El nu a murit fiindcă luptătorii nu mor. Ei ard mereu în flacăra eternă a memoriei colective a națiunii noastre și ne veghează drumul de-acolo. Născut la 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Vasile Tărâțeanu a căzut dintre noi la 8 august 2022, la Cernăuți. „Fost-au acest domn om nu mare de stat”, dar ce inimă, ce suflet avea… Doar cronicarii l-ar mai putea evoca așa cum a fost și cum se cuvine. Poet și jurnalist „de frontieră”, academicianul Vasile Tărâțeanu și-a trăit întreaga viață ca un zbucium, cu o singură mare speranță: reîntregirea națională a tuturor românilor. Sufletul lui mare l-a sfidat și pe Dumnezeu pentru că a îngăduit tragediile românilor, provocate de imperiile vecine: „Și-apoi nu doresc, Stăpâne,/ Să mă-mpart în două părți./Răstignit pot fi chiar mâine,/Numai nu pe două hărți!”
A fost fondatorul Societății Culturale „Mihai Eminescu”, alături de Dumitru Covalciuc, de Ilie Zegrea, Alexandrina Cernov și de Mircea Druc. Nu a existat manifestare a românilor din teritoriile invadate de Armata Roșie, inclusiv la Congresul Național al Reîntregirii, la care să nu vină și poetul Vasile Tărâțeanu, cu vibrația lui inconfundabilă. L-am văzut alături de Eugen Pătraș și de Elena Nandriș la inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți. Era același argint viu al conștiinței naționale. Așa a ajuns în cătarea serviciilor secrete ucrainene. Cu ani în urmă, am primit un telefon de la el târziu în noapte.
Era la trecerea de la Vadu Siret. „Mi-au desfăcut mașina bucată cu bucată, piesă cu piesă în vamă. Mi-au zis că au informații că aduc droguri.” Ne-am rugat atunci pentru viața lui fiindcă ucrainenii „știu să găsească” droguri și arme acolo unde nu există, dar s-a întâmplat ceva… nu mai spunem. În această luptă inegală cu autoritățile ucrainene, și-a pierdut un fecior…Trecând ca un prâsnel dintr-o parte în alta a hărții, ca un nou Octavian Goga, cu desaga lui de ziare, cărți și speranțe, Vasile Tărâțeanu părea mereu vesel. Dincolo de starea lui aparentă, luptătorul a plecat trist pentru că puțini mai continuă astăzi lupta lui, prin scris și faptă. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Mircea Druc (profesor universitar, filolog și om politic din Republica Moldova) și Viorel Patrichi (ziarist, scriitor și fotograf)
Articol asociat
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] In memoriam Academicianul Vasile Tărâțeanu. „Răstignit pot fi chiar mâine, numai nu pe două … […]
[…] In memoriam Academicianul Vasile Tărâțeanu. „Răstignit pot fi chiar mâine, numai nu pe două … […]