Etichetă: Thomas csinta-jurnalul bucurestiului-imigratie ilegala in Franta-expulzari de pe teritoriul francez

Uriașele decalaje sociale și economice datorate dezvoltării neomogene și în salturi a unei mari majorități ale țărilor lumii ridică „bariere virtuale" pe toate planurile vieții, între statele bogate, industrializate, respectiv, post-industrializate pe de o parte și cele sărace, în curs de dezvoltare, respectiv, emergente, pe de altă parte! Acum, când CCF (Consiliul Constituțional Francez) a aprobat cu mult „entuziasm" obligativitatea efectuării TADN (Testul ADN, chiar dacă cu anumite rezerve!), în cazul reîntrigirii familiale prin intermediul OMI (Organizatioa Internațională de Migrație), acum când Administrația Franceză, mai mult că oricând, încearcă să „liberalizeze" socialismul francez (sub o formă sau alta, având în vedere faptul că politicile social – economice și imigratoare introduse de „dreapta" a lui Sarko, în loc să fie abrogate, au fost „(re)confirmate" de „stânga" a lui Hollande), noul Prim-ministru socialist francez (fostul Ministru de Interne), catalanezul Manuel Carlos Valls Galfetti (originar din Barcelona, născut pe 13 august 1962), nu face altceva, decât să-l citeze (cu o oarecare „timiditate") pe Michel Rocard (fost Prim-ministru socialist francez, între 10 mai 1988-15 mai 1991), adică: „La France ne peut accueillir toute la misère du monde!" (Franța nu poate găzdui toată mizeria lumii), oarecum, într-o relație de echivalentă (în sens matematic) cu afirmația fostului Președinte al Franței Sarkozy („Lema" lui Sarko), un pro-american (din „convingere", după părerea unora!) care în anii lui de „suveran" francez, a „reconsiderat" afirmația lui Rocard (din punctul de vedere al „dreptei"), sub forma: „În Franța sunt bineveniți toți, însă nu pot rămâne decăt cei care au vocația de a se integra în, având în vedere, profesia lor, statutul lor social, etc., de care economia franceză are nevoie. Ceilalți, sunt obligați să părăsească Franța, adică, să se întoarcă la ei acasă, în țările lor de origine!". (A se vedea și articolele autorului consacrate lui Nicolas Sarkozy: „Cele șapte păcate capitale ale unui Președinte de Stat francez", respectiv, „Un păcat fatal al unui Președinte de Stat francez"). Dacă, una dintre preocupările cele mai importante ale lui Sarko, pe vrmea când era șeful Statului francez, era expulzarea Rromilor în țara lor de origine, adică, în România, Walls, considera că: „Rromii nu au vocația să se integreze în Franța", deci ei trebuie să se întoarcă în România! Ceea ce este o „aserțiune" preluată de la fostul Președinte Nicolas Sarkozy și în principiu, oarecum, ea este echivalentă cu afirmația acestuia. Cu alte cuvinte, „dreapta și stânga franceză”, se înțeleg foarte bine, în ceea ce privește imigrația în Republica Franceză, nu ilegală (de care nici nu poate fi vorba!), dar, evident, cea legală! Fără să mai adăugăm și faptul că nici statutul de „Rezident definitiv (permanent)", introdus de „dreapta”, nu a fost nici el abrogat de către „stânga” lui Hollande, ca de altfel, nici Codul de Naționalitate, francez! Pe scurt, acest lucru înseamnă (practic!), că un Card de Rezident (permanent, de „Lung Sejur) delivrat pentru 10 ani (ca și Cardul național de identitate francez), care era echivalent din punct de vedere administrativ cu stabilirea definitivă în Franța, și care se obține cu mari dificultăți (după Cardul de Sejur, delivrat pentru un an și reînnoit anual), introdus de către „dreapta”, la expirarea acestuia poate fi „revocat" și în actuala Administrație Hollande, în cazul în care în cei 10 ani, posesorul acestuia ar fi creat „probleme" Statului Francez (delincvență, șomaj de lungă durată, etc.), iar titularul lui poate fi expulzat în țara sa de origine, pentru că „dreapta„ lui Sarko a introdus un Card de Rezident Definitiv (care se eliberează după expirarea Cardului de Rezident), „păstrat" și de „stânga lui Hollande, cu „fidelitate". În ceea ce privește Codul de Naționalitate, obligând cetățeanul străîn, născut și crescut în Franța, ca la 18 ani să solicite cetățenia (naționalitatea) franceză (pe care nu o mai poate obține automat!), acesta este obligat să se „comporte" până la majorat, „impecabil" (ireproșabil) și părinții acestuia, de orgine străînă la fel, atât în față Administrației Fiscale franceze (de perefrintă bun contribuabil și nu șomer sau asistat social), respectiv, cât și în fața Poliției și Justiției franceze. Adică, fără arestări, fără cercetări penale, fără Cazier Judiciar, etc. (A a se vedea pentru detalii și articolul autorului „Cazierul Judicaiar francez (B1-B2-B3)". În concluzie, atât Administrația Hollande ca și fosta Administrație Sarkozy consideră că imigrația legală în Franța, trebuie rezervată celor care „au vocația de a se integreze în plan socio-profesional" , favorizând astfel că și în modelul nord-american (sau australian, neozeelandez, etc.), stabilirea în condiții legale a celor cu înalta pregătire în domeniul științei și tehnologiei de vârf, al economiei naționale, etc. (de preferință absolvenți ai Școlilor de Înalte Studii generaliste „Les Grandes Ecoles", în special cele inginerești și economice. În ceea ce privește imigrația clandestină, de cealaltă parte a „frontierei", 168 de polițiști, agenți „necagulați" membri ai UNESI (Unitate Națională de Escortă, Supraveghere și Intervenție), creată în 1998, având ca (sinistru!) „obiect de activitate" expulzarea celor aflați ilegal pe teritoriul național, execută zeci de mii de sentințe judecătorești pronunțate de către TGI (Tribunale de Înaltă Instanță) „în favoarea" celor aflați deja pe drumuri, călcând în picioare cu „sânge rece" no mercy (fără milă) demnitatea lor !