„Liban – respiraţia eternă a cedrilor” (Liban partrea 1) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Libanul nu este doar o ţară,este o suflare veche cât lumina, o scânteie din torţa ȋnceputurilor. Aici, pe acestă palmă de pământ aşezată ȋntre munte şi mare, zeii au ȋnvăţat alfabetul, iar vântul a purtat primele cuvinte ale omenirii spre orizonturi uitate. Ȋn zori de lume, când munţii nu aveau ȋncă nume şi marea nu-şi cunoştea marginile, Libanul era deja acolo–o respiraţie tăcută ȋntre cer şi pământ, un murmur adânc al creaţiei. Acolo unde stânca sărută valul şi cedrul ȋmbrăţişează norii, s-a născut ȋnceputul cuvântului şi astfel ȋnceputul omenirii conştiente de sine.
Byblos, bătrânul oraş al luminii tăcute,a fost prima bibliotecă a universului. Nu din piatră şi cărţi, ci din sunet şi intenţie. Acolo oamenii au prins ȋn mâini sunetele vântului şi le-au scris ȋn semne. Nu mai trebuia să cânţi muntele ca să-l ȋnţelegi, ci să-l scrii. Fenicienii, sculptorii de litere şi negustorii de gânduri, au ȋmbrăcat sunetul ȋn forma, creând punţi ȋntre popoare, cuvinte ȋntre inimi. Alfabetul, fiul Libanului s-a răspândit ca o flacără lină peste Mediterana, hrănind cu ȋnţelesuri civilizaţii ȋntregi. Din tăcerea pietrelor de la Byblos s-au născut toate cărţile lumii.
Şi apoi a fost Hiram–vizionarul, sculptorul de legături ȋntre cer şi pământ. Nu şi-a dorit doar un regat, ci o punte către eternitate. Din munţii Libanului, Hiram a trimis cedrii către Ierusalem. Din ei s-a ȋnălţat Templul, sălăşluinţa lui Dumnezeu. A fost un dar făcut din adâncul pădurilor şi din tăcerea verticală a arborilor, martori muţi ai istoriei ce pulsează ȋn rădăcini de mii de ani. Din pădurile adânci, acolo unde cedrii ȋşi sprijină fruntea de cer, el a tăiat arbori nu pentru a distruge ci pentru a ȋnălţa. A trimis lemnul sacru lui Solomon,iar din esenţa Libanului, s-a născut un Templu. Nu doar un edificiu, ci o rugăciune ȋnaltă, ȋn piatră şi lemn, un pact ȋntre oameni şi divinitate. Hiram n-a fost doar un rege.A fost un ecou al ȋnţepciunii primordiale, un mesager al armoniei ȋntre materia lumii şi spiritul nevăzut.
Prin el, Libanul şi-a gravat numele nu ȋn arme sau cuceriri,ci ȋn construcţia sacrului. A devenit sursa, nu ţinta. Originea, nu urma. Istoria Libanului nu curge liniar. Ea palpită ca un fluviu subteran care răzbate printre straturi de uitare şi foc. A fost cucerit, sfâşiat, ars, dar niciodată ȋnvins. Căci ţara care a dat lumii alfabetul nu poate tăcea. Ţara care a dăruit cedrii cerului nu poate fi ȋngenuncheată.Libanul e o metaforă vie, despre cum din piatră se naşte sensul, din lemn se clădeşte spiritul şi din durere se ȋnalţă frumuseţea.
Libanul a fost şi este un altar al ȋncercării.Focul l-a vizitat de prea multe ori, sabia l-a atins până ȋn măduva oraşelor, iar cerul i-a fost acoperit nu de nori, ci de cenuşă. Regiunea a fost o tablă de şah a intereselor, o rană deschisă a conflictelor, iar poporul său, o inimă care refuză să nu mai bată. Şi totuşi, libanezul se ridică şi merge mai departe, cu zâmbetul cald al unui om care a ȋnţeles că viaţa nu este doar o succesiune de suferinţe, ci o formă de a dansa, chiar printe ruine, cu demnitate. El râde, cântă, se bucură, speră, a ȋnţeles că viaţa este un act sacru. Dansează ca şi când trupul ar rosti rugăciuni.
Iubeşte ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima şi prima deopotrivă. Libanul este paradoxul viu dintre suferinţă şi speranţă, dintre apusuri sângerii şi zori plini de promisiuni.Este o ţară ȋn care memoria nu moare, ci ȋnfloreşte. Unde moştenirea nu este un muzeu, ci o respiratie comună, un testament viu al lumii de ieri care ȋndrăzneşte, ȋncă, să viseze la ziua de mâine. Acolo unde alţii văd doar ruine, libanezul vede viitorul. Căci ȋn inima cedrului nu există frică–doar rezistenţă, frumuseţe şi verticalitate. Libanul este o metaforă vie, despre cum din piatră se naşte sensul, din lemn se clădeşte spiritul şi din durere se ȋnalţă frumuseţea.
Libanul este grădina cu 18 izvoare diferite, o grădină rară, săpată ȋn stâncă şi scăldată de lumină. Fiecare izvor are gustul şi cântecul lui, unele sunt mai blânde, altele mai aprige, dar toate se varsă ȋn acelaşi pământ. Acest pământ nu fuge de foc nici de furtună, pentru că ştie că fiecare vibraţie ȋl ȋnrădăcinează mai adânc ȋn istorie. Cele 18 religii care conveţuiesc ȋn Liban nu sunt doar diferenţe, ci fire colorate care care ţes o singură tapiserie, complicate, dar vie. Ele sunt glasuri care uneori se ridică, alteori se ȋmpletesc ȋn tăcere, dar niciodată nu renunţă, la a spune, ȋn felul lor, acelaşi lucru, că diversitatea nu este o povară, ci un dans.
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”. Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane – o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
[…] „Liban – respiraţia eternă a cedrilor” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural … […]
[…] „Liban – respiraţia eternă a cedrilor” (Liban partrea 1) – cu Jurnalul Bucureștiului (pub… […]
[…] „Liban – respiraţia eternă a cedrilor” (Liban partrea 1) – cu Jurnalul Bucureștiului (pub… […]
[…] „Liban – respiraţia eternă a cedrilor” (Liban partrea 1) – cu Jurnalul Bucureștiului (pub… […]
[…] „Liban – respiraţia eternă a cedrilor” (Liban partrea 1) – cu Jurnalul Bucureștiului (pub… […]