Preluare Jurnalul
Carmen Lăzurcă – Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu
Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţie, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii ’90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe.
Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu.
Dar liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Tânara absolventă a Facultăţii de limbi străine, Carmen Lăzurcă, a profitat de o relaţie cu autorităţile locale şi s-a angajat la şcoala specială, aceasta nefiind supusă restricţiilor de repartiţii în ordinea mediilor. Carmen Lăzurcă a funcţionat câţiva ani la această şcoală, adunând o bază de date substanţială cu copii şi familii cu probleme de sănătate sau sociale care i-a fost foarte utilă şi pe care a valorificat-o în acţiunea de trafic de copii de care este acuzată familia Iohannis.
Rolul soţiei sale în afacerea cu copii este recunoscut parţial chiar de Iohannis, bineînţeles, minimalizându-şi rolul în această tranzacţie. “Rolul pe care l-am avut eu şi soţia mea a fost unul minor. Am fost contactaţi de un fost coleg de facultate al soţiei care ştie limba engleză dacă am fi dispuşi să traducem o discuţie”, a declarat Iohannis.
În primăvară, când Iohannis a fost propus ministrul de Interne de către PNL, justiatiarul.ro publica o scrisoare a scriitorului şi profesorului Ion Coja către parlamentari în care afirma că soţii Iohannis şi-au dat concursul la înfierea copiilor “în virtutea unor relaţii de prietenie cu canadienii înfietori”. Ion Coja mai afirma în scrisoare că în Canada, numele familiei adoptive “a fost menţionat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o reţea criminală de traficanţi de organe vitale!”. Este vorba despre familia Alain şi Arlene Lalande, iar cei trei copii adoptaţi, de 3,5 şI 7 ani, erau din Răşinari, judeţul Sibiu. Ei au rămas fără părinţi în iunie 1990, după ce tatăl lor le-a ucis mama, apoi s-a sinucis. “Bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toţi preşedinţii României, precum şi Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacţionat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neaşteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în faţa comisiei, ştiind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare!…Numai că refuzul dlui Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală şi face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! In nicio societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicaţii în faţa autorităţilor nu poate decât să oblige autorităţile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autorităţile canadiene, dacă va fi cazul”, a afirmat Ion Coja în scrisoare.
Explicatiile lui Iohannis despre cum a făcut avere
De-a lungul timpului, primarul Sibiului a dat diverse explicatii asupra averii sale, constituită în mare parte din multe proprietati imobiliare.
In iunie, intr-un interviu televizat, Klaus Iohannis a explicat cum a devenit posesorul celor şase case, case de locuit şi apartamente, din declaraţia de avere: “Din relativ puţini bani şi din ce-am avut – totuşi, am pornit împreună cu soţia de la un apartament de patru camere pe care ni l-am cumpărat din banii de nuntă. Din acei bani şi banii adunaţi din meditaţii, din salarii, am făcut următoarea achiziţie, am închiriat-o, am adunat banii, am mai făcut una, am închiriat-o …”.
El a reluat recent aceasta declaraţie, încurcându-se în explicaţii: “Am vândut şi am cumpărat altele, şi iar le-am vândut, şi iar am cumpărat. A fost relativ simplu, atunci au fost ieftine casele, mulţi saşi plecaseră din Sibiu, deci lucrurile au decurs din aproape în aproape. În afară de asta…ce să vă spun. Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile. Lucrurile sunt absolut simple, absolut transparente (…) Ne propuneam cu siguranţă să avem ceva pentru bătrâneţe”, a declarat Iohannis luni seara la B1 Tv.
