Cu ocazia celebrării Sărbătorii Mărțișorului, Ambasada României în Republica Italiană, în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București (partener cultural-educațional al Jurnalului Bucureștiului) Centrul de Documentare Sit al Patrimoniu Mondial UNESCO din Roma, Ambasada Republicii Moldova în Republica Italiană și Liga Studenților Români din Străinătate–filiala Italia, sub patronajul Primăriei Romei, organizează luni, 27 februarie 2023, ora 10h00, în sala Laudato Si’ a Palatului Senatorial din Roma (Piazza del Campidoglio), evenimentul „Mărțișor. Simbolul primăverii inclus în patrimoniul imaterial al UNESCO”. Pe lângă saluturile instituționale ale ambasadorilor României și Republicii Moldova, dar și ale reprezentanților instituțiilor italiene, vor susține scurte conferințe:
- Georgiana Onoiu, Șef Secție Patrimoniul Cultural și Evidență Științifică din cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” cu tema: Mărțișorul–element înscris în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității
- Elisabetta Maffioli, Responsabil Centrul de Documentare Situl UNESCO din Roma cu tema: Centrul de Documentare Sit Unesco din Roma pentru promovarea cunoașterii orașului ca sit al Patrimoniului Mondial.
Tot cu această ocazie, un specialist al Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și comunitatea moldovenească din Roma, vor prezenta publicului Mărțișorul – simbol al primăverii, iar membrii Ligii Studenților Români din Străinătate–Filiala Italia vor distribui mărțișoare în Piața Campidoglio din Roma, în cadrul campaniei „Mărțișor–dar și dor”. Participarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile, cu confirmarea prezenței la adresa electronică de e-mail: roma.events@mae.ro.
Organizator este Ambasada României în Republica Italiană. Parteneri: Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Centrul de Documentare Sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din Roma, Ambasada Republicii Moldova în Republica Italiană și Liga Studenților Români în Străinătate– Filiala Italia. Parteneri media: Radio România Actualități, Radio România Internațional, Agerpres, Grupul Media Vocativ România, revista Orizonturi Culturale Italo-Române, Giornale Diplomatico, Più Culture, B in Rome, Romeing. Abitare a Roma, Roma a Piedi, Italia a Piedi.
Nota redacției (mituri și istorie). Mărțisorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr–un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Mituri. Voinicul care a eliberat Soarele. Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat–o și a închis–o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l–a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s–a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și–au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s–a scurs pe zăpadă, până când l–a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s–a topit, au răsărit ghiocei—vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta Primăverii cu Iarna. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într–o poiană, într–o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să–l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s–a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s–a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s–a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut–o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
Istoric. Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu—război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII–lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într–o lucrare de–a lui Iordache Golescu (filolog și folclorist român contemporan).
Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr–o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă–roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să–l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și–l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într–o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.
În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărțișor”, care începe pe data de 1 martie și durează până la 10 martie. În acest an, festivalul se află la ediția a 44–a. În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se poate de speriat duhurile rele. În județul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată. În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării). Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Martenița (Мартеница), Macedonia, Albania.
Istoria Mărțișorului–în alte documente. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 Martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului și al turmelor, zeu care personifică nașterea naturii. La vechii traci aceleași atribute le avea zeul Marsyas–Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia maternă și de vegetație. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor și fecundității naturii.
În multe săpături arheologice din România s–au găsit martiaoare cu o vechime mai mare de 8 000 de ani. Sub formă unor mici pietre de rău vopsite în alb și negru, ele erau înșirate pe ață și se purtau la gât. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor, era specifică înțelepciunii bărbatului. De altfel, șnurul mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii că o permanentă mișcare a materiei. El semnifică schimbul de forțe vitale care dau naștere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb și roșu au rămas până în zilele noastre că simbol al sexelor, ele fiind regăsite și la bradul de nuntă sau înmormântare. Răspândit în toate proviciile țării, mărțișorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu (filolog și folclorist român contemporan). Folcloristul Simion Florea Marian relatează că în Moldova și Bucovina mărțișorul constă într–o moneda de aur sau de argint legată cu un șnur alb și roșu la gâtul copiilor. Era credință că portul martisorilui face că aceștia să aibă noroc.
Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, dupaă care–l prindeau în păr și–l țineau astfel până la sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom. După aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul primit iși cumparau cas, pentru ca tot anul sa la fie fața frumoasă si albă.
Aşa–i tradiţia, pe care inclusiv dacii o respectau. Se crede că şi pe vremea lor simbolurile primăverii erau realizate iarna, dar se purtau doar după prima zi de martie. Pe vremea dacilor, micile amulete de primăvară nu erau mărţişoare, ca astăzi, ci pietricele albe şi roşii. Tot în vechime, în unele locuri, mărţişoarele erau monede atîrnate de fire subţiri de lînă, în cele două culori naturale ale lînii, alb şi negru. Moneda era, după rangul celui ce o poartă, de aur, argint sau bronz şi se purta pentru a avea noroc şi pentru a aduce vreme bună în tot timpul anului. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile cauzate de soare. Astfel, Mărţişoarele se purtau pînă înfloreau pomii, iar apoi se atîrnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheţ şi a favoriza roade bogate. Despre mărţişor au apărut şi multe legende care s–au transmis din generaţie în generaţie.
Multe sînt legate de baba Dochia, personaj din mitologia populară. Una dintre aceste legende spune că o femeie bătrînă, care se numea Dochia, avea o fiică vitregă pe care o chinuia cu munci grele. Într–o zi de iarnă, Dochia i–a dat fetei o haină neagră şi i–a cerut să o spele la rîu pînă devine albă ca zăpada. S–a chinuit degeaba fata şi a cuprins–o disperarea, căci, cu cît spăla mai tare, haina se înnegrea. Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi i–a dăruit fetei o floare fermecată, roşie şi albă, care a făcut o minune şi haina cea neagră s–a făcut albă ca neaua.
Se spune că, de ciudă, baba a plecat în lume, iar pe drum şi–a aruncat furioasă cojoacele…Mărţişorul, ca sărbătoare populară românească, celebrează venirea primăverii. În cea mai mare parte a ţării se oferă persoanelor apropiate mărţişoare, ca mici semne de preţuire şi dragoste. După tradiţie, mărţişorul este alcătuit dintr–o fundiţă de mătase roşu cu alb, care semnifică împletirea dintre iarnă şi primăvară, şi la care se adaugă alte simboluri ale norocului. Mărţişoarele se poartă la vedere o săptămînă sau două. În Bucovina, în zona Gura Humorului–Cîmpulung Moldovenesc, în prima zi de martie sînt răsfăţaţi bărbaţii. Doamnele sînt cele care oferă mărţişoare sau mici obiecte simbolice, ca diploma pentru cel mai bun soţ, şef ori amant. Micile suveniruri sînt cumpărate de la comercianţi veniţi special de la sute de kilometri şi sînt oferite şi primite cu bucurie. Nu există o explicaţie pentru inversarea obiceiului, dar acesta se păstrează cu străşnicie. De altfel, doamnele bucovinence nu pierd nimic dacă fac astfel de gesturi delicate pentru partenerii lor: impresionaţi, aceştia se simt foarte obligaţi ca, de opt martie, să întoarcă partenerelor investiţia sentimentală înmiit.
Nota redacției
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
