„Navigatori fără țară” – Cum am pierdut 300 de nave, dar am păstrat mii de marinari. Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (fost Căpitan de cursă lungă/Master Mariner, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch) 

Scholar Google

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legată de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației: oadd.ro 

Prăbușirea flotei comerciale a României de la 311 nave maritime în anul 1989, mândria regimului comunist la aproape zero în anii 2000 a fost rezultatul unui lanț de decizii economice greșite, management defectuos și corupție generalizată. La sfârșitul regimului comunist, România avea a 9-a flotă mondială, și a 4-a flotă din Europa ca mărime, dar acest lucru masca slăbiciuni tehnologice. Mărimea nu era echivalentă cu performanța economică. Flota a fost construită în logica comunistă a „autarhiei” (să producem singuri tot, să transportăm tot singuri). Navele erau extrem de grele (consumau prea mult oțel la construcție) și aveau motoare construite sub licență Reșița sau rusești, uriașe consumatoare de combustibil. În capitalism, unde marja de profit se dispută la fiecare tonă de motorină, aceste nave au devenit instantaneu necompetitive. Factorii tehnico-istorici care au condus la disparitatea flotei au fost nenumărați.

Divizarea flotei și managementul privat defectuos, ar fi pe primul loc. În vara anului 1990, guvernul a decis spargerea colosului „Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Navrom” în trei companii mai mici: Navrom (nave de transport mărfuri vrac), Romline (cargouri) și Petromin (petroliere și mineraliere). Trecerea bruscă de la economia dirijată (unde motorina era subvenționată) la capitalismul dur a transformat vapoarele românești în „găuri negre”. Consumau prea mult, aveau motoare greoaie și nu puteau concura cu navele moderne din Vest. Fără o strategie unică de adaptare la economia de piață, noile companii au acumulat rapid datorii uriașe. Ulterior, statul român pentru a evita falimentul direct sau pentru a obține lichidități, a ales să nu opereze direct navele și a încheiat contracte de management și asocieri cu firme străine. Multe nave au fost închiriate unor firme private străine sau mixte prin contracte de tip bareboat (închiriere fără echipaj și combustibil), ipotecate sau lăsate gaj pentru diverse împrumuturi care nu au mai fost returnate băncilor.

Statul a recurs la acest mecanism de căpușare prin capcana numită „bareboat” astfel; companiile de stat (Navrom/Romline) închiriau o navă unei firme private, adesea controlate din umbră de oameni din sistem sau de apropiați ai lor. Firma privată opera nava și încasa veniturile din transportul de mărfuri. În schimb, reparațiile majore, asigurările și creditele rămâneau în sarcina statului român. Când nava avea nevoie de reparații sau combustibil, facturile erau trimise companiilor de stat din România. Când firma privată nu plătea chiria, iar statul nu putea plăti, creditorii străini puneau sechestru pe nave. Din cauza datoriilor acumulate de companiile românești de stat (la reparații, combustibil sau salarii), creditorii externi au început să ceară în instanță executarea silită, sechestrarea și arestarea navelor în porturile internaționale. Pentru a-și recupera banii, autoritățile portuare străine au scos la licitație zeci de vapoare românești, care au fost vândute la prețuri derizorii, adesea ca fier vechi.

Cele care au rămas au fost înmatriculate ilegal sau la limita legii sub pavilioane de complezență precum Panama sau Liberia, pentru a evita taxele și legislația românească. Odată ieșite de sub pavilionul românesc, statul a pierdut controlul juridic și fiscal asupra lor. Alte nave au fost pur și simplu abandonate de stat în porturi, degradându-se complet. Multe nave au fost folosite de noii manageri drept garanții pentru a obține credite uriașe de la bănci (inclusiv de la Bancorex). Banii din credite au fost deviați în alte scopuri, ratele nu au mai fost plătite, iar băncile au executat ipotecile, vânzând navele la bucată pentru a-și recupera prejudiciile.

Procesul de lichidare și înstrăinare a navelor a fost marcat de celebrul „Dosar Flota”, deschis de procurori pentru investigarea prejudiciilor uriașe de la compania Petromin (peste 150 Mil$US). Au fost trimise în judecată zeci de persoane din conducerea Ministerului Transporturilor, însă din cauza viciilor de procedură și a prescrierii faptelor, dosarul s-a încheiat fără condamnări majore. Procesele au trenat timp de decenii, anchetele privind înstrăinările ilegale de nave neaducând rezultate concrete în recuperarea patrimoniului.

Dacă Traian Băsescu a avut sau nu un rol în dispariția flotei comerciale este unul dintre cele mai controversate subiecte din istoria postdecembristă a României. Implicarea sa directă provenind din faptul că a condus Ministerul Transporturilor în mai multe mandate decisive (1991–1992 și 1996–2000), perioadă în care s-au luat deciziile majore de restructurare și privatizare a navelor.

În spațiul public și juridic există două perspective opuse cu privire la „aportul” său.

Perspectiva acuzării (inițială)

• Băsescu a fost acuzat de abuz în serviciu, delapidare și subminarea economiei naționale.
• În mai 1991, sub mandatul său, compania de stat Petromin s-a asociat cu grupul norvegian Torvald Klaveness, formând societatea mixtă Petroklav.
• 16 nave românești (mineraliere mari) au fost trecute sub pavilioane de complezență (Liberia, Bahamas) și gajate pentru credite externe destinate retehnologizării.
• Creditele nu au fost rambursate, iar băncile au executat ipotecile și au vândut navele. Prejudiciul estimat inițial: 275 milioane euro.

Perspectiva apărării (validată de justiție)

• Deciziile au fost economice, nu penale, menite să salveze ce se mai putea dintr-o flotă deja falimentară.
• Navele erau vechi, iar statul nu avea bani pentru reparații obligatori –fără ele, navele nu puteau naviga internațional.
• Băsescu nu a semnat direct aprobările; acestea aparțineau Fondului Proprietății de Stat (FPS) și Adunărilor Generale ale Acționarilor.
• Operațiunea a prevenit pierderi mai mari și a adus chiar venit net din vânzarea finală a navelor.

Evoluția juridică:

• 1996–Băsescu a renunțat voluntar la imunitate pentru a fi anchetat (primul parlamentar român).
• 2004–Dosarul a fost trimis în instanță de DNA.
• 2005–Ca președinte al României, a beneficiat de imunitate prezidențială; dosarul i-a fost disjuns.
• 2007–O nouă expertiză financiar-contabilă a arătat că prejudiciul este inexistent–navele fuseseră vândute peste valoarea de amortizare.
• Ianuarie 2015–DNA a clasat definitiv dosarul pe numele lui Băsescu, motivând că „faptele nu există” și că deciziile au fost legale pentru acea perioadă. Deși Băsescu a fost administratorul politic al sistemului în perioada prăbușirii flotei, justiția a stabilit că nu există fapte penale din partea sa. Dispariția celorlalte peste 300 de nave a fost cauzată de managerii companiilor Navrom și Romline (prin scheme bareboat), fără implicarea directă a lui Băsescu. A fost, în esență, un eșec managerial generalizat, nu fapta unui singur om.

Prăbușirea flotei a lăsat în urmă mii de tragedii. Marinarii români, au ajuns „monedă de schimb” pentru că vapoarele românești erau arestate sau gajate, iar echipajele românești au fost forțate să accepte contracte pe „pavilioane de complezență” (Liberia, Panama, Malta). Au fost sute de cazuri în anii ’90 de marinari români abandonați luni de zile la bordul unor nave sechestrate prin Africa sau Asia, fără hrană, fără apă și fără salarii, devenind practic ostatici ai litigiilor comerciale dintre statul român și creditori. România a rămas o forță în transportul maritim, dar fără identitate statală pe apă. Constanța continuă să scoată ofițeri de marină de top (prin Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și UMC). Avem zeci de mii de navigatori activi, dar neavând flotă, navighează exclusiv pe nave străine (germane, olandeze, grecești). Statul român nu mai încasează bani din taxarea directă a acestor nave comerciale maritime. Acum, sub pavilion românesc mai există doar nava-școală „Mircea” (bricul simbolic), nava de sprijin și comandament „Regina Maria” sau „Regele Ferdinand” (militare), plus câteva nave tehnice, șalupe de salvare ARSVOM (Agenția Română de Salvare a Vieții Omenești pe Mare) sau împingătoare pe Dunăre.

Flota comercială maritimă funcțională sub pavilion propriu, este zero.

• Aproximativ 30.000–35.000 de navigatori activi. România este în continuare unul dintre cei mai importanți furnizori de forță de muncă înalt calificată (în special ofițeri și comandanți) din Uniunea Europeană pentru piața globală.
• Peste 20.000 sunt brevetați (ofițeri). Restul fac parte din personalul nebrevetat (marinari, motoriști, bucătari).
• Exact 0% pavilion românesc. Toți acești oameni lucrează pe nave înmatriculate în țări precum Malta, Cipru, Liberia, Panama, Bahamas, Singapore sau sub pavilioane ale marilor puteri maritime europene (Germania, Olanda, Grecia).
• Sute de milioane de euro anual. Banii câștigați de acești marinari pe mările lumii sunt trimiși direct în țară, pompând lichidități masive în economia din zona Dobrogei și nu numai. Ei reprezintă una dintre cele mai mari comunități de „stranieri” care aduc valută în România.

Suntem o „pepinieră” de creiere pentru flotele lumii, dar statul român nu mai are niciun cuvânt de spus pe mările planetei.

Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, fost Căpitan de cursă lungă (Master Mariner–cel mai înalt grad profesional din marina comercială care deține autoritatea supremă și responsabilitatea absolută la bordul unei nave maritime care efectuează călătorii internaționale pe distanțe lungi/fără limite de zonă sau tonaj)

Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi, președinte-fondator OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-ECOSOC-Națiunile Unite)  în Jurnalul Bucureştiului 

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist, Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights – United Nations (Press attached of the OADO/Organization for Human Rights Defense–United Nations at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP/Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra) Paris

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)