Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legată de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației: oadd.ro 

„Ceea ce trebuie să știe toată lumea” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poetul Vasile – Dan Marchiș, fondatorul revistei „Sintagme Codrene”)

M-au întrebat unii „simpli cititori” cum se desfășoară lansările de cărți? Le-am răspuns: „În proporție de 99 % din cazuri participanții se află la asemenea evenimente din constrângeri, fie ca invitați, pe linie de gașcă, adunați „cu arcanul” de la unități de învățământ, iar unii să se bage în seamă pe lângă așa zișii/zisele „personalități”, fie că vorbim de autorii cărților respective sau pe lângă invitații speciali. Proporția menționată mai sus este în funcție de cine și ce este autorul, sau pe cine a invitat la masa din față „tip” masa mirilor cu nănași cu tot. Dacă sunt mai mulți, autorul are o funcție undeva, sau că e dintr-o gașcă anume, iar dacă sunt mai puțini, autorul este doar un „funcționăraș de duzină”” sau că e din altă gașcă.

Iar de simpli cititori veniți din proprie voință (inițiativă), putem spune că au participat la evenimente? Nici vorbă. Când spun „simpli cititori” mă refer la persoanele care n-au scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la săraci sau bogați, ori la ranguri, funcții sau poziții sociale bune sau mai puțin bune. Când la multe prezentări de cărți, chiar la unele recente, dacă nu ar fi fost adunați „cu arcanul” elevi de la unități de învățământ, ar fi fost în sală doar 6-7 persoane, evident toți scriitori. Poate au mai participat soții sau soțiile scriitorilor/scriitoarelor, să nu li se reproșeze: „La lansare n-ai venit, dar la pescuit sau la taifas cu vecinele din blocul X te-ai dus!” Credeți că asemenea denumite cică „lansări”, se fac în general doar pentru imagine? Nici vorbă. Când putem posta pe 30 de grupuri că X a scris o carte și să mai spunem ceva despre cartea cu pricina, sigur vor auzi despre asta într-un timp foarte scurt nu numai cetățenii unei țări, ci din toate țările europene, apoi în câteva zile din toată lumea.

Dacă cel care lansează cartea, pune exemplare la vânzare aproape în picioarele trecătorilor, la intrare/ieșire din imobil, nu se va încumeta nimeni să iasă fără să cumpere măcar un exemplar, ca după aceea să se audă cârcoteli de felul: „Uite-l și pe ciobanul sau țăranul analfabet, ori calicul cutare că nu s-a îndurat să cumpere un exemplar”. Altfel cine credeți că ar cumpăra cartea respectivă? Poate unul din douăzeci…Păi, asta de fapt ce înseamnă a fi? Taxă de participare cu pretext literar. Evident că participanții veniți în proporție de 99% prin constrângerile de mai sus, adică pe linie de gașcă, ranguri, băgări de seamă pe lângă personalități, adunați cu „arcanul” de la unele unități de învățământ, evident elevi, cei la care apoi să nu li se tot arunce expresii de felul „domnilor, n-ați venit la lansarea cărții personalității cutare…”–blocați în colțul rușinii: dacă nu cumperi, ești „calic fără cultură” sau–groază!– „om care nu citește, decât că spicuiește ziare cu conotații politice sau „diverse” pe linie comercială””. Cartea? Se vinde nu pentru că e bună, ci pentru că e șantaj moral cu pretenții culturale. Unul din douăzeci o citește…probabil. Ceilalți o pun sub cratița luată atunci de pe plita încinsă, să nu se ardă fața de masă, sau pe oala cu smântână, să nu intre insecte sau rozătoare.

În altă ordine de idei, la o lansare de carte am mers cu cartea de acasă, un exemplar primit de la autor înainte cu câteva zile de lansarea propriu zisă. Am intrat cu cartea în mână, iar după ce s-a terminat evenimentul cu pricina am ieșit, evident cu cartea la mână, arătând celui care vindea exemplare că eu deja am un exemplar din cartea respectivă. Vă dați seama în ce „manieră” se merge la lansări de cărți, altfel…ești de pomină că ai ieșit de acolo ca ciobanul din stână. În fond nimeni nu merge la evenimente de acest fel fără percepția de a nu cumpăra măcar un exemplar, altfel…tulai Doamne, se umple de „cârcoteli” menționate mai sus nu doar municipiul sau comuna unde a avut loc întrunirea respectivă, ci merge „știrea” acesta peste mări și țări, așa cum unii au transmis prin mail sau prin alte sisteme de socializare că X și Y fiind prezenți la o anumită lansare de carte au plecat de acolo fără să ceară măcar un exemplar…S-a vehiculat că la unele lansări de cărți au venit și invitați care să poată spune ceva despre cartea prezentată.

VASILE DAN MARCHIŞ. Câteva date biobibliografice

Concret a venit cineva care a citit cartea înainte de întrunirea respectivă. „Chiar așa?”, întrebă un amic auzind pe cineva că rostește asemenea „probabilități”. Păi, așa o fi, rostesc eu în surdină, deoarece nu avem dovezi că nu a citit cartea, deși în public nu există cititori, decât în unități culturale: biblioteci, unități de învățământ sau în obiective în care se impune obligatoriu ca obiect de studiu sau prezentare în alt fel cartea. Unde, stimați prieteni ați văzut un cititor înafara acestor obiective? Ați văzut cât este municipiul de lung și de lat că citește cineva de pe o carte, stând pe o bancă în fața blocului, sau altundeva în parc, ori în alte locuri înafara localității? Nici vorbă. Poate citesc unele pliante primite gratis de la diverse unități comerciale.

Cititori există eventual doar închistați în intimitatea lor, în locuință, sau în alte locuri dosite, să nu-i vadă nimeni, ca apoi să fie luați în derâdere astfel: „Uite-l și pe țăranul acela că a rămas tot la plug de lemn tras de boi, când sunt tractoare și utilaje de mare capacitate,-pluguri cu 4-6 brăzdare, care ară zeci de hectare zilnic, nu ca boii, câțiva ari pe zi, și aceia cu trudă și sudoare”. Aici se face aluzie la calculatoare, laptopuri, telefoane performante, pe care le folosesc cetățenii aproape peste tot. Majoritatea cetățenilor după ce cumpără o carte, o dosesc repede într-o geantă, sau sub haine, pentru a nu fi văzuți pe stradă cu așa ceva, spre a nu fi luați în derâdere mai ales de generațiile mai tinere.

Revenind la lansările de cărți, vine întrebarea că cine a citit cartea înainte de prezentarea respectivă?. În fond pe cine interesează că „Tanda” sau „Manda” au citit sau nu cartea înainte de asta? Scopul cuiva, adică a unor autori/organizatori (fără să generalizez) este altul, în plan financiar. Să-ți vândă exemplarele, cât mai multe. Păi, de unde să poată citi cineva cartea, deoarece în majoritatea cazurilor, cărțile, când este vorba de o viitoare lansare de carte, acestea au fost păstrate până atunci doar la autor. Primul, al doilea, probabil și al treilea dintre câți au luat cuvântul (cum s-a întâmplat la multe întruniri de acest fel) s-au scuzat că încă n-au citit cartea. Păi, de unde să o citească dacă autorul n-a dat un exemplar nici măcar la cel care urmează să facă o prezentare a cărții respective. Ioi, tulai, dar să salveze situația, cel căruia i s-a dat cuvântul începe ceva despre carte, evident nu despre tema scrierilor din cartea cu pricina, ci despre faptul că a fost tipărită în condiții grafice deosebite, adică s-a folosit o hârtie de calitate, de parcă badea Gheorghe nu ar fi putut dormi în noaptea următoare pentru grija că nu va avea hârtie bună, în care să-i înfășoare lelea Floarea (soția sa) slănina pentru serviciu. Sau că X nu va avea ce pune sub ghiveciul cu flori, dacă nu va fi copertă de carton gros, cică de calitate, înfoliat, să nu treacă apa prin el, când udă florile din ghiveciul respective. În fond , nu văd ce a căutat la masa din față (masa „tip” cea la care stau mirii și nănașii), când acel „alocuționist” a relatat apoi doar despre amintiri că pe unde a hălăduit cu o anumită „personalitate”, ce ranguri și funcții a dobândit într-o anumită instituție și cu cine a stat la masă, fără să spună ceva despre scrierile redate în cartea prezentată la întrunirea respectivă.

Goana sau năvala după fotografii. Auzi lume, s-au adunat undeva 15-20 scriitori, toți împreună având la activ peste 200 cărți scrise, spunând la întrunirea cu pricina „eveniment literar”, fără nici măcar „țipenie” de simplu cititor care să asiste la ce prezintă aceștia. Acolo între 4 pereți, un tavan și o dușumea, scriitorii și-au citit unul la altul, ceva din creațiile lor, așezați (vreo 6-7 dintre ei) la o masă „tip” masa mirilor cu nănași cu tot, iar ceilalți vreo 10-12, care pe unde au apucat loc, „umăr la umăr” înghesuiți foarte aproape de masa cu pricina, că doar toți se consideră „personalități”, cum să stea în camera aceea mai depărtați unul de altul, că poate de aceea nici măcar n-au dat anunț la lume, să spună că acest eveniment este unul public cu intrare liberă pentru toți doritorii iubitori de literatură. Nici vorbă. Că doar nu va sta după mentalitatea unui șef de gașcă, unul numit „personalitate” în domeniul literar, lângă nu știu ce anonim. Când spun gașcă mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o formațiune culturală sau de altă natură constituită oficial. Hei literatule care trăiești cu asemenea percepții, trezește-te și trăiește la realitate prin faptul că sunt personalități din diferite domenii de activitate: juriști, economiști, medici, politicieni, oameni de afaceri, toți aceștia renumiți la nivel național și chiar international, care sigur nici nu au auzit de dumneata, iar prin faptul că te-ai închistat într-o anumită încăpere citind ceva la 15-20 scriitori, fără să participe altcineva din alte domenii de activitate, ce ai realizat? Mai se dă cu trompeta că ce succes la lume a avut evenimentul cu pricina, după ce a umplut un anumit sistem de socializare cu tot felul de fotografii făcute la întrunirea respectivă. Păi, ce succes domnilor, că nu a venit nimeni din afara găștii scriitorilor respectivi. E drept că omul este o ființă care prin capacitățile sale intelectuale și prin talent are menirea să socializeze și cu ceilalți din alte domenii de activitate. Scriitor-cititor, când se vorbește despre creație literară nu doar pe linie de gașcă.

Vasile-Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”)

Comentariu  (Trandafir Sîmpetru)

Darie Magheru – poetul neîmblânzit de nicio cohortă comunistă. Cu cincizeci de ani în urmă, Darie Magheru a previzionat izbucnirea Revoluţiei din 1989 la Timişoara – cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul și jurnalistul brașovean Mircea Brenciu

Darie Magheru în memoria vie a Brașovului literar – între scenă, cenaclu și singurătatea valorii. Corespondență de la Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german de origine brașoveană din Boppard, Renania-Palatinat, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch) 

Scholar Google

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Nota redacției. Într-adevăr, în România, „lansările de carte” au devenit  o afacere profitabilă, mai ales în domeniul literar, pentru că publicarea cărților are loc „în regim propriu” (din banii autorului, într-o mare majoritate de cazuri, neconfirmat sau fără reală valoare, dar cu „calitatea” de a fi membru al unei „găști profesionale” cu caracter mai mult sau mai puțin politic) și la edituri necunoscute (second hand), care nu efectuează, sub nicio formă, niciun fel de control (nici al prestigiului autrorului și nici al lucrării/cărții) și care nici nu sunt intersate decât de profit. În privința acestor „cărți de literatură” (poezie, proză scurtă, eseuri, romane, etc.) este vorba de maculatură care nu va rezista timpului și mai devreme sau mai tâziu (dar, relativ, în timp scurt) care se va „dezagrega” și va dispare „în natură” (fără urmă), atât din lipsa spațiului de stocare, cât și din lipsa de interes pentru autori și operele lor. Într-un context în care în România,  există mult mai mulți „scriitori” (și „lansatori de cărți”) decât cititori, spre deosebire de țările occidentale dezvoltate (postindustrializate), în care, în contextul unei economii de piată stabile,  autorii și cărțile lor sunt studiate și evaluate pe „piața de competență”, iar cele care vor fi acceptate de către edituri și publicate pe cheltuiala lor, prezintă o garanție a valorii acestora, deci și a vandabilității lor fără „participarea” autorului la cheltuieli de editare (corectare, imprimare, etc.) și distribuire (prin intermediul magazinelor de specialitate), urmând ca acestuia, în funcție de prestigiul său, editura să-i plătească un procent cuprins între 8-11% din suma obținută din vânzări. Cum în România, aproape în toate domeniile de activiate și în toate structurile organizatorice (mai ales publice) domină,  corupția și fake-ul (importat, și ridicat la rang de religie) este foarte greu de implementat o „distribuție reală” a valorii (mai ales în literatură și în ziaristică/jurnalism) în care o mare majoritate de „amatorași” (poetași, scriitorași, scribălăi, analfabeți funcționali cu legitimație, pixeliști, gură-cască, agitați ai tastaturii, lătrăi, măzgălici, etc.) sunt așezați/plasați, tot într-o mare majoritate de cazuri, „la loc de cinste” și chiar în funcții de conducere/decizie. Ceea este însă și mai grav, este faptul că majoritatea dintre aceștia beneficiază și de indemnizația lunară de 50% din valoarea pensiei, acordată membrilor uniunilor de creatori din România recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, în baza Legii nr. 8/2006, printre care menționez membri organizațiilor neguvernamentale (cu statut de asociație), USR (Uniunea Scriitorilor din România) și UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România).

Legat de o „problematică” conexă cu cea menționată, cu câteva zile în urmă, vorbeam cu un vechi coleg și prieten, prestigios magistrat, devenit, ulterior, avocat penalist în Franța, cu care timp de peste un sfert de secol (de când mă ocup de anchete criminale) mă „intersectam” des prin tribunale (în special în fata Curților cu Jurați) și care a făcut parte și din „echipa” profesorului de drept Robert Badinter (1928-1924, „părintele abolirii pedepsei capitale în Franța), fost consultant în timpul elaborării Constituției din România (în 1991). Era vorba de „pensiile speciale” și făcea referire la pensiile magistraților dar și a altor categorii de pensionari foarte favorizați. El îmi spunea că îi pare rău că nu iese la pensie în România, în contextul în care, în Franța cu un PIB de cca 10 ori mai mare ca al României (pentru o populație de cca 4 ori mai mare), un magistrat, în principiu, are o pensie cuprinsă între 2.500-4.500€, în funcție de instiuția în cadrul căreia a activat și postul pe care l-a ocuupat, în timp ce în România, pensia medie a unui magistrat este de aproximativ 25.500 de lei (echivalentul a circa 5.100€), depășind de peste 8 ori valoarea pensiei medii din sistemul public.

Mai mult, dacă ținem cont și de faptul că alături de membrii organizațiilor mai sus menționate, Casa de pensii este obligată, (pe baza legii nr.8/2006) să plătească 50% din valoarea pensiei și altor membri amatorași (non valori) ai organizațiilor cum sunt Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAP), Uniunea Cineaștilor din România (UCIN), Uniunea Arhitecților din România (UAR), Uniunea Teatrală din România (UNITER), Uniunea Artiștilor Interpreți din România (UNIMIR), Asociația Creatorilor de Artă Populară din România, etc., în total, cca 15.000 de persoane (cel puțin), nu ne putem mira de uriașul deficit al acestuia. Fără să mai adăugăm și „indemnizațiile de merit” ale USR (conform Legii nr. 118/2002) care și ele sunt mari „consumatoare” de bani publici. În contextul în care „admiterea” în aceste organizații nu are, absolut nimic de-a face, cu meritoctația.

În încheiere, într-adevăr legat de lansările de carte, Vasile-Dan Marchiș are perfectă dreptate. Însă, dacă participarea voluntară a unor persoane (apropiate autorului sau interesate de carte), fără obligații (inclusiv, cea de o cumpăra cartea) este bine venită, nu același lucru se poate spune despre participarea „forțată” (disimulată) a elevilor din licee și școli la asemenea evenimente, așa cum se întâmplă des (conform celor menționate de autorul Vasile-Dan Marchiș) cu imagini publicate chiar și pe facebook.  Ori, obligația elevilor de a participa la lansările de carte ale profesorilor este total ilegală și abuzivă. În legislația din România nu există nicio prevedere care să permită transformarea unui eveniment personal sau editorial al unui cadru didactic într-o activitate școlară obligatorie.

Pe 11 noiembrie 2025, Cătălin Asavinei, președintele fondator al OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) a dorit să lanseze cartea mea de „Investigații jurnalisice” la Biblioteca Academiei Române (în urma unei aprobări, în prealabil, din partea directorului general acesteia Prof. Ing. Nicolae Noica). Menționez că UZPR al cărui membru sunt (în Comitetul Director și în Consiliul Științific, filiala Iași) nu a făcut nici măcar un anunț, un simplu comunicat legat de acest subiect. Din contră, cu ocazia altor lansări de carte (de poezie, de proză, etc.) care nu au nicio legatură cu jurnalismul, organizația s-a implicat chiar și în organizarea evenimentului. 

Cu toate acestea, evenimentul a fost un succes. Am donat 25 de volume (o „biblie” în format aproape A4, cu prefața scriitorului  și traducătorului german de origine română Christian W. Schenk și prețul de vânzare de 99,99€) unor importante personalități ai acdemiei și bibliotecii, precum și unor universitari cărora cartea putea fi utilă în activitatea didactică.

La restul de 30 de participanți am furnizat cuprinsul integral (detaliat) al acesteia cu mențiunea că majoritatea dintre articolele cărții (în conformitate cu cuprinsul ei) sunt accesibile în formatul online al Jurnalului Săptămânal Național și Independent „Patria Română”, având ca redactor șef pe Alex Naghi și director pe G-ralul de Bg. (ret) Dr. h. c. Bartolomeu-Constantin Săvoiu, Suveran Mare Comandor și Mare Maestru al MLNR 1880 (Marea Lojăă Națională Română din 1880). Menționez că nu am vândut niciun exemplar din această carte la evenimentul consacrat lansării ei, dar au existat și există în continuare, cereri de cumpărare/vânzăre la comandă.

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Articole asociate

Scrisoare deschisă președinților Consiliilor județene și înalților reprezentanti ai Guvernului – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poetul Vasile – Dan Marchiș, fondatorul revistei „Sintagme Codrene”) în colaborare cu Thomas Csinta (research professor, director & redactor șef al Jurnalului Bucureștiului)

Cum se obțin distincții la Concursuri de Literatură – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poetul Vasile – Dan Marchiș (fondatorul revistei „Sintagme codrene”)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)