Acasă Evenimente Crăciun. Dragostea Nașterii Domnului (Corespondență de la scriitorul Grid Modorcea, Dr. în...

Crăciun. Dragostea Nașterii Domnului (Corespondență de la scriitorul Grid Modorcea, Dr. în Arte)

73
0

În aceste zile de Sărbătoare creștină, invazia filmelor agresive, cu urmăriri, împușcături, crime sau violuri continuă, rare sunt canalele care își aduc aminte de Iisus Hristos. Semn că lumea merge pe o cale greșită, iremediabil păcătoasă. Iată de ce programarea filmului The Nativity Story/Povestea Nașterii Domnului (2006) pe canalul TV1000 este o sărbătoare în sărbătoare, prin calitatea deosebită a felului cum a fost narată cinematografic cea mai cunoscută poveste din lume, Nașterea Mântuitorului.

Maniera regizoarei Helen Catherine Hardwicke mi-a adus aminte de filmul lui Pasolini, Evanghelia după Matei,  prin folosirea unui limbaj simplu și foarte realist, apropiat de realitatea timpului, de adevăr. Semnificativ este faptul că filmările au avut loc în Italia, într-un peisaj arid, ca în filmul lui Pasolini. Hardwicke reconstituie, categoric, civilizația iudaică. Nașterea Mântuitorului nu s-a petrecut pe un teren steril, ci încărcat de semnificații, de istorie, de realități pline de înțelesuri biblice, la conjunctura dintre mit și istorie, dintre forța proorocirilor și adevăr.

Evident, comparativ cu filmul lui Mel Gibson despre Patimile lui Hristos, The Nativity Story se ține de cuvântul biblic și de legendă. Adică ceea ce s-a perpetuat și știu bine creștinii, a fost respectat. Mel Gibson a vrut să dea masca de pe fața poveștii, să demitizeze legendele biblice, să nu țină seamă de latura populară, de ceea ce se povestește și la școală despre Golgotă. El a pătruns dincolo de perdeaua de misticism curent.

Dimpotrivă, The Nativity Story povestește eduolcorat toată odiseea nașterii, toată conjugarea lui Iosif și a Mariei, după apariția Vestitorului, a arhanghelului Gabriel, și după ce Iosif află că soția sa, Maria, a fost însămânțată de Duhul Sfînt și că-l va naște pe Mesia, apoi toată călătoria celor doi de la Nazaret la Betleem, unde se spune că se va naște Pruncul Sfânt, ca și fuga lor în Egipt, ca să scape de mânia lui Irod, care a aflat că se ve naște un nou rege, iar el a poruncit ca pruncii de sex masculin până în doi ani să fie uciși. Iată o suprapunere perfectă a legendei cu realitatea. Acest mascaru se datorează și celor Trei crai de la Răsărit, care i-au spus lui Irod că ei urmează o stea și merg să depună daruri la cel ce se va naște la Betleem, într-o peșteră.

Filmul narează pas cu pas datele biblice. E bine să reamintim această istorie, acum în prag de Crăciun, fiindcă e timpul ei și trebuie mereu reamintită, așa cum ne-o prezintă documentele.

Povestea nativitătii poate fi găsită ca atare în Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca din Noul Testament. Începe spre sfârsitul epocii dintre cele două testamente – care durează cam 100 de ani, între domnia lui Iuda Maccabeul și nașterea lui Iisus Christos.
Povestea debutează cu Irod cel Mare (Regele Irod, regele Iudeei în timpul domniei lui Cezar Augustus), cu frica sa de profeția aflată în Vechiul Testament, care îl anunță pe Mesia. Înspăimântat că își va pierde regatul, Irod ordonă infamul masacru al inocenților – uciderea tuturor pruncilor de sex masculin mai mici de doi ani, din orașul Betleem.
Mergând pe urma acestei profeții, filmul se întoarce înapoi cu un an, la Marele Templu din Ierusalim, unde Zaharia, un preot pios, are o viziune de la Dumnezeu care îl anunță cum că soția sa, Elisabeta, „îi va naște un fiu care va deveni profet, pregătind calea Domnului”. Dat fiind că soția lui Zaharia a trecut de vârsta la care poate avea copii, el își exprimă necredința și este lovit de muțenie.

Între timp, în Nazaret, un orăsel oprimat de practicile de impozitare devastatoare ale Regelui Irod, adolescenta Maria este informată de părinții săi cum că i-au aranjat căsătoria cu Iosif. Deprimată de ideea de a se căsători cu „un bărbat pe care de abia îl știe, și pe care nu îl iubește”, Maria se refugiază într-o veche livadă de măslini pentru a-și aduna gândurile. Acolo, este vizitată de îngerul Gabriel, care îi spune că a fost aleasă de Dumnezeu să-i poarte în pântece Fiul, pe care să îl numească Iisus, și că acesta va fi Salvatorul poporului său. Maria acceptă această idee, însă este copleșită de această bunăvestire și nu are nici cea mai mică idee cum să le-o împărtășească părinților săi.

În Ierusalim, regele Irod începe să se înfricoșeze auzind de o profeție conform căreia va apărea în curând un nou rege. Irod ordonă trupelor sale să ucidă pe oricine ar putea fi „acest om puternic, acest Mesia”. 

În Persia, un alt grup de oameni urmărește profeția cu multă emoție. Cei trei magi – Melchior, savantul, Gaspar, scepticul traducător, și Baltazar, astronomul etiopian – au cercetat documentele străvechi și cred că timpul s-a copt, suntem pe punctual, zic ei, de a avea loc un eveniment ceresc (e vorba de o convergență planetară), care va semnala nașterea lui Mesia. Melchior își convinge tovarășii să pornească în lunga călătorie spre Iudeea, pe urmele „stelei”.
În acest timp, în Nazaret, Maria, în efortul de a-și înțelege situația, merge în vizită la verișoara ei, Elisabeta, promițându-le părinților ei că se va întoarce până la recoltat. Maria se simte ușurată că ceea ce i-a spus Gabriel este adevărat: Elisabeta este și ea însărcinată în chip miraculos, dată fiind vârsta sa înaintată. Elisabeta o încurajează pe Maria și îi împărtășește bucuria. După nașterea lui Ioan Botezătorul, în urma căreia Zaharia îsi recapătă capacitatea de a vorbi, Maria este pregătită sufletește să se întoarcă în Nazaret.
Întoarcerea acasă este însă prea puțin primitoare: Pe când se dă jos din căruță în centrul orașului Nazaret, i se deschide haina și se vede clar că este însărcinată. Este disprețuită de localnici și o așteaptă o confruntare dificilă cu Iosif și cu părinții ei, care nu o cred: „Ți-a spus-o un înger? Că o să porți în pântece pe Fiul lui Dumnezeu?” În noaptea următoare, Iosif are un vis în care este vizitat de îngerul Gabriel, care îi confirmă povestea Mariei. Iosif îi spune Mariei că o va sprijini, indiferent de ceea ce spun alții: „Ești soția mea, sunt soțul tău. Aceasta este tot ceea ce trebuie să se știe”. Este pentru prima dată când Maria începe să realizeze că Iosif este, așa cum a spus mama ei, „un om bun, un bărbat puternic”.

La scurt timp după aceea, în urma unui decret venit de la Roma, regele Irod ordonă tuturor să se întoarcă în orașul în care s-au născut în vederea unui recensământ, crezând că prin această manevră ingenioasă va reuși să-l descopere pe Mesia. Decretul îi obligă pe Maria și pe Iosif să înceapă o lungă călătorie spre orașul natal al lui Iosif, Betleem. Străbătând trecători periculoase prin munți, râuri care curg cu repeziciune și deșerturi golașe, Iosif merge pe jos întreg drumul, făcând tot ce-i stă în puteri să-și respecte promisiunea făcută părinților Mariei: „Vă voi proteja fiica și copilul, cu întreaga-mi ființă”. Aprecierea pe care i-o arată Maria devine din ce în ce mai puternică.
Maria și Iosif străbat Ierusalimul fără să fie depistați de soldații lui Irod, însă magii, în veștmintele lor somptuoase din mătase și pe cămilele lor pline de ornamente sunt observați de soldați și obligați să „ia cina” cu Regele. Acesta îi seduce printr-o masă bogată și discută cu ei despre nașterea care urmează să aibă loc. Irod îi „încurajează” să găsească băiatul și să se întoarcă apoi la el ca să-l înștiințeze unde se află acesta, astfel încât „să poată și el să i se închine”.

Maria și Iosif ajung în Betleem exact când pe Maria o apucă durerile facerii, însă nu găsesc nici un han și nici o cameră. În cele din urmă, un păstor îi lasă să-i folosească staulul și Iisus se naște în această grotă. În momentul în care se naște, planetele formează un șir, creând impresia unei „stele” extrem de strălucitoare  – un eveniment ceresc văzut de toată lumea -printre care și de păstorii de pe câmp, care o urmează până în Betleem pentru a se închina pruncului. Magii sosesc și ei la staul, cu daruri constând din aur, tămâie și mir. Melchior este uimit să vadă că acest nou rege s-a născut într-un staul în loc de a se naște într-un palat, spunând: „Cel mai mare dintre regi s-a născut în cel mai umil dintre locuri”.
Adânc mișcati, magii realizează că ar comite o greșeală să se întoarcă la Irod să-l înștiinteze. Furios că magii nu au revenit la el, Irod ordonă masacrul inocenților. Pe când soldații lui Irod atacă Betleemul cu intenții criminale, Gabriel îl avertizează pe Iosif: „Ridică-te, Iosife… ia pruncul”. Maria, Iosif și Iisus scapă în ultimul moment, îndreptându-se spre Egipt… și împlinind profeția. Următoarele rânduri reprezintă contribuția lui William J. Fulco, S.J, decanul în studii mediteraneene de la Facultatea de Limbi Clasice și Arheologie a Universității Marymount Loyola.

Există două povestiri ale nașterii lui Iisus în Noul Testament, una în Evanghelia după Matei și una în Evanghelia după Luca. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că ambele evanghelii au fost scrise la scurt timp după anul 70 d.H., cam la 40 de ani după moartea lui Iisus. Cele două versiuni nu sunt pe deplin compatibile. Deși interesul bisericii creștine timpurii față de primii ani ai lui Iisus a fost probabil puternic, este clar că se știau foarte puține lucruri despre evenimentele petrecute în acei primi ani, așa că povestirile s-au dezvoltat pe baza a ceea ce se numește midrash, o reconstrucție uneori creatoare a evenimentelor care se bazează pe ceea ce se cunoaște de fapt, pornind de la indicii luate din profeți sau alte scrieri sacre.

Povestea copilăriei consemnată de Matei include o genealogie a lui Iisus menită a arăta descendența acestuia din Abraham prin David, situația dificilă cu care se confruntă Iosif când află că Maria, soția sa, este însărcinată cu un copil care nu este al lui și limpezirea confuziei în care se află prin intermediul visului, nașterea lui Iisus în Betleem, vizita magilor, urmată de „uciderea inocenților” din ordinul lui Irod și fuga sfintei familii în Egipt, pentru a scăpa cu viață.

Relatarea lui Luca este mai sofisticată și include nașterea lui Ioan Botezătorul de către Elisabeta, verișoara Mariei, soția lui Zaharia. Versiunea acestuia începe cu promisiunea nașterii Botezătorului, un dar aparte, dat fiind că până atunci mama sa, Elisabeta, fusese stearpă, și trece apoi la situația similară a Mariei. Îngerul Gabriel o anunță că va naște în mod miraculos întru Sfântul Duh. Cele două povesti se intersectează când Maria o vizitează pe Elizabeta, ocazie cu care Maria proclamă faimosul ei Magnificat.

Luca plasează și el nașterea lui Iisus în Betleem, însă o plasează în contextul recensământului roman care cere ca părinții acestuia să se întregistreze în locul de origine al lui Iosif. În timp ce Matei povesteste cum magii au venit la pruncul Iisus, pentru a sublinia ideea că acesta urmează a fi Salvatorul tuturor popoarelor și națiilor, Luca, în stilul său personal, concepe nașterea pruncului într-un cadru umil, un staul, unde este vizitat de simpli păstori, accentuând ideea că Iisus este al săracilor și al celor de jos.

Evangheliile după Marcu și Ioan nu narează nimic despre prunc, ambele începând cu viața publică a lui Iisus. Cu excepția povestilor din Matei și Luca, copilăria lui Iisus nu este menționată nicăieri în Noul Testament, deși este un subiect favorit în evangheliile așa-numite apocrife sau necanonice.

Filmul The Nativity Story este un efort de a ilustra cinematografic tot ce se știe din Biblie, din cele două evenghelii menționate, despre Nașterea Mântuitorului. Este o imagine fidelă cu ceea ce se află în mintea fiecărui bun creștin.

Singurul lucru profund și tulburător, care nu se spune, dar se vede, este dragostea cu care Maria și Iosif  își duc la îndeplinire misiunea. Actorii sunt minuat aleși, Keisha Castle-Hughes și Oscar Isaac, ca să-i îndrăgești. Și în toată odiseea lor ei poartă această aură a iubirii unul pentru altul, pentru ceea ce li s-a dat să împlinească. Credința lor este supraomenească, dacă un barbat crede că soția lui a fost însărcinată de Duhul Sfânt, iar ea crede că îl poartă pe Fiul lui Dumnezeu în pântec. Și parcă și Dumnezeu îi ocrtotește, căci în toată călătoria sunt feriți de primejdii și le ies în cale oameni buni, care intuiesc că ei sunt aleși, sunt perechea hărăzită să împlinească o minune divină.

Dragostrea lor pentru ceea ce au de făcut, pentru Nașterea Pruncului Sfînt, este cu adevărat divină. Privirile Mariei și ale lui Iosif, unul către celălalt, sunt ca niște platoșe de ocrotire. Ei se ocrotesc unul pe celălalt din priviri. Și nu este ușoară odiseea lor. Maria e însărcinată în luna a noua și călătorește pe măgarul dat de părinții ei, Ana și Ioachim. Iosif merge pe jos și sandelale lui sunt aproape rupte, dar Maria îi spală picioarele, să nu mai simtă rănile. Relația dintre ei este de o mare delicatețe, în contrast cu ceea ce văd, cum este scena unei răstigniri. Și peste tot soldați romani, care pun biruri iudeilor. Ierusalimul arartă ca o cetate foarte populată. Este imaginea unei civilizarții superioare, în care limba comnicării dinte oameni este negoțul. Este uluitor reconstituit Ierusalimul, ca și toate urmele istorice prin care trec Maria și Iosif. Iudeea este o țară foarte puternică, totul justifică dorință romanilor de a fi stăpâni pe această țară. Și se prefigurează conflictul viitor dintre romani și iudei, pe suprotul altei povești fără egal, răstignirea lui Iisus. Nașterea și Răstignirea sunt două realități care circumscriu istoria omenirii.

The Nativity Story este produs de New Line Cinema, având un buget de 35 milioane dolari, dar un box-office de peste 50 de milioane de dolari. Pentru rolul ei, actrița neozeelandeză Keisha Castle-Hughes a fost nominalizată la Premiul Oscar, la fel și interpreta Elisabetei, Shohreh Aghdashloo. Regizoarea americană Catherine Hardwicke  este foarte experimentată, multipremiată, fiind autoare, printre altele, a episodului Amurg din seria Twilight. Toată echipa filmului este de excepție, de la decoruri și muzică (Mychael Danna) la montaj. Dar dacă locurile de filmare au oferit un cadru natural pentru decoruri, costumele sunt o mare creație și aparțin lui Maurizio Millenotti, care a făcut costumele și la The Passion of the Christ. The Nativity Story este primul film care a avut premiera mondială întâi la Vatican, apoi în Statele Unite.

Schimbare de identitate

Aho, aho, copii și frați,/Anul Vechi mi-l exterminați,/cu petarde, cu obiele, cu surcele,/cu bombe și șrapnele,/sau cu ce-o fi să fie,/nici în vis să nu învie,/că ne-a adus numai păcate,/schimbarea de identitate./Ne-a mușcat din libertate,/n-am avut mamă, n-am avut frate,/Corona Lisa a triumfat,/în strigoi ne-a preschimbat./Dă, Doamne, s-o uităm în păienjenișul aporiei,/s-o aruncăm la coșul de gunoi al istoriei.Anul Nou să ne-aducă limpeziri,/să ne revenim în firi,/să nu mai fim ca paiața de la piață,/să ne bucurăm de viață!/Jos măștile! Sus conștiința,/să ne eliberăm ființa/de păcate,

La mulți ani, cu sănătate!

Corespondență de la Grid Modorcea, Dr. în Arte

Grid Modorcea Amazon, Grid Modorcea IMDB

Articolele autorului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului

Articolul precedentIn memoriam Romulus Cristea și Jean – Louis Calderon: Ziua de 21 decembrie marcheaza Revoluția Română din 1989
Articolul următorPrăjitura de sfârşit de an a lui JHK (Julia – Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main)
Matematician şi fizician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.