Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Persoanele cu dizabilități locomotorii: Tratați ca excepție, nu ca parte a diversității
Persoanele cu dizabilități locomotorii: tratați ca excepție, nu ca parte a diversității
Nota redacției. Persoanele cu dizabilități locomotorii sunt cele care au dificultăți în mișcare și deplasare, cauzate de afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale. Acestea pot include deficiențe ale membrelor, afecțiuni ale coloanei vertebrale, sau alte probleme care afectează mobilitatea. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap definește persoanele cu handicap ca având abilități reduse de a desfășura activități cotidiene și necesitând măsuri de protecție. Conform acestei legi, persoanele cu dizabilități locomotorii au dreptul la:
- Acces la educație: Indiferent de vârstă, persoanele cu handicap au acces liber și egal la educație, adaptată tipului și gradului de handicap.
- Acces la servicii sociale și medicale: Persoanele cu handicap pot beneficia de servicii de recuperare, reabilitare, și asistență medicală.
- Prestații sociale: Pot primi indemnizații lunare, buget personal complementar, și alte beneficii financiare.
- Stimulent pentru integrarea socială: Pot primi un stimulent lunar pentru integrarea socială, care se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
- Dreptul de a contesta certificatele de încadrare în grad de handicap: Persoanele pot contesta deciziile privind gradul de handicap prin intermediul Comisiei Superioare de Evaluare.
- Facilități la transport: Pot beneficia de transport adaptat și accesibil. Este important de menționat că persoanele cu dizabilități locomotorii sunt considerate persoane cu handicap și au dreptul la protecție și sprijin social conform legislației în vigoare.
În România anului 2025, persoanele cu dizabilități locomotoriicontinuă să fie tratate mai degrabă ca o excepție decât ca parte firească a diversității noastre. Deși vorbim despre o țară membră a Uniunii Europene, semnatară a Convenției ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (un tratat internațional care promovează, protejează și asigură drepturile și libertățile fundamentale ale tuturor persoanelor cu dizabilități, primul tratat obligatoriu din punct de vedere juridic care abordează în mod specific dizabilitatea și are ca scop asigurarea participării depline și egale a persoanelor cu dizabilități în toate aspectele vieții) și avem legi și directive europene privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, realitatea zilnică pentru cei în scaun cu rotile este una de excluziune, paternalism și lipsă de accesibilitate fundamentală, iar statul nu face eforturi reale pentru a le asigura un drept vital: accesul. Persoanele cu dizabilități locomotorii tîrăiesc intr-un mediu ostril, creat de barierele fizice.
Nu există sancțiuni aplicate pentru lipsa rampelor. Nu există controale de fond. Nu există un calendar public de adaptare a spațiilor. În schimb, există promisiuni și tăceri birocratice. De fiecare dată când o persoană cu dizabilități este umilită prin imposibilitatea de a intra într-un spațiu public, statul își încalcă obligațiile internaționale. Convenția ONU nu este opțională. Ea cere nu doar acces fizic, ci și participare deplină și egală în societate. Or, o societate în care oamenii în scaun rulant nu pot merge la cinema, la școală sau facultate, la medic sau la tribunal fără ajutor, nu este una democratică, ci una excludentă. România promovează din punct de vedere legislativ și strategic drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv participarea lor politică, dar reprezentarea efectivă în Parlament este foarte limitată, iar provocările de accesibilitate și incluziune sunt semnificative.
Potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, autoritățile și instituțiile publice, precum și persoanele juridice — publice sau private—cu cel puțin 50 de angajați au obligația legală de a angaja persoane cu handicap într-un procent de minimum 4% din totalul salariaților. Totuși, cifre recente arată o situație cruntă: doar aproximativ 11–12% dintre persoanele adulte cu dizabilități active între 16 și 66 de ani sunt angajate în România în anul în curs, iar rata medie de ocupare în rândul persoanelor cu handicap este de doar 14%. În contrast, rata generală de ocupare a persoanelor cu dizabilități în UE este semnificativ mai mare, iar deficitul de angajare în România este estimat la 32 puncte procentuale, în timp ce media europeană este de 21 puncte procentuale. Această discrepanță se explică în mare parte prin practica extrem de răspândită a angajatorilor care refuză angajarea persoanelor cu dizabilități, invocând drept motiv lipsa „condițiilor” adecvate.
În realitate, mulți aleg să plătească sancțiuni sau contribuții în loc să își îndeplinească obligația legală—preferând plata către bugetul de stat (echivalentă salariului minim brut garantat). Această atitudine are consecințe majore: excluderea unui număr semnificativ de persoane capabile și pregătite, perpetuând marginalizarea pe piața muncii și în societate. Statele membre UE au salarii și politici mult mai incluzive pentru persoanele cu dizabilități—dar realitatea din România în 2025 rămâne departe de standardele europene.
O altă barieră majoră pentru persoanele cu dizabilități este atitudinea socială. Între „Săracul de tine” și „Autonomie și respect” există o prăpastie de mentalitate. Victimizarea și infantilizarea nu doar că au un impact psihologic negativ, dar și perpetuează ideea falsă că aceste persoane nu au șanse reale de dezvoltare și incluziune. Astfel, se consolidează stereotipurile care le marginalizează și le reduc la neputință. În schimb, abordarea bazată pe autonomie și respect înseamnă recunoașterea valorii, abilităților și dreptului lor la o viață independentă și demnă. Schimbarea acestei perspective sociale nu este un moft, ci o condiție esențială pentru o incluziune reală și egală.
Să nu uităm: dizabilitatea nu este o alegere. Inaccesibilitatea–da. Este o alegere politică, economică și morală, făcută zilnic prin lipsa de voință, de fonduri și de empatie. Este alegerea de a ignora, de a amâna, de a ridica din umeri. Dacă vrem o societate cu adevărat incluzivă, este timpul să transformăm rampa de la autobuz din excepție în regulă. Este timpul ca accesibilitatea să devină un reflex instituțional, nu un moft. Este timpul să punem drepturile înaintea treptelor. România nu poate fi o societate modernă cât timp ignorăm sute de mii de oameni cu dizabilități locomotorii. Așteptăm un an în care „incluziunea” să nu mai fie doar un cuvânt frumos în proiecte nerambursate, ci o realitate cotidiană. Apel la autorități: „Nu mai folosiți persoanele cu dizabilități ca fundal la conferințe. Includeți-le la masa deciziilor!”
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Nota redacției. Închisoarea este un loc ostil pentru oricine persoană încarcerată. Dar dacă deținutul are și un handicap, experiența poate fi dublu traumatizantă. Situația acestor deținuți și eforturile administrației penitenciarelor de adaptare a sistemului au fost analizate la Conferința Serviciilor de Orientare Penitenciară care a avut loc loc la Lugo pe 4 și 5 noiembrie 2021. În prezent, se estimează că în închisori există aproximativ 4.800 de persoane cu un anumit tip de handicap, ceea ce reprezintă 10% din populația penitenciarului. Dintre aceștia, aproximativ 1.600 au o dizabilitate mintală, derivată dintr-o boală mintală, aproximativ 340 au o dizabilitate intelectuală; 1.350 handicap fizic sau organic; 115 dizabilități senzoriale și aproximativ 1.400 au dizabilități multiple. Mulți devin ținta abuzurilor și ridicolului din partea altor deținuți, nu pot accesa anumite locuri din cauza lipsei de adaptare sau chiar suferă consecințele de a nu putea înțelege corect ordinele și nu le pot aplica.
Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane – o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
