Acasă Reportaj O călătorie în Ecuador (Corespondență de la Paulina Popescu, prozator, preşedinte al...

O călătorie în Ecuador (Corespondență de la Paulina Popescu, prozator, preşedinte al Asociației Românilor din Triunghiul de Aur-ARTA, Canada–Ontario)

307
0
Ecuadorul, una dintre cele mai mici țări din America, are o suprafață aproape că a României și o populație de 14 milione de locuitori. Țară se situează pe primul loc în lume în ceea ce privește speciile de păsări și animale pe kilometru pătrat, având și cea mai mare biodiversitate din lume, cu 300 de specii de arbori pe hectar și 3500 de orhidee diferite. Arborele național în Ecuador este arborele de quinquina care produce chinina.În 2008 Ecuadorul a fost prima țară din lume care a recunoscut drepturile naturii. Această țară a îndrăznit să acorde azil politic lui Julian Assange în 2012. Se spunde că Ecuadorul este țară cea mai apropriată de miezul pămîntului. În Ecuador se află primele două locuri de pe lista patrimoniul umanității: Insulele Galápagos și  orașul Quito(capitalaEcuadorului, situată la o altitudine de 2850 m, la poalele vulcanului Pichincha, fiind singura capitală din lume amenințată de un vulcan activ, fiind capitala cea mai apropiată de Ecuator din lume la 0°14′ latitudine  sudică și a doua capitală din lume ca altitudine după La Paz din Bolivia).   Ecuador este primul exportator mondial de banane care reprezintă 29% din producția mondială exportată.
Se spune că Ecuadorul este una din țările cele mai ieftine din America de Sud, dar prețurile au început să crească. Prețurile în Ecuador sunt mai ridicate decît cele din Peru și Bolivia, dar mai mici decât în Chile. Din anul 2000 Ecuador a adoptat dolarul american că moneda oficială a țării și a renunțat la moneda să națională sucre” care se depreciase constant și masiv. Toate prețurile menționate în articol sunt în dolari americani. Atenție în Ecuador nu puteți schimbă dolarul canadian sau alte monede în afară de aeroport.
În Ecuador învățămîntul, asigurarea de sănătate, transportul este aproape gratis, taxele la casă sunt în jur de 100 de dolari pe an. Cel mai bogat om din Ecuador deține 60% din economia țării. Ecuadorul nu mai este considerat că o țară săracă, avînd 5% creștere economică, totuși salariul minim este de numai $350. Țara se americanizează în ritm trepidant începînd cu fast foodurile de gen KFC, McDonalds, Burger King, Subway care denaturează atmosfera latină.
Dacă va rezervați camera prin internet trebuie să va așteptați să vi se mărească prețul cu o taxa de 14%.
Un plus în Ecuador este că în toate hotelurile aveți WiFi gratuit. În orașele mari nu ieșiți seară după ora 8, cînd se recomandă să luați un taxi în care există un buton roșu conectat cu poliția pe care clientul îl poate folosi în caz de pericol.
Ecuator este un amestec de culturi format din patru grupuri etnice: indieni 40%, metiși 40% albi sau creoli 10% și negri 8%. Orașele sunt dotate cu mari spitale publice. Școală este gratuită și obligatorie, elevii primind 3 uniforme gratuite anual: pentru sport, paradă și clasa. Ecologia a devenit o prioritate, guvernul face un efort colosal să păstreze pădurea ecuatorială și apă. Președintele Correra, de formație economist, este la putere din 2006 și a promovatRevoluția cetățeanului. El  a alungat multinațională Shell, a spus nu Băncii mondiale și FMI. Regulile sunt stricte în Ecuador, depășirea limitei de viteză cu 11km îți aduce 3 zile de închisoare. Prezența poliției înarmate, extrem de vizibilă în zonele turistice, face că țară să aibă un indice de criminalitate mai redus în comparație cu alte țări ale Americii Latine. 
Ecuador nu este o țară scumpă, o masă de prânz (almuerzo”) într-un mic restaurant pentru localnici putând să coste între 2$ și 3.50$. Meniul constă în general dintr-o supă ft gustoasă și consistentă, o bucată de pui cu orez, fasole și/sau legume, precum și un un suc natural de fructe. Mîncarea ecuadoriană este delicioasă, în unele restaurante puteți savura cevice (bucăți de peste crud marinat în suc de lamie și condimente), bolones de verde (bule de plantain verzi și brînză). Apă este potabilă în Ecuador dar noi nu am riscat și am cumpărat apă îmbuteliată. Berea locală (Club sau Pilsener) este bună și mai ieftină decât în Canada, dar prețul vinului este comparabil sau chiar mai scump decât la LCBO.
Transportul în comun în Ecuador este excelent, eficace și ieftin, un bilet de autobuz costind 0.25$.  Există troleibuze și autobuze moderne, unele sunt de fabricație Volvo și au o capacitate de 200 persoane în picioare și 50 de persoane pe scaun. Transportul de la o localitate la altă este confortabil, ifeftin (1$ pentru un km) și poți viziona un film în limba spaniolă. Există mai multe companii care asigura transportul interurban, cea mai renumită find la Reina del Camino, cu autocare elegante, cu aer condiționat și toaletă exclusiv pentru doamne. La celealte companii mai ieftine sunt lăsăți să urce în stații tot felul de vânzători ambulanți și chiar cerșetori, o invazie de  lăcuste cum le-am numit eu, care vând  tot felul de produse: peste prăjit, orez cald, înghețată, papas, fructe, apă, jus, telefoane, medicamente. Vânzătorii ambulanți sunt  îmbrăcăți în cămașă albă sau violetă și pantaloni negri, sunt politicoși și nu prea insistenți.
Taxiurile sunt o alternativă ieftină, prețul de pornire fiind 0.35$ și aproximativ 0.50 $ pe km. Toate taxiurile au un contoir. Noaptea prețul taxiurilor se dublează. Pentru aeroportul din Quito prețul este fix variind de la $25 -$30 pentru un traseu de o oră. Există și un autobuz care se ia de la terminalul terestru și care costă numai $2 de persoană. Multă atenție la traversarea străzii, deoarece conducătorii vehiculelor adesea tind să nu respecte prioritatea pietenilor (este chiar mai rău că în România!).
Locuitorii Ecuadorului sunt oameni muncitori, vorbesc cu diminutive( cărniță, dolaras), prietenoși, veseli, amabili, am avut numai experiențe pozitive cu ei. Au înfățișarea Încă cu nasul coroiat, un ten măsliniu și sunt mici de statura. În Ecuador este deviza amo la vida iubesc viața. 
În Ecuador am fost în plină campanie electorală și propagandă electorală specifică Americii Latine este foarte zgomotoasă. Se utilizează automobile care au porbagajul deschis pentru a acomoda difuzoare enorme (bochinchona”) prin care răsună slogane propagandistice în favoarea unuia sau altuia din candidați. Ne-a amuzat numele unui candidat de stânga la președenție: Lenin (după numele lui Vladimir Ilici Lenin)

[A se vedea pentru detalii articolul de mai jos].

Remember (1921–2021). Centenarul Partidului Comunist Român (PCR). Unde am fost si unde suntem?! Raportul prezentat în 1961 la Adunarea festivă cu prilejul aniversării a 40 de ani de la crearea PCR („40 de ani de luptă sub steagul atotbiruitor al Marxism–Leninismului”)

Femeile ecuadoriene indigene se remarcă prin portul lor care constă din poncho, fuste din lînă sau catifea neagră, ciorapi de culoare stridentă, coliere de perle la gât, cercei auriți și mai ales prin pălăria de fetru negru decorată cu o până de păun sub care se ascunde un bogat par negru.
Călătoria a fost organizată de noi (traseul, cazarea, transportul), fără a apela la serviciile unei agenții de voiaj. Ne-am rezervat hotelurile și biletele de avion prin Expedia.ca. Traseul nostru a fost: Quito, Banos, Cuenca, Guayaquil, Puerto Lopez, Manta, Quito. Dacă am fi știut cît de mari sunt distanțele pe le-am parcurs ne-am fi întors cu avionul din Guayaquil.
Am aterizat la Quito după 9 ore de zbor cu United, escală la Huston. Toate avioanele decolează la miezul nopții. Am ales compania americană pentru că aveam puțîn timp de așteptat între zboruri. Am rezervat un hotel aproape de aeroport, care de fapt nu era chiar așa aproape, și de acolo a început odiseea noastră. De la hotel pînă în centrul orașului am luat un taxi care ne-a costat $25 US.
Quito, capitala Ecuadorului, fondat în sec XVI, pe ruinele unei cetăți ce se află la 2580 altitudune, posedă centrul istoric cel mai mai bine păstrat din America Latină. Mănăstirile San Francisco și Santo Domingo, biserica la Compania sunt exemple ale școlii baroce din Quito, un amestec de artă spaniolă, italiană, maura, flamandă și indiana. Leagănul culturilor precolumbiene, martorul important al colonizării spaniole, orașul menține o unitate și armonie în structura să urbană.
Quito, capitală Ecuadorului este un oraș aruncat printre vulcani activi, cu străzi întortochiate și pitorești, case mărunte și scunde că și locuitorii ei, unde obosești repede din cauza altitudinii de la 2700 m la 3100m. Orașul este a două capitală din lume că altitudine (după La Paz). Ziua domnește un haos cu o lume grăbită, un amestec de localnici, turiști și nenumărați vinzatori ambulanți.
În Quito  puteți cumpără fructe pe stradă direct de la indigeni în mici săculeți din plastic: prune, mandarine, căpșuni, mere, mure și mai ales fructele lor locale parfumate divin care costă numai 1$.
Poluarea este enormă, atmosfera aproape irespirabilă. Am văzut oameni cu măști pe față că în China.
Quito este un oraș periculos și pînă și localnicii au frică de hoți, multe case fiind înconjurate cu ziduri ce se termină la vârf cu sîrmă ghimpată sau bucăți de sticlă.
Furturile sunt o problema, iar în școli sunt programe ale Poliției care instruiesc elevii cum să se ferească de jafuri organizate.
Am întîlnit o tînără din Olanda care mi-a povestit cum s-a aflat într-un autobuz public ce a fost atacat la căderea serii. Un atacant a pus cuțitul la gâtul șoferului și l-a forțat să continue traseul cu ușile închise, timp în care alți membrii ai grupului au jefuit fiecare persoană din autobuz.
Olandeza a fost forțată de un tânăr înarmat cu un cuțit de dimensiuni mari să-și dea cerceii din ureche, banii și aparatul fotografic. 
Din instict a împins cu piciorul, sub scaun, geantă pe care o pusese pe jos, a ridicat mîinile sus și i-a arătat atacatorului că nu avea nimic prețios asupra ei.
În final autobuzul a plecat la o stație de poliție unde au dat cu toții declarații și a fost tratată o persoană care fusese tăiată cu cuțitul de unul din infractori. 

Quito este primul oraș care fost declarat patrimoniu al umanității în anul 1978, centrul istoric fiind extrem de bine conservat  datorită temperaturii favorabile care oscilează între 11 și 21 de grade celsius.
După ce au pus mînă pe aurul incasilor spaniolii au început să construiască catedrale.
Biserica San Francisco a fost construită pe locul palatului regal incaș și a fost proiectată pentru că în dimineață zilei de 21 iunie soarele să pătrundă printr-o mică fereastră și să proiecteze o rază puternică în altarul bisericii pentru a evidenția puterea divină.
În capela mănăstirii San Francisco, cea mai mare construcție colonială a orașului, se pot vedea numeroase oglinzi pe pereți. Oglinzile au fost și un mod de a-i atrage și a-i converti pe băștinașii precolumbieni, care atunci când își vedeau reflecția în oglinzi credeau că își văd sufletul.
Mitad del Mundo este monumentul emblematic al Ecuadorului, construit de expediția europeană condusă de cercetători francezi și germani care au venit aici pentru a măsură circumferința Pămîntului, calcula forță gravitațională și a efectua cercetări științifice. Turiștii se fotografiază cu un picior în emisfera nordică și cu altul în emisfera sudică.
O altă experiență de neuitat este să mergi drept pe linia ecuatorului, unde simți forță puternică a polilor. Linia ecuatorului se află la 35km la nord de Quito, aceași linie traverseza Brazilia, Africa și Indonezia.
În Quito mi-a plăcut în special Piața Independenței, situată în față palatului guvernului.
Palatul se poate vizită gratuit, dar trebuie să va lăsați pașaportul la poartă,  care vi se restituie la sfârșitul vizitei.
Pe parcursul vizitei grupul va fi însoțit de un ghid care prezintă informațiile în spaniolă și engleză.
La sfîrșitul vizitei, un fotograf profesionist va va face o poză pe treptele palatului, pe care o primiți gratuit, cadou din partea guvernului ecuadorian. În palat se pot vizită cîteva săli și o expoziție cu cadourile primite de președintele Rafael Correa, pe care acesta le-a donat țării, urmând a fi vândute în curând la licitație.  Aveți posibilitatea să vedeți culisele puterii în Ecuador.
Simbolul orașului este El Panecillo, unde se află o fecioara din aluminiu de 41 metri, singură de acest gen din lume, care protejează orașul.
Basilica del Voto Nacional are o talie impresionantă, 140 m lungime și 115m înălțime. Construită în stil gotic este decorată de garguoilles reprezentînd animale din Ecuador (iguane, broaște țestoase, tucani) peste tot pe fațada.
Biserica Compania de Jesus este cea mai frumoasă și mai venerată biserica din Ecuador, construită în stil baroc din roci vulcanice. Pentru incasi aurul reprezintă soarele, divinitatea lor supremă și pentru a-i converti spaniolii au vrut că Dumnezeu să fie vizibil în această biserica. Se pare că pentru decorarea bisericii au fost folosite 7 tone de aur. Construcția bisericii a durat 160 de ani fiind inspirată de biserica Sf Petru din Roma. 
Casa mareșalului Antonio José de Sucre y Alcalá (1795-1830) din Quito, o superbă locuința colonială, construită la sf sec 17, are o importantă deosebită pentru istoria țării. Vizită este gratuită, ghidul oferind informații interesante și în limba engleză. Moneda în Ecuador a fost sucre numită în onoarea acestui mareșal care a eliberat țară de ocupația spaniolă.
El a fost totodată președintele Boliviei și a Columbiei. Mareșalul Sucre s-a căsătorit cu Mariana Carcelen, marchiza, o femeie frumoasă și cochetă.
În muzeu se pot vizită camerele servitorilor și diferite saloane.
Clădirea este construită din trestii pentru a suportă mai ușor cutremurele. Este un fel de muzeu de istorie militară cu multe documente legate de viață mareșalului Sucre.
Din Quito se poate lua un teleferic care urcă pe muntele Pichincha, până la altitudinea de 4000m, unde panorama este incredibilă și ți se taie răsuflarea (atât la propriu, cât și la figurat).Telefericul costă 8,5$ dus și întors.
Muzeul Guayasamin este localizat în vila în care a trăit celebrul artist Oswaldo Guayasamin (1919-1999). Considerat cel mai important pictor ecuadorian, Guayasamin a a creat opere artistice ce reflectă aspecte importante cu care s-a confruntat societatea ecuadoriană: mizeria, exploatarea, opresiunea, dictatură și rasismul.
Deși am stat 5 nopți la Quito nu am epuizat să vizităm toate muzeele și atracțiile turistice. În drum spre Cuenca ne-am oprit la Banos. Am luat autobuzul care a costat $8.
Banos este capitală ecuatoriana a sporturilor exteme, pentru amatorii de peisaje și aventură (parapente, canoying, rafting, zipline), și al izvorelor termale, plin de discoteci, cel mai zgomotos noaptea, cînd petrecăreții dansează pînă la ora 2 dimineață.
Farmecul orașului constă din peisajul extraordinar și cele 70 de cascade, cum ar fi cascada Pailon del Diablo.
Apa galbenă și sulfuroasă de la Bănos este renumită pentru virtuțile sale terapeutice, fiind bogată în fier și magnesium, cu proprietăți calmante, antiinflamatorii și dermatologice.
O legendă locală amintește că Fecioara Maria a apărut în acel loc și de acea au numit apele termale Piscină Fecioarei. Prețul de intrare este $3US pentru un adult iar cască de baie este obligatorie.
În Ecuador se află  Cotopaxi (5896m) vulcanul cel mai activ din lume pe care l-am zărit  în drumul nostru precum și Aleea vulcanilor,  nume dat de Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt  care a considerat această regiune că cea mai interesantă din lume întrucît 20 de vulcani jalonează acest drum, depășind peste 5000 m și din care 8 sunt încă activi, scuipind cu ardoare gaze și nori de cenușă.
De aici drumul nostru a continuat spre Cuenca, unde ne rezervasem 5 nopți într-un hotel comfortabil Casă de Lidice, pe care vi-l recomand.
Cuenca este numită Florența ecuadoriană și face parte din Patrimoniul mondial al umanității UNESCO.
Orașul, mindría poporului ecuadorian, a fost fondat în 1557 după directivele urbanistice riguroase stabilite de regele Spaniei Carol Quintul (Carol al V-lea) fiind un exemplu excepțional de oraș colonial spaniol.
Orașul a respectat planul ortogonal oficial de acum 400 de ani.
Arhitectura datează din secolul XVIII și a fost modernizată în sec XIX, cînd orașul a devenit un mare exportator de chinina, pălării de paie și alte produse.
Situat în inima masivilor Anzi orașul este irigat de patru rîuri. Străzile sale pavate sunt largi și însorite.
De fiecare dată cînd spaniolii au invadat un nou loc au construit un edificiu religios.
Cuenca este capitala pălăriilor Panama, celebra pălărie lucrată de mâna de ecuadorieni și purtată de celebrități precum Winston Churchill, Humphreey Bogart sau Frank Sinatra. Inițial, pălăria a fost destinată muncitorilor care au lucrat la construirea canalului Panama.
Conchistadorii au fost uimiți de frumusețea orașului, numeroase case aveau fațadele încrustate cu smaralde și pietre prețioase, după cum a scris un cronicar al timpurilor, pereții templului soarelui și palatul regelui incasilor era acoperit de foițe de aur și decorat cu statuete din metalul prețios.
Centrul istoric al orașului este splendid cu străzi pavate, mici piețe, fațade albe și cu balcon din fier forjat.
Cuenca este orașul preferat de expats americani și canadieni, care numără aproximativ 9000 de gringos. Americanii cu venituri mici se mută acolo pentru climatul blînd și viață mai ieftină.
Nu prea sunt multe muzee în oraș iar cele prezente erau închise.
Vreți să vedeți un muzeu bizar, vizități muzeul medicinei, cu tot felul de instrumente medicale ciudate.
Noua catedrală (Catedral de la Inmaculada) este imensă și poate primi 10.000 de credincioși. Construită în stil neo gotic în marmură de Carara ar fi trebuit să aibă 105 m înălțime, fiind cea mai înalta catedrala din America de Sud, dar arhitectul a făcut o greșeală și a trebuit să se limiteze numai la 43 de metri. Catedrala se distinge prin cele 3 cupole în ceramică albastră.
Oficiul de turism oferă vizitatorilor un tur de oraș gratuit de două ore cu un ghid în limba enlgeza. Turul  pornește din Piața centrală din Cuenca (Plaza Abdon Calderon) și străbate centrul istoric, informațiile oferite de ghid fiind extrem de interesante.
De la Cuenca ne-am îndreptat spre Guayaquil, deși am fost avertizați să îl evităm. Guayaquil, portul principal al Ecuadorului, numit perla Pacificului” este orașul meu preferat din Ecuador, unde aerul este respirabil. M-am plimbat pe impresionanta Malecon (faleză) Simon Bolivar, cel mai mare proiect de renovare de pe continentul sud american, un loc plin de monumente, muzee, grădini, fintani, restaurante și cu prima sala de cinema IMAX din America de Sud. Pe Malecon se găsește Rotonda, un monument dedicat gloriei lui Jose de San Martin și Simon Bolivar, cei doi mari liberatori ai Americii Latine. În Guayaquil se poate vizită pitorescul cartier Las Penas cu case din lemn, construit în stil neoclasic, plin de mici galerii de artă. Aici se află o mică grădina plină de zeci de iguane de diferite mărimi, cărora le place să stea să fie fotografiate, că adevărate vedete. În centru se pot admira cîteva clădiri coloniale cum ar fi biserica San Francisco și La Merced. Tot aici se află muzee interesante cum ar fi Muzeul municipal cu exponate din epoca precolumbiană și o impresionantă colecție de capete reduse de indienii Jivaros.
De la Guayaquil ne-am îndreptat spre Puerto Lopez (cu autobuzul bineînțeles). Aici ne-a izbit căldură de 38 de grade și mizeria de pe plajă.
Din portul acestei localități am plecat cu șalupă rapidă într-o excursie de o zi la Isla de la Plata (poreclită Galapagosul săracilor”), un paradis al păsărilor.
Vedetele insulei sunt  păsările boobies cu picioare albastre.
Numele insulei se traduce Insula argintului”, posibil datorită legendei care povestește că piratul Francis Drake  și-ar fi ascuns aici tezaurul.
Ghidul oferă și altă explicație pentru numele insulei: excrementelor miilor de păsări depuse pe stâncile dau reflexe argintii sub razele puternice ale soarelui.
Călătoria durează o ora și jumătate și costă $30 de persoană. În costul biletului intră două sandwiches, un pahar de cola, câteva bucăți de fructe. Insula este aridă și stîncoasă, cu puțînă vegetație și mult soare.
Trebuie neapărat să va aprovizitionati cu apă la îmbarcare, să luați cu dvs o loțiune contra soarelui și o pălărie.
După vizitarea insulei urmează snorkeling în apele cristaline ale unei lagune din apropiere.
Acolo am văzut broaște țestoase gigantice, precum și carduri de pești multicolori, care erau atrași de bucățile de pâine aruncate de pe șalupă.
A două zi ne-am îndreptat spre Agua Blanca, un mic sat la 15 minute în taxi de la Puerto Lopez în care se poate vizită un mic muzeu arheologic cu o modestă colecție reprezentînd civilizația Mantena: arme, bijuteri, urne funerare.
Pe teritoriul satului se află și un lac cu apă sulfuroasă, în care poți să te scalzi și să te ungi cu nămol.
De la Puerto Lopez am oprit la Manta, un port cu o plajă modestă și două muzee.
Din Ecuador am cumpărat cafea, ciocolată, un ceai care dublează energia și se numește Guayusa Amazonica, mănuși, căciuli din lână de lama sau alpaca confecționate de indigeni.
Ecuador este o țară fascinantă cu multe atracții pentru toate gusturile dar dacă veți face o astfel de excursie trebuie să aveți cîteva cunostiințe rudimentare de limba spaniolă pentru că puțin cunosc limba enlgeza.
Este bine să călătoriți lejer, cu puține bagaje mai ales că trebuie să alergați după taxiuri și autobuze. Am avut la noi (asupra noastră) trei ghiduri turistice despre Ecuador în limba engleză și franceză.
Cel în limba franceză prezenta corect realitatea prin cuvinte expresive.
Hotelurile pe care le-am rezervat cu Expedia.ca le-am ales după comentariile turiștilor și acum ne dăm seama că au fost înșelătoare.
Unele hoteluri cum ar fi Eruption din Banos ne-a dezamăgit foarte mult.
Un alt hotel boutique din Puerto Lopez a fost pe departe la înălțimea acestor așezăminte hoteliere de prestigiu.

 

Paulina Popescu (Teacher at Brigadoon Public School, Kitchener, prozator, Preşedinte al Asociatiei Românilor din Triunghiulde Aur-ARTA, Executive Team, Canada – Ontario)
Absolventă a Facultății de Limbi străine (Universitatea București), Paulina Popescu a fost profesoară de limba franceză în Kitchener din provincia Ontario (Canada). Din 2008 colaborează la ziarul Agenda românească cu rubricile: „Întreabă un profesor” și „Impresii de călătorie”. A câștigat două premii literare publicând proză scurtă în limba franceză la Editions David, Ottawa, în volumele „Parcours identitaires” (2005) și „La premiere fois” (2017). Este corespondent (de presă) din Canada al ziarului  Jurnalul Bucureştiului
Transcrierea textului cu diacritice și conform limbii române moderne, ca de altfel, și completările (imagini,hyperlinkuri, videoclipuri, etc.) aparțin, în exclusivitate, redacției.