Doar o întâmplare…– cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, nembru UZPR Craiova)

„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza

Te-am văzut de departe. Erai lângă mașină, am oprit, m-am strecurat ușor printre mașini, am găsit un loc liber, am parcat, m-am ascuns de fapt, parcă să nu te sperii, să-ți iei zborul. Numai asta știi să faci perfect, să-ți iei zborul. Restul faci cu jumătate de măsură, precaut, mereu pe fugă, încordat, ca un arc ce stă să arunce săgeata. Te-am urmărit de la distanță, erai meticulos în fiecare mișcare, era totul mecanic, cred că nici nu te gândeai la ce făceai, doar gesturi, ticuri din fiece zi. Aerul din jur mirosea a tine, îl adulmecam avidă, dar și speriată de ce mi-ar putea stârni.

Proză scurtă („Cicatricea – poveste despre viață”, „Rochia de mireasă din sertarul meu”, „Vreau clipa mea de rătăcire” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, nembru UZPR Craiova)

Nu, nu-mi stârnea decât amintiri. Te priveam și te aveam în mine ca altădată. Erai amintire. Amintire dureroasă. Te priveam și știam acum, da, știam, că lângă tine nu se poate trăi o viață, doar clipe fugare, efemere, furate. În fiecare clipă petrecută lângă tine am avut senzația de provizorat, de bagaje în mijlocul camerei, nici măcar desfăcute, doar aranjate frumos, meticulos ca în orice clipă să-ți poți lua zborul. Nu am putut să-ți fiu cuib, ți-am fost doar o întâmplare. Mi-ai fost doar o întâmplare. Te priveam, eram atât de lucidă în judecata mea, mă analizam, te analizam, te iubeam, poate pentru ultima dată, ultima secundă în care-ți vedeam bagajele nedesfăcute, eram lucidă, ceața se ridicase, luciditatea durea, mă vedeam ieftină, o copie a tot ce mai avusesei, un produs de serie.

„Magie” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, membru UZPR)

Simțeam lacrima cum curge, da, știam, rimelul o luase la vale, lăsase o albie pe față, o urmă, jos, la poalele bărbiei, ultima lacrimă era ca un far, lumina drumurile celor care porneau să se răstoarne prin viață, pe fața mea. Câte una mai rebelă, scăpa printre sâni, fiorul ei îl confundam cu emoția, dar nu, stau și mă judec, nu, nu e emoție. Este doar o lacrimă rebelă. Nu te urăsc, nu pot, și un sunet ușor mi-apare în timpan: „pe tine nu te pot urî/oricât mi-ar cere inima”, Doamne, și știi cum îmi cere inima să te urăsc, ca o eliberare, ca o evadare din tine, din mine, din lume. Tu cum ai putut să mă urăști? Cum ai putut? Tu, atât de superficial, cum ai putut urî atât de profund, a fost singurul tău sentiment pe care l-ai trăit cu măsură întreagă, singurul sentiment pe care l-ai dus până la capăt, forțându-i limita, cred că te-ai mirat tu de tine cât poți fi de rece, de indiferent, cât poți tace de mult, cât poți ignora de mult, cât poți urî de mult. M-ai învins! M-ai învins, dragul meu, și stăteam acolo, lipită de mașină, sprijinită de portieră și-ți șopteam: m-ai învins!

„Amintiri de primăvară” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, nembru UZPR Craiova)

M-ai urât atât de mult, de parcă m-ai fi vrut moartă. Vedeai în mine răul din jur, tot trecutul și viitorul tău, oamenii care te-au rănit, ai dat cu toată forța ta, nu cu pumnul, poate durea mai puțin, cu tăcerea, cu indiferența. Din trupul tău pregătit să zboare, încordat ca un arc, a pornit săgeată otrăvită, am stat drept în fața ta, știam că ai să mă omori, am privit moartea în față, am zâmbit, săgeata m-a străpuns, ultima săgeată, ultima lovitură, am primit-o știind că te vei elibera de tot. Am vrut, am sperat, am visat ca oamenii din jur să mă iubească, am luptat să mă iubească, unii nu m-au iubit, dar când cei pe care i-am iubit nu m-au iubit a durut. Cumplit a durut, dar ura ta, săgeata ta, ultima săgeată, m-a eliberat și pe mine. O priveam venind spre mine și știam că mă voi elibera, tu cel ridicat pe soclu, tu cel iubit din povestea mea, ai coborât prin ura ta, prin indiferența ta atât de inuman de umană, ai coborât ca un muritor de rând, ai devenit egal cu toți, nimic nu te mai individualiza, nimic nu te mai făcea unic. Fiind ca toți ceilalți, m-ai eliberat. M-ai învins, dar m-ai eliberat.

Taina. Inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu – recenzie

Ai devenit un personaj negativ, din tot cât ai fost de frumos. Nu, nu negativ, doar comun. Oricine poate urî, înțelegi? oricine poate fi indiferent și rece, oricine poate ucide, doar eu am iubit până la final, până la capăt, forțând și eu limita acestui sentiment, ducându-l în ireal, dragostea mea nu a fost pentru mine, a fost pentru tine, înțelegi? Dragostea mea a fost unică, te-am iubit știind că mă urăști și știi? eu sunt cea normală! cea care iubește, cea care poate sădi în fiecare dimineață flori pe pământul călcat de tine, cea care poate plânge, știi cum? Ca vița de vie primăvara, cea care se ridică după săgeata ta, ca și cum Iisus ar fi lângă mine și mi-ar spune: „Talita Kumi! (Fetiță, îți spun ție, scoală-te!)”. Mă miram și eu de cât te pot iubi, de cum pot primi rana ta, cuțitul tău și tot te puteam iubi, tu-mi săpai mormânt și eu te iubeam, îți sărutam mâna din care aruncai bolovanul, ți-aduci aminte cum ți-o retrăgeai? erau clipe când inima ți se întorcea în piept, te judecai, deveneai unic, deveneai uman, vedeai cum întorceai ură la iubire, îți părea, poate, rău, dar îți reveneai, inima îți fugea, deveneai tu, același, egal cu toți, nicidecum cel unic. Prin dragostea mea, eu nu am fost un produs de serie, am fost unicat, și știi? m-ai omorât, dar puterea de a iubi din mine, nu ai putut-o ucide!

„În noaptea asta dorm pe pragul tău” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova, membru UZPR)

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)