Fiecare zi ne aduce un val de elemente în care bucuria se amestecă cu tristețea și găsim ca un fir conducător o neîncetată luptă între Forțele Binelui și ale Răului. Din această avalanșă de evenimente cotidiene aș dori să comentez trei știri.
În Franța s-au petrecut două crime care arată o stare de neînchipuită degradare a țesutului spiritual, moral si social al acestei mari țări. O tânără de 14 ani, Alisha, ea însăși de origine magrebină a fost ucisă, întâi bătută și după aceea aruncată de vie in apă, unde s-a înnecat cu doi tineri de aceeași vârstă. După ce formaseră un trio amical, în urma unor obscure neînțelegeri și certuri inerente tinerilor, cei doi adolescenți, cu sânge rece hotărâresc să o omoare. În același timp, într-o altă suburbie pariziană-Grand Paris, alt tanar de 15 ani, de origine de asemeni maghrebină, este omorât la întâmplare de un glonț rătăcit tras între bande rivale în cursul unei încăierări pentru „teritoriu “.
Ce denotă aceste două tragedii? O extraordinară criminalizare a tineretului în toate regiunile urbane ale metropolelor franceze. Începută în anii 1980, prin venirea la putere a lui François Mitterrand (1916-1996, în funcție între 1981-1995) și a Stângii Socialiste care a cucerit peisajul politic francez, tineretului i sa lăsat o libertate absolută prin condamnarea educației burgheze de dreapta si abolirea tuturor regulilor de conviețuire in societate și ridicarea oricărui „tabu“.
Școala și Univesitatea au beneficiat cu prioritate de „Noua Pedagogie de Stânga“ prin abolirea sistematică a autorității profesorilor, prin programe școlare care inculcau ideile de stânga și prin combaterea regulior și obligațiilor Învățământului Tradițional.Pentru aceasta Stânga Socialistă și gândirea majoritară care predomina și încuraja toate excesele, prin abolirea oricărui obstacol în calea „Noii Societăți Luminoase“ de, stânga, promovată de „cohortele” mitterandiste.
De la marșurile tineretului contra poliției , contra bisericii, contra tuturor simbolurilor societale, totul era permis. Miniștrii „Culturii Socialiste” începând cu faimosul Jack Lang, bisexual notoriu, încurajau orice formă de „exprimare“, de la concertele rap, la imensele „partide“ de muzică psihedelică + droguri, la „Tagurile“ care trebuiau mâzgălite, artă „spintană”, liber, pe toate clădirile, culoarele și stațiile de metro, simboluri de distrugere a vechii societati Iudeo-Crestine. Dar au trecut anii și aceste sute de mii dacă nu milioane de tineri (se estimează la 14-16 milioane populația musulmană din 66 milioane populația totală în Franța adică peste 22% în anii 2050 va fi în jur de 40% !) manipulați de Stânga Socialistă si Neo-Comunistă, au basculat dupa anii 2000, în câmpul islamist.
Sub extraordinara și multipla, eficace propagandă si influență islamistă ,permisă și încurajată tacit de Stânga iresponsabilă, tinerii s-au radicalizat iar între Predicile islamiste si generalizarea economiei subterane bazate pe vânzarea drogurilor, au devenit o forță căreia nimica nu i se mai poate opune. De la revolvere la arme automate Kalașnikov, totul circulă în cartierele dominate de bande maghrebine, africane și acum amestecate și cu „albi”.
Violența, rasismul anti -creștin si anti-evreiesc, ura contra societații burgheze, dorința de a se afirma, de a avea de la mașinile de lux, până la toate atributele modei de „marcă” împing acum generații întregi de tineri maghrebiri, africani, la care s-au alipit și albii francezi, de a instaura o adevarată teroare in fața căreia toate Forțele de Ordine dar și toate instituțiile statului sunt complet neputincioase. Acesta este rodul de aproape 40 de ani de Coalizare a Stângii, a LGBTQ-ului extremist, a Ateismului, a Extremismului cu „tsunamiul“ irezistibil al Islamismului care cucereste din ce în ce ce mai rapid, Franța și toată Europa Occidentală. Toate discuțiile toate încercările Clasei Politice franceze care a trădat conceptele de bază ale moralei Iudeo-Crestine sunt complet inutile și nu exprimă decât eșecul criminal al acestor oameni care distrug Civilizația Noastră și poartă înainte stindardul Noii Ordini Mondiale.
O altă dramă în altă, țară aproape de Franța, Marea Britanie pune în lumină această inimaginabilă descompunere, accelerată, a Societății Occidentale. Prin tradiție, Marea Britanie era recunsocută prin atitudinea responsabilă, proverbială, a Poliției față de cetățean iar zeci de ani polițistul londonez, faimosul „Bobby” nu era nici măcar înarmat. Ei bine, o tânără în vârstra de Sarah Everard, este urmarită, violentată și ucisă de un polițist care făcea parte din forțele de protecție ale corpului diplomatic. După 10 zile de cercetări, purtătorul de cuvânt al Scotland Yard-ului, anunță identitatea acestui criminal. Se va dovedi de asemeni că personajul era deja acuzat de agresiuni sexuale si comportament inadecvat. Se pune deci întrebarea, cum s-a putut ajunge ca una din organizațiile statului, poliția londoneză, considerată ca ceea mai respectuoasă a dreptului cetățeanului, și un model de menținere a legii si a ordinii, să aibă asemenea indivizi în rândurile ei și, cu toate alertele, să îi mențină!
Voi încheia acum, cu un exemplu la nivelul unei Națiuni al violenței, crimei si urii la nivelul instituționalizat și care va rămâne nepedepsit! Fosta Birmania, devenită Mynanmar începând cu 1948, veche și strălucită țară, cu frumoase traditii și cultură, acaparată practic de la cucerirea independenții de o juntă millitară se afundă în băile de sânge. Cum se știe, din 1948 până în 2010, nemiloasa dictatură a Generalilor, bazată pe poliție și armată, a menținut o represiune feroce în aceasta minunată tară apărută la sfârșitul anilor 90’, ca figuraă emblematică a opoziției contra acestei dictaturi, Aung San Suu Kyi, fica fondatorului Statului Birman după independență și al cărui soț va fi omoràt de dictatură, raliaza în jurul ei, toate aspirațiile poporului birman pentru libertate.
Arestată, în reședință supravegheată după ce va obține premiul Nobel pentruPace es va fi eliberată în finsl. În 2010, junta militară organizeaza alegeri, relativ libere. Militarii încep să micșoreze puțin din „apăsarea” severă, pe care o exercitau asupra țăriii și permit o treptată și relativă deschidere către democrație Începând cu 2018 Aung San Suu Kyi, cu titul oficial de Consilier de Stat, devine de facto și de jure, Prim Ministru al Myanmarului. Alegerile din 2020 din noiembrie, permit partidului său să aibă majoritatea în Parlament, în detrimentul Partidului sprijinit de Armată, dar junta militară nu va accepta situația și pretinzând că alegerile au fost fraudate, instaurează la 1 februarie, din nou dictatura, arestând pe Aung San Suu Kyi și pe Presedintele ales al țării. Până acum peste 200 de persoane au fost deja ucise, iar armata și poliția, trag în populație cu gloanțe de război.
Care este reacția „Lumii Civilizate”? Bineînțeles condamnări după condamnări la Națiunile Unite și sancțiuni contra Guvernului Militar. Toate acestea, sub privirea complice a Rusiei si a Chinei, care sprijină, discret regimul militar. În fața acestei tragedii, ca de obicei, ONU, numită pe buna dreptate de Generalul de Gaulle, „O moară de cuvinte” va râmâne complet ineficace !
Dar nu este numai singura dictatură care își va continua nestanjenită politica ucigașă împotriva propiului popor. Uitați-vă pe harta lumii, numai la două țări africane, Guinea Ecuatorială si Congo Brazaville!
De peste 30 de ani, în mâna unor dictatori sângeroși și a famililor lor, care fară milă oprimă popoarele lor. Cum ambele țări au petrol, grupurile internaționale îi sprijină pe acesti satrapi nemilosși, permițându-le să oprime milioane de oameni. Exemple de altfel ar fi numeroase, de la Venezuela lui Maduro cu 4 milioane de oameni care s-au exilat și cu armată, bande de paramilitari și poliție care exercită o represiune nemiloasă de ani de zile la cei 62 de ani de dictatură a regimului Castrist în Cuba!
Nu s-ar putea în asemenea cazuri ca în fața unor tragedii umane, adevărate genociduri, să existe un „drept de ingerință umanitară” contra acestor criminali care conduc statele și decimează populațiile lor și să se creeze o forță internatională de intervenție ? Se intervine, bineînțeles insă numai când interesele marilor puteri si dorința de a acapara bogățiile petroliere este imperativă! Vezi intervenția în Irak sau interventile americane in Panama, Jamaica etc etc.
Am făcut această analiză pentru a face apel la Spiritul de Dreptate al „Majorității Tăcute“, la Scânteia de Lumină lăsată de Dumnezeu în Inimile noastre! Nu avem dreptul, nu putem să ne oprim! Să nu rămânem indiferenți, blazați, să nu renunțăm niciodată la Lupta pentru Forțele Binelui ! Dreptatea și Adevărul vor învinge !
[…] Încotro merge societatea occidentală? […]
[…] Încotro merge societatea occidentală? […]