Acasă Investigații jurnalistice (criminale) și științifice Protejat: Dosarul (criminal) de pedofilie Outreau. Cea mai gravă eroare judiciară franceză...
- Justiție socială - Socio-judiciar
- Investigații jurnalistice (criminale) și științifice
- Justiție
- Jurnalul Bucurestiului
- Parteneri media J-B
- Personațități
- Colţul specialistului
- Psiholog, Sociolog
- Reportaj
- Medicină
- Sănătate
- Social
- Sondaje, Studii
Protejat: Dosarul (criminal) de pedofilie Outreau. Cea mai gravă eroare judiciară franceză din istoria tuturor timpurilor. Lipsa de fiabilitate a sistemului juridic (francez) de tip inchizitorial (Corespondență din Franța – prof. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite la Paris)
![Pinterest](https://pinterest.com/pin/create/button/?url=https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/corespondenta-din-franta-dosarul-criminal-de-pedofilie-outreau-cea-mai-grava-eroare-judiciara-franceza-din-istoria-tuturor-timpurilor-capitularea-sistemului-juridic-francez/&media=https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2019/05/750102-diapo-1.jpg&description=Sute de ani am „adorat" Justiția noastră (franceză) și am fost „mândri" de ea. Pentru că aveam „încredere" deplină, în ea. Pentru că o consideram „dreapta", unică, la îndemâna tuturor (inclusiv a omului de rând) și care (cel puțin aparent) înainta sigur, cu o singură viteză, cu certitudine, către adevărul „absolut", adevărul nostru, adevărul istoric. Moștenit de la Inchiziție și „îmbrățișat" de către Napoleon Bonaparte (Napoleon I/1769-1821), primul împarat francez (1804-1814), Codul de de Instrucție Criminală francez din 1808, o adevărată „reformă" a vremii, nu este altceva decît un „mise à jour" a Ordonanței din 1670, o adevărată „unealtă", prin definiție, de tortură, în special psihologică, în mâinile slujitorilor bisericii, ridicați la rangul de demnitari justițiari, „intermediari” între Dumnezeu și lumea muritoare de rând. Prin acest Cod de Instrucție, în 1811 înlocuim Juriul de Acuzare, considerat „fidel” voinței Domnului, cu Judecătorul de Instrucție (JI), pe care de-a lungul istoriei l-am „înzestrat” cu puteri (practic) nelimitate și l-am ridicat la rang de Profet. În plus, l-am și „îndoctrinat” cu ideea că, nimeni niciodată, în nici un context, sub nici o formă, nu i se poate opune, pentru că ceea ce el susține, este întoddeauna, drept, corect și sfânt. Moștenitor „legitim" al Locotenentului Criminal, apoi al Magistratului de Siguranță, de-a lungul timpului el devine actorul principal, „monstrul scaru" al unei justiții de tip inchizitorial care se „prelungește prin continuitate” până în zilele noastre, aparent fără uzură morală, care taie și spânzură tot ce-i stă în cale. Înzestrat cu sarcini complet antagoniste, pe de o parte, cu acea de Investigație, iar pe de altă parte cu cea de Jurisdicție, fără să-și dea seama, el este „transormat” de către Legislator, în elementul central care pune în evidență cu „fidelitate" toate contradicțiile sistemului juridic inchizitorial. Un sistem „în cădere liberă" pe scara valorilor democratice și ale drepturilor fundamentale ale omului. Nemulțumit de el, de serviciile pe care le prestează, de curând i-am inventat și o „antiparticulă" socio-profesională, Judecătorul de Detenție și de Libertate (JDL) creat printr-o lege dată pe 15 iunie 2000 privind prezumpția de nevinovăție de către Legea Elisabeth Guigou (n.1946), Ministru al Justiției (între 4 iunie 1997–18 octombrie 2000), în Guvernul lui Lionel Jospin (n.1937, Prim-Ministru între 2 iunie 1997–6 mai 2002). Un magistrat (independent) într-un Tribunal (în principiu, un Judecător de instanță, Judecător de minori, Judecător responsabil cu executarea și amenajarea pedepselor, Judecător responsabil cu problemele familiei, etc.), numit de către CSM (Consiliul Superior al Magistraturi). Într-un TGI (Tribunal de Înalta Instanța) acesta poate ocupă funcția de președinte, de vicepreședinte sau de judecător, într-un Tribunal de Instanța, funcția de judecător de instanța, iar la Curtea de Apel, funcția de primul președinte, de prsedinte de camera (corecțională sau criminală), respectiv, de consilier. În sârsit, crezând că „sfinții" noștri „siamezi” (JI & JDL) vor contribui la bunul mers al justiției, către acel adevăr absolut, pe care între timp am descoperit că de fapt, nici nu există (Pablo Neruda/1904-1973, Premiul Nobel pentru Literatură în 1971), vom remarcă în cadrul Procesului Outreau.){kind=link}