M-am dus intr-un pub de pe Second Avenue sa vad finala meciului de la Madrid dintre Simona Halep si olandeza Kiki Bertens, care a avut un parcurs de turneu formidabil, eliminand numai jucatoare de top, inclusiv pe Sloane si Kvitova. Si a stabilit si un record: nu a pierdut nici un set. Eram curios sa vad cum ii va face fata Halep, care a avut meciuri usoare, cu jucatoare din calificari sau care au participat pentru prima oara la un astfel de de turneu, spre bucuria fanilor prosti, fericiti ca adorata lor nu da piept cu valorile turneului. Cand este eliminata de pe tabloul principal cate o jucatoare de top, sar in sus de fericire ca Halep a scapat de un virtual adversar periculos! Ideal pentru ei ar fi ca ea sa castige un turneu fara sa joace nici un meci!
Dar aici, in pub, nimeni nu se uita la acest joc, se uitau la baschet, hockei, baseball, golf (erau 12 ecrane), fiindca, mi-a spus un client nervos, care voia sa mute canalul, nu ma uit la asa ceva, dau cu bata intr-o minge si castiga milioane! Toate astea nu sunt jucatoare, sunt milionare! Nu joaca de placere, joace sa castige!
Sigur, cum era de asteptat, Halep a jucat ca o jucatoare second hand, asa ca a pierdut. Dar la premiere s-a anuntat ca a castigat peste 600 000 de euro, iar campioana peste un milion! Ce v-am spus eu, face nervosul! Nu conteaza daca castigi sau pierzi in fata spectatorilor, conteaza ca in culise te astepta sacul cu bani!
Cine sunt fufele (el a folosit cu un cuvant pe care l-a folosit si Nastase la adresa lui Konta) astea? Ce fac? Ce bucurie iti aduc? Ce cultura? Maine am si uitat ce meci a fost. Ceva atat de trecator, se lasa cu milioane! E drept? Si a aratat spre un client de la o masa de langa fereastra, spunand: Uite, Dom Professor, a muncit toata viata si abia are de o bere, nu-i asa, d-le Hans? Se vedea ca se cunosteau bine. Cladirea asta frumoasa a conceput-o un architect, crezi ca el are de-o bere si pentru noi?! Sunt oameni care muncesc din rasputeri si abia supravietuiesc.
De, zice Dom Professor, daca nu te-ai facut si tu tenisman, sa dai cu bata intr-o minge? Azi distractia conteaza. Sunt platiti numai cei care ii distreaza pe oameni. Jocul asta e ca si corida, jucatorii intra pe teren ca taurii. Ai fost vreodata la Flushing Meadows? Lupta dintre ei este spre amuzamentul tribunei. Crezi ca ia cineva in serios ce se intampla? Oamenii vin sa se distreze, sa mearga la bufete, sa ia hotdog si beck’s.
Noi ce crezi ca facem aici? Mereu li se da de lucru oamenilor ca sa se distreze. Nu trece o zi, sa nu se inventeze ceva. Milioane de newyorkezi in clipa asta se distreaza. Uite si aici, si arata spre multimea de afara…
Pe Second Avenue, intre strazile 72 si 86, era oprita circulatia si portiunea de bulevard a fost ocupata de tarabe, cu tot felul de lucruri pe ele. Un targ stradal, cum se intampla peste tot. In tot New York-ul, sambata, dar si in alte zile, sunt sute, poate mii de astfel de targuri stradale, unde oamenii mananca, se distreaza, cumpara tot felul de obiecte de artizanat ieftine. Panem et circenses. Aceasta este imaginea lumii. Au lansat-o romanii si americanii o duc mai departe, cu stralucire! Da-le oamenilor paine si circ (“bread and circuses”) si te vor iubi. Este modul cel mai simplu de a cuceri si stapani masele.
Sigur, ce spunea Dom Professor nu se compara cu tenisul. Eu cred ca sportivii isi merita banii, fiindca din suma pe care o iau, platesc zeci de taxe, ei isi platesc si participarea la turnee, deplasarile, hotelul si toate cele. Nu e usor. Pe hartie este una, dar ce ramane este alta. Si-apoi ei sunt constienti ca fac parte din parada, din ceea ce se numeste “panem et circenses”. O dovedesc cei mai titrati jucatori, Federer si Djokovic.
Poate nu le-ai vazut niciodata scalambaielile din afara terenului!, a mai spus Dom’ Professor. Ei sunt primii care se distreaza! Sunt oameni, nu sunt animale! Au si mult umor! Fac gaguri mai ceva decat Chaplin! Ce vrei sa faca, asta este meseria lor. Bine ca stiu sa faca haz de necaz! Trist este ca nu toti inteleg asta si adesea dau cu bata-n balta! Uita ca e joc, isi ies din fire si o termina rau. Asta e valabil pentru toate sporturile. Sportul face parte din entertainment. Sigur, e o distractie superioara, fiindca cere mult antrenament, mult sacrificiu. Acum sportul se practica din copilarie si multi care ajung campioni nu mai stiu de viata. Au o tinerete sacrificata.
Interesanta discutia, dar eu venisem pentru meci. Nu am putut vedea prea mult din el. Nu conteaza, vorba nervosului. Deja l-am si uitat. La rand alt turneu. Alt circ, alta mancare de peste.
Grid Modorcea Corespondenta de la New York
