Povestirea Harta desfrânării scrisă de prozatoarea Doina Ruști (apreciată prozatoare și profesoară universitară, cunoscută pentru romanele sale care îmbină istoria, fantasticul și memoria, renumită pentru „Trilogia fanariotă. Manuscrisul fanariot”-2015, „Mâța Vinerii”-2017, „Homeric”-2019, distinsă cu numeroase premii literare, inclusiv cu premiul Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pentru Lizoanca la 11 ani, roman tradus în limba germană sau cu cel al Maison d’ Edition Naji Naanan din Liban în 2024) tradus în mai multe limbi de circulație, bucurându-se de cronici pozitive, a fost tradusă recent în limba arabă și publicată în prestigioasa revistă Misr Al-Mahrousa, din Cairo (Egipt).

Nu este doar o traducere, ci un mod de conectare culturală pentru că apariția este precedată de alte colaborări ale prozatoarei, și, mai ales, de interviuri importante în reviste din Cairo. Evenimentul poate fi înțeles ca o formă de conectare la un orizont cultural, cu atât mai mult cât opera Doinei Ruști are un filon care duce, prin balcanismul levantin, spre lumea orientală, spre imaginarul baroc și exploziv al lui Lawrence Durrell.
Povestirea „Harta desfrânării” se înscrie într-o astfel de dinamică. Apărută în volumul Depravatul din Gorgani. Alte 52 de cidățenii (Editura Litera, 2023), povestirea propune o geografie narativă, cu semnificații în destinul Elinei, o tânără ișlicăreasă, din Bucureștiul fanariot.

În urma unei întâlniri misterioase și electrice, pentru Elina, orașul se reorganizează în jurul unor puncte esențiale, desenând o hartă secretă a plăcerilor și a inițierii. De altfel, în multe dintre povestirile seriei fanariote, semnate de Doina Ruști, orașul apare ca un spațiu al suprapunerilor dintre Orient și Occident, al ambiguității și al întâmplărilor magice. Totul este fluid, mai ales identiatea și memoria.
Versiunea arabă a povestirii Harta desfrânăriiîi aparține scriitoarei egiptene Howaida Saleh, prozatoare, eseistă și critic literar. Referitor la traducere, Howaida Saleh spune: „Ceea ce m-a atras în proza Doinei Ruști, mai ales în romanul ei The Book of Perilous Dishes, este experiența feminină și modul subtil în care sunt clădite identitățile.”
Misr Al-Mahrousaeste este o publicație culturală importantă din Cairo, susținută de Ministerul Culturii din Egipt, prin General Authority of Cultural Palaces. Revista are o largă circulație în mediile literare și academice, promovând dialogul cultural internaționalo revistă cu deschidere internațională, spre mediile literare și academice, iar traducerea contribuie la consolidarea prezenței literaturii române în circuitul internațional.
„Harta destrăbălării este primul meu text tradus în arabă, a spus Doina Ruști, lucru pentru care îi sunt foarte recunoscătoare prozatoarei Howaida Saleh și revistei Misr Al-Mahrousa. O văd ca pe o recunoaștere reciprocă între spații culturale înrudite prin forme de imaginar care depășesc granițele geografice.” Doina Ruști, a acordat recent un interviu pentru Al-Majalla și un altul revistei Harf, în numărul omagial, dedicat centenarului revistei, ceea ce deschide nu doar începutul unei colaborări literare, ci un dialog al autoarei cu o cultură străveche și rafinată.
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
































