Scrisoare deschisă președinților Consiliilor județene și înalților reprezentanti ai Guvernului – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poetul Vasile – Dan Marchiș, fondatorul revistei „Sintagme Codrene”) în colaborare cu Thomas Csinta (research professor, director & redactor șef al Jurnalului Bucureștiului)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

Distinși președinți de Consilii județene și înalți reprezentanți din Guvern 

Pentru cine se face „politică redacțională” în revistele de literatură, finanțate pentru a fi tipărite din bugetul statului și evident pentru a se vira din acesta pentru salariile celor din redacția revistelor cu pricina? Cine cere așa ceva? Câte numere de reviste se cumpără săptămânal sau lunar? Concret spus, pe facturi să vedem, plătite de cetățeni din buzunarul propriu, nu din buget. Trebuie urgent contactat conducerea județelor pentru a vedea dacă trebuie cuiva reviste pentru care sunt atâția angajați acolo în redacții, cu sutele, sau poate cu miile în toată țara. Să vadă distinșii președinți de consilii județene exact câte exemplare se cumpără pe facturi, strict din buzunarul cititorilor, nu pe dispoziții de finanțare din banii poporului. Domnule scriitor, indiferent cine ești, prin ce crezi că lumea te consideră bun/mare în aspect literar, prin creațiile dumitale, sau că ai o anumită funcție undeva? Sau doar pentru că ești din neamul lui cutare? Pe lângă asta, pentru ce anume ești invitat undeva? Pentru că ești scriitor sau doar pentru că reprezinți o anumită publicație?

Dacă sunt unele reviste finanțate sau nu din bugetul statului, adică din taxele, impozitele pe tot ce stă și mișcă de la toată suflarea, nu doar de la o anumită gașcă, trebuie să ne gândim că o anumită revistă finanțată pentru a fi tipărită și evident pentru asigurarea din bugetul respectiv a salariilor celor din redacția acesteia, se poate lăuda doar azi cu prestigiul ei, la timpul prezent, dacă evident va mai fi finanțată, iar mâine se poate lăuda doar că a fost o revistă de prestigiu, la timpul trecut, dacă se oprește finanțarea acesteia. Deoarece, nu cred că mai face nimeni muncă de tehnoredactare pe gratis, lună de lună, la asemenea reviste, sau să se implice pe gratis un anumit redactor șef (sau ce funcție are în redacție) să alcătuiască articole, cu care să umple paginile revistei respective. Dacă dumneata care ești pe o anumită funcție în comitetul de redacție a unei reviste și îți întocmești doar pe linie de gașcă și interese proprii așa zisa „politică redacțională”, la o revistă care este finanțată integral din banii cetățenilor, sau să publici în paginile acesteia, număr de număr, prin rotație doar pe unii dintr-o anumită gașcă, atunci trebuie urgent contactat președintele consiliului județean, deoarece o asemenea publicație, care nu se axează pe principiul de a colabora de la un număr la altul cu o gamă cât mai vastă de scriitori, evident valoroși, indiferent în ce formațiuni culturale activează, nu doar dintr-o anumită gașcă, deoarece cum spuneam, bugetul statului este format din banii tuturor cetățenilor, atunci publicația respectivă să se tipărească și să fie plătiți cei care lucrează în redacția revistei respective doar din banii găștii respective, nu din banii tuturor cetățenilor. Când spun „gașcă” mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o formațiune literară sau de altă natură constituită oficial. Sigur că în acest sens, un grup de 4-5 scriitori, cu o vastă activitate literară, care au publicat sute de poezii în majoritatea revistelor de prestigiu din România și nu numai (însă unele reviste nu publică pe unii decât pe alții din gașca lor), vom face urgent un „turneu” la președinții consiliilor județene, care finanțează reviste de acest fel, să ni se răspundă dacă „politica redacțională” dintr-o anumită redacție se face doar pe linie de gașcă sau să servească pe toți scriitorii valoroși indiferent de poziția lor literară sau politică în care acțivează.

Pensii se vor tăia substanțial și se vor reduce persoane din diferite unități folositoare, cu miile, cum ar fi vice primari, aproape 1.000 din toată țara vor fi radiați de pe această funcție, care totuși într-o oarecare măsură sunt de folos comunității, apoi profesori, cu miile prin care tinerii au ajuns să-și câștige pâinea și de asemenea cei din generațiile de azi vor ajunge „cineva” în viață, apoi angajați din sute de unități de stat, însă cei din redacții stau bine mersi pe banii oamenilor, fără să se facă o socoteală că cine cumpără exemplare dintr-o anumită revistă, evident cum spuneam, cu bani din buzunarul propriu. Cine cere să se tipărească așa ceva? Unii scriitori dintr-o anumită breaslă? Să-și facă ei imagine că ce scriitori de calibru sunt? Dar dintre simplii cititori câți cer asemenea reviste? Când spun „simpli cititori” mă refer la persoanele care n-au scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la bogați sau săraci, ori la funcțiile acestora. Asta trebuie să analizeze urgent președinții consiliilor județene. Câte exemplare cumpără lumea, strict pe factură, pe bani din buzunarul propriu? Domnilor președinți de consilii județene și dumneavoastră mai marii din guvern, la asta să faceți un control, nu la diminuări de pensii ale celor care au doar 3.000 de lei, (pentru care li s-a reținut lună de lună o anumită sumă, o viață întreagă din salariu) își trag de la gură pentru ca să-și poată plăti utilitățile care au devenit extrem de scumpe.

Vasile Dan Marchiș (poet, publicist, fondator manager al revistei „Sintagme codrene”), LSR (Liga Scriitorilor Români), fondatorul revistei „Sintagme codrene”

Nota redacției. Problema ridicată de poetul Dan Marchiș este, într-adevăr, din păcate, o problemă „națională”, adică una cu care se confruntă majoritatea redacțiilor revistelor tipărite („pe hârtie”) din țară, dar în special (particular) ale celor de literatură numărul cărora este nejustificat de mare și poate nu în ultimul rând datorită faptului că „românul s-a născut poet” (matematic vorbind, „prin prelungire prin continuitate”-scriitor, romanciar, dramaturg, publicist, jurnalist, etc., activități nu neapărat „liniar independente”, sau pe scurt „om de litere”).  Dar chiar dacă „românul s-a născut poet”, este el în toate cazurile, unul de valoare? Sau în limbajul popular, un „non fake” sau un „fake”? Sau un fel de „fake”? Aceași întrebare se poate pune și în cazul revistelor literare, oare, sunt toate de valoare? Iar cei care se află la conducerea acestora sunt și ei de certă valoare? 

Având în vedere  libertatea presei și a liberei exprimări, cel puțin în „mediul literar”, fiecare se poate exprima liber și își poate promova direct sau indirect realizările sale atât prin intermediul „presei tipărite”, de altfel, condamnată la moarte, aflată în agonie, cât mai ales online. Însă, într-un context în care o publicație literară „pe hârtie” (carte, revistă) nu este citită, nu este citată și nu este comentată, ce rost are să mai fie publicată și promovată? Și pe bani publici, pe banii contribuabililor! Cred că, în principiu, ar trebui creat un „echilibru” între „cerere” și „ofertă”, iar ceea ce nu este solicitat pe piața de competență, trebuie abandonat cum se procedează în țările occidentale cu o bogată experiență publicistică.

Menționez aici două idei esențiale care trebuie „integrate” în gândirea noastră creatoare contemporană într-o țară în care numărul lansărilor de carte este mai mare decât numărul cititorilor și cumpărătorilor de carte. (Mă întreb de ce și pentru cine mai au loc lansări de carte?). Prima ar fi, renunțarea la presa „tipărită pe hârtie”, care cu sau fără voia nostalgicilor este condamnată la moarte, are puțin cititori și este absolut nerentabilă pe plan financiar, iar atunci cînd este menținută artificial pe bani publici (și nu rareori, chiar „resuscitată” după o „moarte cerebrală”) vorbim deja de o „dramă” în cadrul societății civile. A doua idee ar fi „blocarea” pe piață a lucrărilor (revistelor, cărților, etc.) fără valoare literară (clasate maculatură) printr-un control al publicării în „regim propriu” conform unui joc de cuvinte „practic, nepracticat” în lumea occidentală. În România există un antagonism profund între „creatorii” de literatură (care se autodefinesc „oamenii de litere”) și societateea civilă, „însărcinată” cu lectura acesteia. Prima categorie susține că publică lucrări literare de valoare, în care investește nu rareori chiar și bani (în cazul publicării în „regim propriu”) chiar dacă acestea nu sunt nici solicitate și nici citite pentru că nu sunt apreciate. Cea de-a doua categorie susține că nu cumpără și nu citește cărți pentru că piața este inundată de „maculatoră”, scrisă de persoane fără „valoare” și notorietate. Cu alte cuvinte, dacă ar ajunge pe piață doar lucrări literare cenzurate „valoric”, numarul publicațiilor ar fi mult mai mic iar numărul cititorilor mult mai mare. Vorbim în acest context, din punct de vedere matematic de două observabile (varuiabile) „invers proporționale” ale căror produs (simbolic) ar fi constant. 

În Franța (probabil și alte state occidentale) dacă o lucrare literară (o carte) este considerată „de valoare” (după un control sever și riguros) și de interes pentru societatea civilă (deci, comercializabilă) de către editura căreia este adresată pentru publicare, iar autorul ei „cunscut” și apreciat”,  aceasta va fi publicată pe banii editurii, iar autorului vor revenii între 7-11% din vânzări în funcție de notorietatea lui. Sub nicio formă, francezii nu publică cărți sau reviste literare „în regim propriu” (numai ca să aibă impresia că sunt poeți, scriitori, etc.) și cu atât mai puțin pe bani publici, rezultați din taxe și impozite ale administrațiilor locale, regionale sau centrale.   

Articole asociate

Vasile Dan Marchiş este un poet al arderii doxologice

Vasile Dan Marchiș -De restul sentimentelor

Cum se obțin distincții la Concursuri de Literatură – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poetul Vasile – Dan Marchiș (fondatorul revistei „Sintagme codrene”)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)