Acasă Uncategorized Cuvinte înțelepte eminesciene (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

Cuvinte înțelepte eminesciene (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

75
1

Numeroase din textele lui Eminescu au rămas, pentru veșnicie, o adevărată evanghelie pentru poporul român, fapt pentru care, chipul  lui  Mihai Eminescu (1850 – 1889) ar trebui  să  stea, în  fiecare  casă,  ca  o  icoană  sfântă între două candele. Prin opera sa, prin care a deschis calea auto-eliberării şi a înălţării fiinţei naţionale, Eminescu merită a fi considerat „Mesia neamului românesc”.

Urmând învăţăturile lui Eminescu, dintre care numeroase sunt prezentate în cele ce urmează, românii pot  înțelege calea de urmat prin care se mai pot salva din răul tot mai mare în care se află. Numeroase dintre textele lui Eminescu, prin adevărurile fundamentale pe care le exprimă, unele cu adevărat axiomatice (ca valabile fără demonstrație), au căpătat valoarea de „cuvinte înțelepte”, de citate, maxime, cugetări, aforisme, axiome (adevăruri fundamentale admise fără demonstrație, fiind evidente prin ele însele),

Acestea reprezintă sinteze ale unor experienţe de viaţă ale lui Eminescu, unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii, care încheagă în ele un mănunchi de reguli necesare funcţionării corecte a unei „societăţi civilizate și drepte”, fiind, alături de principiile dreptului, baza liniei directoare pentru aceasta. Cuvintele înțelepte, citatele, maximele, cugetările, aforismele și axiomele eminesciene dau și strălucire şi farmec subiectelor abordate.

1. Despre politică

Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Mihai Eminescu despre politică).

Favoarea şi interesul electoral singure prezidează la alegerea amploiaţilor statului”.

Justiţia, subordonată politicei, a devenit o ficţiune şi nu mai există nici o garanţie pentru cele mai preţioase interese ale societăţii”.

2. Despre guvernare și organizarea socială

„[…]un mic sâmbure greşit în organizarea societăţii, în viaţa economică creşte și îngroapă o naţiune”. (Eminescu)

Guvernul a creat „Industria palavrelor și prăvăliile de minciuni”. (Eminescu, Timpul, VI, nr. 184, 24-25 august 1881, pg. 1).

Arta de a guverna în România este sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.”. (Mihai Eminescu)

Viciul organic al lipsei unei administraţii instruite, echitabile şi binevoitoare, a creat starea actuală de lucruri şi a fost izvorul abuzurilor”.

„[…]un mic sâmbure greşit în organizarea societăţii, în viaţa economică creşte și îngroapă o naţiune”. (Eminescu).

„[…]cu cât se-nmulţeşte clasa celor ce consumă numai fără a produce cu atât clasa celor ce produc se va da mai tare înapoi, se va hrăni mai rău, va fi supusă la boale mai numeroase, se va stinge chiar.[…] când organizarea socială favorizează înmulţirea claselor neproductive, ea favorizează apăsarea și nimicirea celor productive”. (Eminescu, în „Curierul de Iaşi”, X, nr. 93, 28 august , 1877, pg. 3.).

Funcţiunile publice sunt adesea în mâinile unor oameni stricaţi”.

3. Despre echitatea socială

Egalitatea nu există decât în matematici”. (Mihai Eminescu).

Ierarhia socială n-ar trebuii să fie decât o ierarhie a muncii”. (Mihai Eminescu)

„Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului”. (Mihai Eminescu).

4. Despre pătura superpusă

„Avem de-o parte rasa românească cu trecutul ei, identică în toate ţările pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr și de patriotism. Avem apoi deasupra acestui popor o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi și de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale și occidentale”.

„Cea dintâi datorie a naţiunii, dacă vrem să se întemeze și economiceşte și moraliceşte, e sarunce pătura de paraziţi de deasupra-i în gunoiul din care a ieşit[…]. Curăţată de pătura de paraziţi, naţia îşi va reveni în fire”. Ce este pătura superpusă ? Este un „concept fără determinare etnică desemnând o asociaţie de exploatatori fără principii, legaţi între ei prin demagogie și prin fapte şi comportamente, care au toate aceleaşi comportamente: contribuie la degradarea fondului biologic al unui popor, la declinul economic al acestuia și la dezintegrarea lui cultural-spirituală”. (Eminescu. Vezi Ilie Bădescu. Sociologie eminesciană, Galaţi, Porto-Franco, 1984, p. 107.)

5. Despre religie

Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră.”

6. Despre corupție, mită

„Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor, decât priveliștea corupției și a nulității recompensate.” (Eminescu, în „Timpul”, 26 mai 1882).

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.”

Despre viață, la modul general

„Ocazia e iute la fugă şi leneşă la întors.”. (Mihai Eminescu)

„Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.”. (Mihai Eminescu)

„Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând.”. (Mihai Eminescu)

De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.”. (Mihai Eminescu)

„Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere…”. (Mihai Eminescu)

Mulţi lucrează, dar puţini gândesc.”. (Mihai Eminescu)

Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură.”. (Mihai Eminescu)

„Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicaţie falsă.”. (Mihai Eminescu)

„Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.”. (Mihai Eminescu)

Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.”. (Mihai Eminescu)

 „Totul ia timp… și timpul ia tot.”. (Mihai Eminescu)

Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are. Iar cel sărac e totdeauna sclav.”

„Geniul, în zdreanţă sau în veşminte aurite, tot geniu rămâne!”

„Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.”

Toate sunt mărginite, durerea nu…

„Presiunea înjoseşte, pasiunea înalţă.”

A se vedea și celelalte articolele autorului despre Eminescu

Eminescu şi gândirea economică (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

Eminescu si gândirea politică (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița

Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

„Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!”.

Există două dosare de interdicție la viața publică pe numele lui Mihai Eminescu. Unul, mai cunoscut, este Dosarul 968 din iulie 1883, adică din luna următoare încarcerării lui Eminescu, iar celălalt, mai puțin cunoscut, este Dosarul 645 din aprilie 1889, anul morții sale. Ambele se află la Arhivele Naționale ale României, din București. Aceste dosare, ca și alte dovezi pe care le vom prezenta în episodul 11 din serialul Viața lui Eminescu, dovedesc că Eminescu a fost urmărit, hărțuit și interzis din rațiuni politice, pentru că așa o cereau interesele externe. Împreună cu jurnalistul și scriitorul Miron Manega, director editoarial al publicației Certitudinea și purtător de cuvânt al Uniunii Ziariștilor profesioniști din România, în acest episod vă prezentăm detalii despre conținutul acestor dosare de interdicție și oamenii care au stat în spatele jocului murdar care l-a scos pe Eminescu din viața publică. Vizionare cu folos! Serialul „Viața lui Eminescu” este realizat cu sprijinul domnului Ioan Curtean de Hondol și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.