Scenariul: Dan Piţa şi Ioan Grigorescu, după Panait Istrati
Regia: Dan Piţa, Produs de Vlad Păunescu
Filmul a avut premiera în forţă săptămâna trecută în cinematografele din principalele oraşe din România.
Producţie de epocă realizată la Castel Film, cea mai nouă ecranizare a operei clasice scrisă de Panait Istrati. Filmul a avut o proiecţie în avanpremieră în noiembrie 2013 la Brăila şi una în mai 2014 la Cannes. Filmul a fost turnat în întregime în 2012 şi a fost montat şi finalizat în 2013. A avut premiera la începutul lui septembrie 2014 în cinematografe din principalele oraşe din România.
Nu înţeleg de ce a durat un an ca să îi facă premiera. Este posibil ca majoritatea să fi avut aşteptări scăzute de la un nou film de Dan Piţa, dar eu chiar mi-am dorit să fi citit de bine. Deşi în timpul comunismului din România era unul din cei mai buni regizori autohtoni, ultimele sale filme au dezamăgit profund. Dan Piţa s-a alăturat astfel generaţiei sale de autori bătrâni, care nu au mai fost în stare să facă filme bune cel puţin de la începutul secolului încoace: Sergiu Nicolaescu, Mircea Daneliuc, Stere Gulea. Am dat o raită prin blogosfera cinematografică pentru a afla ce păreri au avut până acum criticii şi bloggerii care l-au văzut şi m-am hotărât să împărtăşesc şi cu dumneavoastră din acestea.
Din nefericire, în ciuda valorilor de producţie (costume, scenografie, imagine), filmul este prost scris, prost jucat şi prost regizat. Florin Barbu ne împărtăşeşte opiniile sale:
“De exemplu, cum bine observa cineva, șorțul Rotarului (Mircea Rusu), soțul Kyrei era tot timpul curat,deși era proprietarul unui atelier de fierărie. Și chiar dacă nu trăgea la foale și la baroase, tot arăta ca un supervizor.La fel și cu hainele fraților Kyrei, Ilie și Cosma (Florin Zamfirescu și Constantin Florescu), pe lîngă faptul că nu “emanau” o anumită împuțiciune, avînd în vedere unde-și pierdeau timpul cei doi,prea semănau cele ale personajelor din trilogia ardelenilor americani… […]. Eu nu cred că, pentru un asemenea proiect, acești bani mai sînt suficienți.Și asta a fost și senzația pe care am avut-o aseară,privind ecranul,că este un film făcut “cu ce avem“. Din păcate,efortul și bunele intenții nu (mai) sînt suficiente pentru re-crearea unei lumi pe care să o simțim autentică, vie și care să nu ne lase senzația de butaforie.[…]. Pe scurt,imaginea are aspectul unui film de epocă de acum 30 de ani,arată ca unul din acele vremuri, e vetust. […]. Important este ca lumea pe care o văd (re)creată pe ecran să fie viabilă în datele artei cinematografice. Lumea Kyrei Kyralina a domnului Dan Pița este, cel mult, o vitrină. E prea multă naftalină acolo,trecutul acelei lumi frumoase, la vremea ei,a năpădit și a anchilozat mijloacele care ar fi trebuit să ne-o restituie în 2014.”
Emma H. Art scrie pe raftul cu idei:
“Prestatiile actoricesti au anihilat efectul produs de elementele de recuzita, cel putin pentru mine care am fost si sunt fascinata de cartile sale. […] Personajele lui Panait Istrati au forta, sunt pasionale si voluptuoase, pe cand personajele din film mi-au parut lipsite atat de vlaga, cat si de emotie.”
Marcel Prost scrie pentru cinemateca.eu:
“Scenariul si muzica sunt subiecte discutabile; coloana sonora devine monotona si, dupa un sfert de ora, inceteaza sa te mai transpuna in epoca si locurile Brailei lui Istrati. Scenariul, care banuiesc ca e viziunea de autor a lui Dan Pita, m-a lasat rece. […]. Din pacatele mele, n-am priceput ce cauta sa spuna filmul; stiu ce-a vrut sa spuna Istrati, însa. Omul avea talent de povestitor, stia sa te soarba in actiune, chiar daca actiunea in sine nu facea multe parale. Vorba lui Iorga “avem de-a face cu un hamal din portul dunarean” (si nu cu un scriitor); totusi, povestea originara a Chirei se leaga, asa, pe jumatate balcanic, pe jumatate fanariot, dar se leaga. Povestea pe care ne-o spune Dan Pita nu se leaga; e un amalgam de violenta si frivolitate, peste care toarna drama umana rurala si cugetari de profunzimi indoielnice, si iese un ghiveci greu digerabil.”
Dragoş Marin scrie pentru Film reporter:
“Nimeni nu știe să facă film de epocă în România (poate Jude și Puiu mă vor contrazice), și mai e și scump pe deasupra, dar CNC-ul găsește totuși bani să finanțeze astfel de proiecte vanitoase și goale pe dinăuntru, la care directorii noștri de imagine competenți și scenografii muncesc cu spor – încărcând prea tare cadrul, în unele momente -, pentru ca produsul finit să cadă spectaculos în nas pe mâna unui scenariu (de Ioan Grigorescu și Dan Pița) care ar fi trebuit să fie evident o idee proastă, încă de la primele variante.”
Ioana Raluca Popescu scrie pe Edge and Back:
““Kyra Kyralina”… nu stiu cum, nu stiu de ce dar vroiam sa fie un film bun. Socoteala mea de-acasa cu ce s-a intamplat aseara la Cinema Elvira Popescu mi-a demonstrat inca odata ca aroganta si neputinta merg brat la brat si dintr-o poveste superba s-a ales praful. […]. Se vorbea aseara foarte frumos. Despre metafore si parabole, despre ce o sa inteleaga publicul. Ei bine uite cum imi sare mie mustarul si intreb si eu cu toata seriozitatea de rigoare daca cumva cei prezinti la fata locului am fost luati de prosti sau drept o mana de habarnisti in materie de filme.[…]. Efectul de umor involuntar rasare la tot pasul in film. De la jocul insipid, inodor si incolor al damelor pana la dialogul din of. […] Toata distributia recita replicile ca pe scena Teatrului National iar noi trebuie sa cautam metafora si parabola din aceasta productie. Cum sa nu.[…]. Nu ne-am prins insa cum dracu’, în 2014, in Romania se fac filme in halul asta de proaste dar primesc eticheta de film de autor sau film “baroc”. Pentru ca, nu-i asa, publicul e dobitoc si multi dintre noi nu atingem sferele de clestar ale cunoasterii. Sa revenim cu picioarele pe pamant si sa facem filme asa cum sunt cele marca Nae Caranfil sau Calin Netzer.”
Ionuţ Mareş scrie în Metropolis:
“„Kyra Kyralina” este un film anost, fără suflu și prețios la nivel de imagine. Și doar cu răzlețe răbufniri (mai exact, câteva încadraturi și lucrături de montaj) care amintesc de un vechi regizor talentat și care pot înșela pentru o clipă publicul că întreaga punere în scenă ar putea lua o turnură salvatoare. Nu se întâmplă minunea. Și asta în primul rând din cauza neinspiratei distribuții sau, mai exact, a unei defectuase dirijări a interpreților (câțiva dintre ei, cu puțină experiență sau chiar la debut) și a deficitului regizoral de a simți și reda firescul (nu realismul sau naturalismul!)”
Trailer
