Acasă Culturale si Altele „Ce valoare are omul în matematică” în timpul unei „vieți matusalemice”? (Corespondență...

„Ce valoare are omul în matematică” în timpul unei „vieți matusalemice”? (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

De către

Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Jurnalul Bucureștiului) Paris

6 februarie 2021

146

„Ce valoare are omul în matematică ?”

Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi (Muhammed ibn Musa Horezmi, savant, astronom/astrolog, matematician şi scriitor persan, 780 – 845 d.Hr.), cunoscut ca fiind descoperitorul cifrei zero şi considerat de unii a fi „Părintele algebrei”, a fost întrebat: „Ce valoare are omul în matematică ?”

Răspunsul său a fost: „Dacă omul are bun simt şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-o familie respectabilă = 1000. Însă dacă dispare simbolul bunului simţ şi al caracterului, adică dacă dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că fără bun simţ şi caracter omul este o nulitate”.

Musa al-Khwarizmi, s-a născut probabil în 780 d.Hr. (la Horezmi, în actualul Uzbekistan), și a murit către anul 845 d.Hr. A fost unul dintre primii clasici ai islamului și primul savant al școlii din Bagdad, deschizător de drumuri în matematică. Astfel, este adesea citat ca „părintele algebrei”, numele acestei discipline matematice având la origine titlul cărții sale al-Kitab al-mukhtasar fi hisab al-jabr wa’l-muqabala. De la numele lui provine și cuvântul algoritm – procedeu sau sistem de calcul. Și-a desfășurat activitatea în timpul domniei califului Al-Mamun, care a pus bazele Clădirii Înțelepciunii, instituție de învățământ și cultură, unde erau amplasate și un observator astronomic și o bibliotecă. Al-Horezmi a fost conducătorul matematicienilor și astronomilor care au activat în cadrul acestei prestigioase instituții. Al-Horezmi a fost un iscusit constructor de instrumente optice și realizator de tabele astronomice. În 1878 s-a găsit un manuscris al său, intitulat Imaginea Pământului.

Viaţa matusalemică

Din arborele genealogic al celor 10 generații care au trăit pe Pământ în perioada dintre crearea primului om, adică a lui Adam, și până la Potop (perioadă care se presupune că a fost între circa 2242 sau 2262 de ani), Metusala (care a fost a opta generație), a trăit cel mai mult dintre toţi, respectiv 969 de ani; de aici provine şi expresia de „viaţă matusalemică”, folosită cu sensul de „viața foarte înaintată a unei persoane”.

În Biblie, cartea Geneza, capitolul 5, versetele 3-32 (prescurtat „Geneza 5:3-32”), sunt consemnați următorii descendenţi de la Adam până la Noe (inclusiv Noe), respectiv până la Potop, cu vârstele acestora, după cum urmează:

Adam, care a trăit 930 de ani, la vârsta de 130 de ani, i s-a născut Set.
Set, care a trăit 912 de ani, la vârsta de 105 de ani, i s-a născut Enos.
Enos, care a trăit 905 de ani, la vârsta de 90 de ani, i s-a născut Cainan.
Cainan, care a trăit 910 de ani, la vârsta de 70 de ani, i s-a născut Mahalaleel.
Mahalaleel, care a trăit 895 de ani, la vârsta de 65 de ani, i s-a a născut Iared.
Iared, care a trăit 962 de ani, la vârsta de 160 de ani, i s-a născut Enoh.
Enoh, care a trăit 365 de ani, la vârsta de 65 de ani, i s-a născut Matusala.
Matusa(e)la, care a trăit 969 de ani, la vârsta de 186 de ani, i s-a născut Lameh.
Lameh, care a trăit 777 de ani, la vârsta de 182 de ani, i s-a născut Noe.
Noe, care a trăit 950 de ani (Geneza 9:29), la vârsta de 500 de ani (Geneza 5:32), i s-au născut Sem, Ham şi Iafet (Geneza 5:32; 10:1). Noe era de 600 de ani când a venit Potopul pe pământ (Geneza 7:6), iar după Potop a mai trăit 350 de ani (Geneza 9:28)