Acasă Investigații jurnalistice Protejat: Deținut la Bilibid („Efectul Bilibid”). Corespondență de la Manila (Thomas CSINTA,...
- Investigații jurnalistice
- justitie
- Jurnalul Bucurestiului
- Parteneri media J-B
- Colţul specialistului
- Psiholog, Sociolog
- Social-Economic
- Sondaje, Studii
- Supliment Cultural
- Thomas csinta-chief editor JB
Protejat: Deținut la Bilibid („Efectul Bilibid”). Corespondență de la Manila (Thomas CSINTA, atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite – Ecosec).
https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/detinut-la-bilibid-politia-capitalei-organizatia-pentru-apararea-drepturilor-omului-natiunile-unite/SUA dispun de cea mai mare populație carcerală dintre toate statele lumii. Nu mai puțîn de 2,3 milioane de americani sunt privați de libertate, condamnați deja sau preventiv, ceea ce înseamnă 762 de deținuți în medie pentru fiecare 100.000 de locuitori.SUA sunt leaderi și în ceea ce privește disparitatea rasială a celor încarcerați. Numărul oamenilor de culoare în închisorile și centrele americane de detenție este de 6 ori mai mare decât al celor de origine europeană. Și totuși, chiar dacă SUA sunt cea mai mare „închisoare” a lumii, cea mai mare închisoare din lume nu se află în SUA, dar în Filipine, la Manila.Este închisoarea Bilibid (cunoscută sub acest nume din 1941), un « „oraș carceral” în Manila, în care cca 30.000 de prizonieri (exact 29.369 la data efectuării anchetei noastre!) conviețuiesc în „libertate” și (relativ) în „bună înțelegere”, încercând să ducă o viață cât se poate de „normală” indiferent de situația lor carcerală (condamnat sau cercetat penal), indiferent de natura și durata pedepselor lor, indiferent de profilul lor infracțional (criminal), precum și de natura crimelor comise (politice sau de drept comun). Închisoarea Bilibid, așa cum este ea organizată și administrată este unică în lume.Considerată închisoarea „Sing Sing” a Asiei (o închisoare de stat de maximă sigurnță a cărei construcție începe în 1825 în statul New York, situată la 48 de km de metropolă, pe malurile fluviului Hudson), numele ei derivând din numele de origine al orașului Ossining unde se află și funcționează din 1828, vechea închisoare Bilibid „Cârcel y Presidio Correccional” (închisoare corecțională și militară) începe să fie construită din 1947 (la Mayhalique, Manila) pe o suprafață de 446,78 de hectare și este împărțită în două sectoare : „Cârcel” conceput astfel încât să poată caza 600 de deținuți și „Presidio” care să permită încarcerarea a 727 de prizonieri!Deși la începuturile existenței sale, (fiind deschisă pe 25 iunie 1865 printr-un decret regal spaniol) avea câteva puncte comune cu Sing Sing, ca număr de deținuți (suprapopulată) și în special în ceea ce privește regulile stricte de detenție, ulterior ea devine o închisoare model (în 1953 va fi și ultimul „domiciliu” al soților Rosenberg) abritând astăzi 1.700 de deținuți, pe când „omologul” său filipinez, Bilibid, mutat în noile sale localuri în 1940 (la Muntinlupa, Manila) construcția cărora debutazeă în 1936, New Bilibid Prison (NBP) nu va oferii condiții mult mai decente de trai celor încarcerați față de ceea ce oferise la început.De-a lungul istoriei sale, ea a fost „domiciliul forțat” și al majorității revoluționarilor filipinezi, precum și a câtorva sute de deținuți politici.În octombrie 2004, din investigațiile pe care le-am întreprins reiese că numărul deținuților era de numai 16.747, iar inițial teritoriul acestei vaste închisori era de 551 de hectare, din care 104,22 de hectare de teren au fost transferate programului de amenajare teritorială al Ministerului de Justiție, care planificase construcția de imobile pentru populația, respectiv, administrația carcerală.Și asta pentru că populația carcerală a NBP era în permanentă creștere. Înainte de „marea reformaâă”, pentru cei 20.000-25.000 de deținuți, în general „locatari” permanenți ai închisorii Bilibid, viața era un adevărat calvar, iar pentru administrația penitenciară un stress permanent, care era complet depășit de evenimente, ajungând în pragul disperării.Furturile, violența, violurile, extorcările de bani prin violență și șantaj, crimele, tâlhariile, erau la ordinea zilei.Pentru a face față unei crize profunde care se instaurase între administrație și deținuți, conducerea închisorii NBP a „decretat” o nouă ordine socio-carcerală, aprobând funcționarea închisorii Bilibid că un fel de „oraș” în orașul Manila.În primul rând, ea „semnează” un acord cu leaderii celor 12 bande, (conduse de către un „Bosyo” și adjunctul sau „Mayor”) comunități carcerale, instalate fiecare într-un imobil din cele 13 ale închisorii (unul fiind consacrat noilor „recruți”) care să vegheze la ordinea și disciplină „aderentilor” săi și care să le și controleze viața și activitățile.Pentru că la Bilibid, fiecare deținut, imediat cum este încarcerat, este și „sindicalizat” prin licitație la una dintre cele 12 bande care fac legea !Și asta nu în funcție de natura crimei comise sau durata pedepsei la care el a fost condamnat, dar în funcție de „potențialul” său financiar, în general și, intelectual, în particular.Numărul celor „independenți” este foarte mic și ei sunt slab protejați de către administrația penitenciară.Șansele lor de supraviețuire pedepselor lor sunt relativ scăzute.În al doilea rând, pune la dispoziția prizonierilor terenuri de basket și săli de sport pentru desfășurarea unor activități sportive „de performanță” incitând comunitățile celor 12 bande la competiții „intercomunitare”!În al treilea rând, ea legalizează „talipapa”, piața de desfacerea a mărfurilor de toate tipurile: alimente, îmbrăcăminte, medicamente, chiar și droguri (sub control), arme letale (albe sau de foc), etc ., dar și ale serviciilor utile într-un centru de detenție și care sunt întreținute din exterior de către rudele celor încarcerați.În urmă investigațiilor pe care le-am făcut, numărul lor ar fi de 56!În plus, administrația penitenciară a aprobat, pentru calmarea agresitvitatii deținuților, vizitele zilnice ale soțiilor și rudelor acestora (pe timp „nelimitat” zilnic, de 5 ori pe săptămână).Cei care își permit să aibă o „camera separată”, chiar și ca o „locație” temporară își pot petrece noaptea de sâmbătă spre duminică cu soțiile sau femeile lor. Pentru că la Bilibid, banul este rege. Totul se vinde, totul se cumpără și Bilibid are „pretenția” unei adevărate economii de piață în plină desfășurare, în plină expansiune !Pășind pragul „labirintului” (unic în lume), în interior, nu ai impresia că ești într-o închisoare, dar mai mai mult într-un bazar în genul cum au fost ale noastre în România la începutul anilor 90 sau cum pot fi și acum întâlnite în Turcia, unele țări arabe, în special în cele din Magreb (Africa de Nord) sau în cele asiatice (în special Asia de Sud-est) și de ce nu, în particular chiar și în Filipine, la Manila !Bilibid este într-adevăr organizat din punct de vedere socio-economic cu un oraș ! În care deținuții sunt liberi.){kind=link}