clipă, răzbună-te pe cel care ți-a deranjat viața dar dacă vei vrea să fii fericită o viață, iartă! Te iubește tatăl tău!
Dragă tatii! Unde începe și se termină fericirea noastră?
Rebeccuța tatii, fericirea și nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor. Ți-aș spune că marea afacere și singura în care trebuie să reușești este să trăiești fericită. Dar, tată care este după tine fericirea cea mai mare a omului? Fata tatii, cea mai mare fericire în viață noastră este să fii utilă căci, în acest fel vei deveni prețioasă. Tu în copilărie și până acum la frumoasă vârstă a majoratului ai trăit fericită, fără să o știi dar urmează vremurile care vor venii și o să crezi că vei putea fi fericită. Dar dacă nu îți vei menține ritmul ai să vezi că ușor poți cădea pe panta nefericirii.
Fericirea nu o realizezi și nici nu o constați, ea se întâmplă pur și simplu. Când ești fericită nu te întrebi niciodată dacă ești sau nu ești fericit. Tu copile, trebuie să ai grijă de tine în primul rând. Tu ești cel mai important lucru din viața ta. Rebecca, e foarte important să ai grijă de sufletul tău, de inima ta, de zâmbetul tău. Tu ești tot ce ai, tot ce ai primit de la Bunul Dumnezeu și trebuie să ai grijă de tine, de cum arăți, de cum te comporți, de ce faci în viață iar dacă îți apar inevitabil și momente dificile amintește-ți de cuvintele mele, să nu te bazezi decât pe tine iubita tatii, să îți amintești că trebuie să fii atentă și să nu lași oamenii care te înconjoară să-ți smulgă zâmbetul sau să-ți întunece lumina pe care o porți în sufletul tău bun de copil. Ia aminte, iubește-te mai presus de orice fiindcă e tot ce ai! Să știi că nici un paradis din lume nu poate fi mai frumos decât acela pe care ți-l construiești tu în sufletul tău. E bine să-l încarci cu liniște și multe gânduri bune.
Dar cum pot obține liniște în suflet, tatii?
De multe ori în viață în diferite cazuri e bine fata tatii, să lași de la tine pentru a fi bine în jur. De multe ori e bine să taci dacă vrei să ai liniște în jurul tău. E posibil, ca uneori să uiți de tine, de sufletul tău, important este să nu uiți să fii om, așa cum te-am învățat eu să fii. Tu Rebecca, mereu să trăiești în înțelepciune că de fapt nimic din ceea ce ai nu este al tău, atâta timp cât în final nu rămâi decât cu amintirile frumoase cu iubirile împlinite, cu zâmbetele tale, cu momentele deosebite și frumoase și cu faptele bune pe care le-ai comis. Tu vei strânge multe comori în suflet și niciodată în mâini. Iar credința pentru Dumnezeu trebuie să fie pentru tine, haina ce trebuie să o îmbraci în fiecare zi. Căci, atunci când tu nu poți îmbrățișa la propriu, cu brațele persoanele tale dragi, o poți face cu o Rugăciune! Tată cu timpul ai să înveți să nu-ți mai dorești lucruri, ci ai să apreciezi mai mult, liniștea din jurul tău și iubirea care îți sunt date. Tu, fetiță, nu trebuie să pierzi niciodată felul tău unic de a fi, esența ta, sufletul tău, vocea inimii tale, respectul de sine și valoarea pentru propria ta viață.
Ți-am mai spus, să nu-ți pese niciodată de părerea lumii. În definitiv, de ce ți-ar păsa? Ți-ar sta lumea aproape când îți va fi greu? Îți va întinde lumea o mână să te ridici dacă vei avea momente în care să simți că nu mai poți? Îți spune tatăl tău că nu! Ba dimpotrivă, ar să încerce să te lovească, să te bârfească și să te vorbească de rău. Și atunci, ție de ce să îți pese de părerile lumii ăsteia murdare și inconsecvente, plină de gunoaie umane. Pentru tine să conteze doar cei foarte apropiați ție! Lumea, dacă vrei e doar un detaliu adesea nesemnificativ. Știi cum se spune: Să reușim să ne ridicăm cuvintele și nu vocea, tot așa cum doar ploaia este cea care udă florile, plantele, ajută pomii să crească, niciodată tunetul.
Răspândește iubire, te învață tata, că de durere și suferință e plin pământul. Să nu uiți să te bucuri de viață și să îți prețuiești sănătatea căci nimic în lume nu-i mai scumpă ca sănătatea și nimic mai frumos ca omul sănătos la minte, trup și suflet. Că degeaba ești ca o căprioară zveltă dacă umbli toată ziua bosumflată și nu te bucuri de viața pe care o ai ca dar de la Dumnezeu, asta de parcă ai avea bătături pe suflet. Rebecca, să știi tată că viața e ca o oglindă, zâmbește și îți va zâmbi!
Dar cum, îți alegi partenerul de viață, tatii?
Rebecca, draga tatii, să știi că dacă vrei pe cineva pentru frumusețea sa, nu e iubire, e dorință. Dacă ai să vrei pe cineva pentru inteligența sa, nu e iubire, e pur și simplu admirație. Dacă vei vrea pe cineva pentru banii săi, averea sa, mașinile lui, tot nu e iubire, e interes material. Dar, dacă încă vei vrea pe cineva, dar nu știi de ce, atunci sigur e iubire. Dar, cum viața, nu e totdeauna plină de lucruri pozitive, ai să constați că de multe ori ca o ironie a sorții, noi suntem uneori răi și dispuși să îi ignorăm pe cei ce ne adoră, și să îi adorăm pe cei ce ne ignoră. În timp ce în nemernicia noastră, îi rănim pe cei ce ne iubesc, cădem în greșeală și păcatul de a-i iubi pe cei ce ne rănesc și ne ignoră sentimentele.
Dar, tatii, ne-a vorbit la liceu profesorul de filozofe de un așa zis ,,Alfabet al creștinătății”. Poți să îmi vorbești despre el?
Desigur, fata mea. El este, de fapt, alfabetul limbii române de la A la Z, și în urma unei experiențe și acumulări de învățăminte populare, strânse de minți luminate și cu condei bun, a fost posibilă o expunere pe înțelesul tuturor enoriașilor, a docmelor acestei mari și puternice religii creștine, fie ea catolică sau ortodoxă. Ea s-a transpus în cuvinte cam așa:
Dar de fapt ce te învață acest abecedar al creștinătății, copilul lui tata?
El, te învață în primul rând să te bazezi pe tine însuți, fata tatii. De asemenea, te învață că în jurul tău, gravitează o grămadă de oameni cu măștile pe față, gata să te trădeze la primul colț. Te mai învață că mulți care azi sunt lângă tine, îți vor intoarce spatele atunci când tu, Rebecca, vei avea mai multă nevoie de ajutor, ceea ce înseamnă că poți rămâne chiar singură dar să știi că totuși în viață rămâne o speranță, în cineva care va fi lângă tine și vei putea avea încredere. Totul depinde numai de tine , ca să știi să îți dai seama cine este acel cineva. E nedreaptă viața uneori fiind puține persoane care rămân lângă tine atunci când îți va fi greu. Tu trebuie tatii, să știi că indiferent de ce situație întâlnești și oricât de grea, să nu fii a doua opțiune pentru nimeni. Aș pune punct acestui dialog cu tine de azi, spunându-ți că vei constata fără tăgadă că oamenii care sunt sortiți să se întâlnească, se vor înâlni. Și ar mai fi ceva, nu contează cât fug unul de altul. Nu contează cât refuză să se vadă. Și chiar nu contează ce planuri au ei cu alți oameni. Va veni un moment potrivit pentru amândoi, când se vor reîntâlni și desigur, se vor iubi. Și atunci vei realiza că în viață este atât de frumos să ai pe cineva care să își facă griji pentru tine, să îți spună că te iubește și să fie ultima persoană care îți scrie ,,Noapte bună” și prima persoană care îți spune ,,Buna dimineața”.
De mai bine de un an ne întâlnim, tatii, și mi-ai dat, probabil cele mai bune sfaturi care sunt general valabile pentru toată lumea ca urmare a unei experiențe de viață de excepție. Dacă, totuși, m-ar întreba cineva, despre fațetele vieții omului, ce mă sfătuiești să îi spun?
Rebecca, fata tatii, sigur că esențele tari de parfum select stau în fiole și nu în sticle, tot așa cum și soluțiile principale despre viață, pot fi scrise cu litere de aur precum ți le expun eu acum, tată. Pentru fiecare dintre locuitorii acestei planete. Viața este o oportunitate pe care trebuie să înveți să o folosești. Să știi că viața este o frumusețe pe care dacă o admiri, vei primi mari satisfacții. Viața pentru noi este un vis mai lung sau mai scurt, pe care trebuie să-l realizezi și înțelegi. De cele mai multe ori viața este o provocare pe care, ai datoria indiferent cât de ușoară sau grea este, să o înfrunți. Mulți sunt de părere că până la urmă viața este un lung sau scurt joc, pe care trebuie să înveți să-l joci, singur sau cu parteneri de viață. Viața pentru noi poate fi o promisiune, pe care suntem datori să o realizăm, odată ce o facem. Viața poate oferi și tristețe pe care dacă ești puternic și perseverent o poți depăși chiar dacă, îți rămân răni pe care timpul le cicatrizează. Viața poate fi un cântec, pentru unii o baladă, pentru alții o serenadă, sau un cântec de dragoste,pe care ești nevoit să-l cânți, în funcție de conținutul partiturii. Viața noastră, fetița tatii, este până la urmă o luptă, de zile, de luni, de ani, pe care vrem nu vrem, trebuie să oacceptăm. Dar, de multe ori, Rebecca, viața poate fi o tragedie, pe care trebuie s-o înfrunți, dacă vrei să rămâi în picioare în interiorul ei, și nu în genunchi. Fata mea, să știi că până la urmă, viața este o aventură, lungă și plină de necunoscute, pentru care merită să îndrăznești mereu și mereu.
Viața are și noroc, uneori mai mult, tu, tatii trebuie să înveți să ți-l atragi, și să-l exploatezi. Cred, în acest fel, că un final apoteotic ar suna cam așa; Viața este viață, tu iubita, ai obligația să te lupți pentru ea. În viață, tată, să nu uiți niciodată că nu trebuie să renunți la ceea ce ce îți dorești cu adevărat. Să știi, că acolo unde pui dragoste și multă inspirație, perseverență și pasiune, nu poți da greș niciodată. În viață nu trebuie să te compari cu nimic, ci doar să-ți trăiești prezentul, clipa, ca și cum ar fi ultima și să nu te mai gândești deloc la trecut. Să ai în vedere că în viață dacă îți este sete, bei, dacă îți este foame, mănânci, dacă îți este somn, dormi, dar… dacă te-ar durea sufletul… Ce faci? Greu de spus pentru fiecare dintre noi.
Draga mea fată, să nu uiți, niciodată ce îți voi spune acum. Noi cu toții, suntem pe acest pământ trecători…Prin suflet…Prin vise…Prin sentimente…Prin oameni…Prin greutăți… Prin bucurii…Prin succese, dar și prin singurătatea la urmă prin propria noastră viață, bună sau rea. Să știi, iubita tatii, că viața nu îți va oferi oamenii pe care ți-i dorești tu. Viața în schimb, îți va oferi de cele ma multe ori oameni de care ai nevoie, dar și multe rebuturi. Unii te vor ajuta, alții te vor iubi, alții se vor folosi de tine, sau chiar te vor folosi, ca înaintare, unii dintre ei vor rămâne mereu alături, alții te vor părăsi. Dar toți au rolul lor în viață ta, de acum încolo pregătindu-te să devii o persoană care să fii de folos celor din proximitatea ta. Viața ta nu se explică, fata mea, se trăiește!
Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. A se vedea și părțile I, II, III și IV ale „Lecției de viață”
Nota redacției
[…] „Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea V). Corespondenţă … […]
[…] „Lecții de viață”. Viața și fericirea noastră! Eseu filozofic (partea V). Corespondenţă … […]