Salariul minim pe economie constituie un venit minimal din muncă care să-i confere posesorului muncii acoperirea minimală a celor necesare traiului zilnic, pe o perioadă de timp determinată. Acest nivel al salariului minim diferă de la țară la țară, în funcție de bunurile din coșul zilnic, valoarea acestora, prețul utiltăților, prețul chiriei. Astfel, o știre precum impunerea/instituirea salariului minim în Uniunea Europeană la un nivel de 1.600 € este cel puțin neverosimilă.
Pentru a „produce” salariul minim de „x” unități monetare trebuie să ai o economie funcțională care să producă bunuri competitive în stare să determine acea valoare de „x” lei. Există multe articole de specialitate, multe știri care arată cât de mult își doresc politicienii să crească nivelul salariului minim dar această creștere nu este sufiecientă doar prin voița politică, ci trebuie suportată de economie. Astfel… producătorii cresc prețurile bunurilor economice produse, scade oferta de bunrui economice, scade cererea de muncă, scade ocupare, deci o creștere de salariu minim produce un dezechilibru nesustenabil economiei în condițiile unei lipse de compatibilitate între polic și economic.
Ceea ce trebuie creat pentru asigurarea unei baze care să permită creșterea salariului minim, și a salariilor în general, este legătura între piața muncii și piața bunurilor economice. Salariul, respectiv prețul muncii, se determină în urma mișcărilor care au loc la nivelul pieței bunurilor, adică, în urma creșterii de productivitate, a unei competitivități ridicate a bunurilor economice, se pot aduce ajustări pozitive nivelului salariului. Un salariu stabilit fără fundament economic poate produce dezechilibre mult mai grave la nivelul societății, cum ar fi scăderea dramatică a puterii de cumpărare în urma inflației (atât prin cerere, cât și prin ofertă).
Așa încât, creșterea salariului minim trebuie să se stabilească tot natural, prin piață, în urma unui proces investițional intens, a creării de competențe sporite salariaților și viitorilor salariați, prin reconsiderarea cunoștințelor și informațiilor dobândite prin școală, inclusiv prin programe de învățare continuă, pe parcursul vieții active, în scopul unei adaptări permanente a cunoștințelor la nivelul cerințelor angajatorilor.
În același timp, improtant pentru stabilirea salariului este structura bunurilor economice produse; cu cât o economie realizează servicii, inclusiv servicii invizibile într-o pondere mai ridicată, cu atât salariații acelor industrii înregistrează câștiguri salariale superioare. Aceste inovații pot fi produse în orice segment al economie, cu atât mai mult, în prezent, în agricultură (folosirea pe scară largă a tehnologiilor cloud), în domeniul reciclării și refolosirii bunurilor economice produse.
Oricât de mult ne uităm la nivelul salariului minim în alte țări europene, noi nu ne permitem în prezent acest nivel, proferat de uniunea Europeană, de 1.600 €. Este un miraj, dar poate deveni un deziderat pentru politicieni să pună bazele unor politici economice sustenabile bazate pe dezvoltarea antreprenoriatului și deprinderea de comportamente economice durabile la nivelul oricărui agent economic. Inclusiv la politicienti, să existe un preț al promisiunilor electorale, o valoare a acestora în funcție de gradul de implementare!
Nota Redacției.
Anul trecut, în Franța, cei 16,8 milioane de pensionari aveau un venit mediu lunar de cca 1.400€net (în jurul vârstei de pensionare de 62 de ani), iar pensia medie, ținând cont de toate regimurile de pensii (vezi ma jos), este în jur de 1.500€net.
În ceea ce privește salariul minimi pe economie SMIC (Salaire Minimum Interprofessionnel de Croissance/Salaire Minimum de Croissance), momentan (în 2021) este de 1.554,58€brut (adică, 1.231€net), pentru 35 de ore de muncă, săptămânal (un volum de ore de muncă mult mai mic decât în majoritatea țărilor occidentale dezvoltate, post-industrializate).
Tinând cont și de faptul că Franța are un PIB (PPC) de cca 3.000Md$US, cu un PIB (pe cap de locuitor) de cca 45.000$US, iar Romînia cca 500Md$US, cu un PIB (pe cap de locuitor) de cca 12.000$US, nu ne este greu să ne dăm seama că nivelul salariului mediu de 1.600€ în România este o doar o utopie.
Marea reformă a regimului de pensii francez. „Sinistrele” legi și constante ale lui Woerth!
Nota Autorului. Articolul este citat într-o lucrare științifică de economie (în limba engleza). Vezi nota de picior din articol. The reform of national social – economic systems and europeam reform. Carmen Radu, Liviu Radu (University Lecturers, PhD, Faculty of Social and Administrative Sciences, Nicolae Titulescu University of Bucharest, e-mail: ceradu2005@gmail.com, e-mail: lgradu2005@yahoo.co.uk, ref http://cks.univnt.ro/uploads/cks_2016_articles/index.php…). Sistemul francez de pensii este bazat pe un sistem de repartiție ca de altfel și cel românesc (ceea ce nu este cazul sistemelor de pensii al tuturor țărilor europene), adică, cotizațiile persoanelor active (care desfășoară o activitate lucrativă salariată) servesc la plata pensiilor persoanelor pasive (cei care și-au încetat activitatea lucrativă salariată), atingând vârstă de pensionare. Concret, în cadrul acestui sistem (contrar sistemului de pensii prin capitalizare), pensiile persoanelor pasive sunt finanțate din cotizațiile persoanelor active, adică, ai celor «încadrați în câmpul muncii în condiții legale». În principiu, fiecare «activ» finanțează prin cotizațiile sale o cotă-parte a celor «pasivi», iar cu cât un «activ» contribuie la «întreținerea» unui număr mai mic de «pasivi», cu atât sistemul este mai «solid» și fiabil, mai rentabil și mai eficace.
