Temeiurile geo-sfero-cosmo-centriste ale bioeticii viitorului (The geo-spherical-cosmo-centric foundations of the bioethic of the future) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch) 

Scholar Google

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legată de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației: oadd.ro 

Rezumat. Am căutat să redefinesc, ajustâdu-le la noile contexstualități pe  care le impune existențialului uman  realitățile noii etape  evoluționiste a lumii: contemoranietatea, concepțiile și principiile  fundamentale ale etcii și  bioetcii atât a  actualității   cât și a viitorului.  Am insisat să desciferez și să  aduc  în prim panul cunoașterii factoirii determinanți, care înfluențează  efectiv dezvoltarea  pe verticala  noilor principii, concepționalități, idei și percepții  ale bioetcii, precum  și factorii cauzistici, care le  determină și  pun astfel bazele  bioetcii viitorului, unul dintre care cel principal/fondator este factorul/principiul biosferocentrist, delmitând  în acest fel  bioetica dezvoltării de  bioetica  generală,  ealaborând  astfel conceptul bioetcii biosferocentrste a  viitorului. Am  evidențiat 6 principii de bază  ale bioetcii biosferocentriste a viitorului cu factorul ei cental cel antropocentrist  paternalist, arătând caracterul ei temeinic pe care l-am  nimit generic fenomenul reducerii și abolirii potențialului/formelor veții cu perioada lui punctată în morfologia apariției și devenirii  bioetcii biosferocentriste, care cu  timpul va căpăta anvegura bioetcii geo-sfero-cosmo-centriste a  cărei prerogative fondatoare vor fi principiile  moral-etice  creștine ale Învățăturii Cretine Iisusiene pe  care o  numesc generic  Bioetica Creștină.

Abstract. I have sought to redefine, adjusting them to the new contexts that  the realities of the new evolutionary stage of the world impose on the human existential,  the conceptions and fundamental principles of the etcii and bioethics of both the present and the future.  I insisted on deciphering and bringing to the forefront of knowledge the determining factors, which effectively influence the vertical development of the new principles, conceptualities, ideas and perceptions of bioethics, as well as the causistic factors, which determine them and thus lay the foundations of the bioethics of the future, one of which the main/founding one is the biospherecentric factor/principle, thus delimiting the bioethics of the development of bioethics. general bioethics, thus elaborating the concept of biospherocentric bioethics of the future. We have highlighted six basic principles of the biospherocentric bioethic of the future with its central component thatis the paternalistic anthropocentric, showing its thorough character that we have generically eliminated the phenomenon of the redcing and abolishing the potential/firms of the future with its period punctuated in the morphology of the emergence and becoming of the biospherocentric bioethic, which in time will gain prominence bio-sphero-cosmo-centric bioethics whose founding prerogatives will be the Christian moral-ethical principles of the Jesus Cretine Teaching, which I generically call Christian Bioethics.

Pentru a răspunde la întrebarea: Poate fi oare posibil de creat artificial o bioetică? Este necesar să răspundem la alte câteva întrebări. Iată unele din ele. Ce este bioetica în esenţă şi care sunt criteriile genezei ei? Este bioetica un fenomen apărut de la sine sau unul, ce depinde de existenţa umană? Care sunt implicaţiile bioeticii în determinarea interdependenţei fiinţei umane cu celelalte biosisteme convieţuitoare? Reieşind din imperativul necesităţii de a răspunde la aceste întrebări, se poate spune, că bioetica este un sistem de norme, legităţi şi concepte, care apar în interiorul sistemelor existenţiale ca necesitate intrinsecă a felului lor intim de a fi şi care, prin însăşi condiţia de sine, îşi impun sieşi, drept certitudine, respectarea şi îndeplinirea întocmai a prevederilor acestora.

Formularea noţiunii de bioetică generală presupune existenţa unui sistem bine organizat de fenomene existenţiale descinse dintr-o interacţiune fenomenologică a formelor, care-l formează şi care alcătuiesc o integritate coagulată într-un Întreg. Acesta nu poate să se manifeste altfel, decât printr-o mişcare existenţială a formelor pe urcuşul unei ascensiuni de la inferior spre superior, de la simplitate spre complexitate-este ascensiunea spiralei dezvoltării. Dacă dezvoltarea presupune definirea, în cele din urmă, a unei limite, care va fi atinsă cândva, atunci parcurgerea acestei spirale va imprima fenomenelor existenţiale o specificitate anumită a caracterelor şi particularităţilor legităţilor şi normelor care vor trebui să asigure ascensiunea. Ele vor evolua până la atingerea parametrilor valorici caracteristici ale unor principii, care se vor naşte în interiorul acestui Întreg şi care vor determina, în mare măsură, caracteristicile manifestării în timp ale întregii dezvoltări. Atare principii se vor naşte în interiorul sistemului de la sine şi-l vor impune să se conformeze normelor generate de ele. În felul acesta iau naştere legităţile existenţiale ale sistemului, normele fenomenologice de manifestare a componentelor lui. Astfel, se va forma o etică interioară a comportamentului integrităţii existenţiale respective. În acest sens, putem vorbi de o bioetică interioară a dezvoltării ei. Deci, posibilitatea apariţiei bioeticii vine de la sine ca o necesitate de supravieţuire a sistemului. Or bioetica nu apare ca ceva arbitrar, ci ca o necesitate intrinsecă organic şi intim legată de toată esenţa morfologică a mişcării elementelor componente în cadrul Întregului.

Deci, sistemul existenţial îşi creează o bioetică a sa. Omul, ca element de bază a biosferei, este parte integrantă a acestui sistem biosferocentrist, elementul determinant al lui. El imprimă mişcării fenomenelor în cadrul dezvoltării un specific antropogen, dar nu cu acţiune hotărâtoare, totuşi, asupra destinului ei, cum s-ar părea. El este numai un component al ei, fiind influenţat în aceeaşi măsură de toate celelalte elemente în ecuaţia unei interdependenţe, dereglarea funcţionării căreia este păgubitoare atât pentru om, cât şi pentru celelalte forme existenţiale vii.

În această ecuaţie fenomenologică, care include în sine interactivitatea componentelor sistemului, vulnerabilitatea fiinţială umană va depinde direct de vulnerabilitatea fiinţială a celorlalte forme de viaţă. Existenţa omului ca specie va naşte o bioetică interioară a sistemului existenţial pe care îl alcătuiesc formele sale. Astfel de bioetică interioară va fi, de fapt, bioetica antropocentristă, bioetica intelectului şi a raţiunii umane. Dar ea, ca şi obiectul ei–omul, vor face parte dintr-o bioetică generală. Dacă sistemul existenţial este un produs indispensabil al felului de manifestare al unei esenţe generale, atunci  ea va poseda şi va atribui acestui produs o sumă de norme, care vor face ca el să supravieţuiască, adică să se ştie cât mai mult în existenţă. Atare sumă de legi va alcătui o etică a supravieţuirii Întregului. Se naşte întrebarea: Este oare identică bioetica dezvoltării cu bioetica generală? Supravieţuirea nu exclude definitiv dezvoltarea. Supravieţuirea este favorizată, condiţionată şi determinată de dezvoltare. Fenomenul dezvoltării creează o nomenclatură de reguli, care asigură şi legitimează fenomenul supravieţuirii. Însă supravieţuirea unui sistem în Întreg, presupune o raportare a lui la altă integritate existenţială, o comparaţie a acestuia cu un sistem coexistenţial. Iar dacă acest sistem de coexistenţă lipseşte, atunci sistemul, care nu are factor de comparaţie se bazează pe competiţia şi concurenţa elementelor sau subsistemelor ce-l alcătuiesc.

Concurenţa presupune întotdeauna înlăturarea elementului slab de către cel puternic. Deci, dezvoltarea împinge Întregul spre nişte limite ce pot culmina cu o omogenizare a componentelor lui, sau poate anula definitiv această uniformizare, aruncând sistemul în inexistenţă. Întrebarea se pune astfel: Asigură dezvoltarea supravieţuirea sistemului sau nu? Răspunsul la această întrebare este de o competenţă profund filozofică, la care însă nu ne vom opri aici. Dar acest răspuns ne sugerează o altă idee, o altă întrebare: Depinde supravieţuirea Întregului (sistemului) existenţial de el însuşi sau ea este influenţată şi de alţi factori din exterior, independenţi de esenţa fenomenelor ce se petrec în interiorul lui? Când vorbim despre o bioetică generală, atunci avem în vedere bioetica biosferocentristă, a cărei fondator a fost oncologul şi biologul american Van Rensselaer Potter, în care se include bioetica antropocentristă cu derivatele ei aplicative a cărui exponent de bază a fost olandezul Andre Hellegeres şi derivatele medicale ale lui Tom Beauchamp şi James F. Childress.[^[1], p.17]

Nu încape îndoială, că bioetica generală prevede numai legile de supravieţuire biosferocentriste a întregului planetar, (inclusiv omul.). Trebuie de menţionat, că majoritatea sistemelor biologice, care formează biosfera parcurg acum un segment intermediar al spiralei dezvoltării, ceea ce nu putem spune despre segmentul ocupat în ea de către neosfera umană. Ori performanţele sau neperformanţele dezvoltării sferei umane ne indică, că omul parcurge acum urcuşul acestei ascensiuni, găsindu-se undeva la finele ei, dincolo de care începe vidul prăbuşirii sau limita superioară a omogenizării. Aşa cum orice omogenizare înseamnă o reducere a capacităţilor de supravieţuire a diversităţilor existenţiale, întrebarea se pune în felul următor: Va putea oare dezvoltarea să asigure supravieţuirea biodiversităţilor într-o existenţă cât mai lungă cu putinţă sau nu? Dacă semnificaţia supravieţuirii constă în păstrarea şi ocrotirea existenţei într-o stare optimă a diversităţii formelor, atunci mişcarea spre această situaţie optimă o vom putea numi dezvoltare progresistă/performantă, adică atingerea desăvârşirii/armoniei coexistenţei. Dar dacă această mişcare se va finaliza cu o omogenizare/globalizare) a formelor, atunci dezvoltarea va avea un caracter finit şi ea se va sfârși la începutul celei de-a treia perioadă a circuitului existenţial al întregului–perioada reducerii şi abolirii fenomenului vieţii. Căutarea adevărului în acest caz necesită o abordare filosofică specială a problemei. Ne vom opri numai în a elucida caracteristicile de bază ale dezvoltării, aşa cum se prezintă ea acum. Dacă dezvoltarea până la această presupusă perioadă a treia reprezintă un scop în sine a fenomenului intrinsec al convieţuirii formelor, atunci acest proces se va desfăşura după legile şi normele dăinuirii şi mişcării vectoriale proprii, generate de necesitatea sa de a se mişca înainte. Deci, această dezvoltare va produce, după cum am spus, o bioetică proprie, o bioetică a dezvoltării. În ea se vor încadra toate fiinţele vii, inclusiv omul. Fiind cel mai performant participant la acest maraton competiţional, omul va avea şi cel mai activ rol, aducând şi cel mai mare aport la fenomenul în cauză, inclusiv şi la fenomenologia bioetică a dezvoltării.

Reieşind din analiza particularităţilor caracteristice interioare ale fenomenului dezvoltării, se pot deosebi câteva principii esenţiale ale bioeticii acestui fenomen: 1) principiul autonomiei elementelor particulare ale sistemului; 2) principiul interdependenţei şi coexistenţei concurenţiale a componentelor constitutive ale integrităţii sistemului; 3) principiul concurenţei dintre toate elementele participante la fenomenul dezvoltării; 4) principiul dominării factorilor performanţi asupra celor neperformanţi ca produs indispensabil al paradigmei cauzistice, care determină fenomenologia bioeticii dezvoltării; 5) principiul abolirii componentelor slabe participante la competiţia dezvoltării, de către cele puternice ca produs definitoriu al acţiunii paradigmei cauzistice; şi 6) principiul atingerii scopului dezvoltării:–desăvârşirea şi performanţa.

Că lumea se află astăzi într-adevăr la presupusul început al celei de-a treia perioade a existenţei–perioada reducerii treptate a formelor vieţii ne vorbeşte faptul, că unii dintre cei mai mari participanţi mondiali la acest proces global abordează bioetica, problemele supravieţuirii lor de pe poziţii diferite. Lumea americană tratează bioetica de pe poziţiile paradigmei cauzistice, pentru care este caracteristic „modul de abordare cu precedent, conform căruia sursa de norme juridice o constituie nu atât dreptul codificat, cât precedentele, adică hotărârile judecătorilor, care mai apoi devin reguli/cunoştinţe, pentru soluţionarea altor cazuri similare”.[^[2], p.18]. Această abordare satisface pe deplin necesităţile bioeticii dezvoltării, dominată de paradigma cauzistică, care lasă loc interpretărilor noi apărute pe parcursul procesului de dezvoltare atât a fenomenelor, cât şi a consecinţelor lor şi care pot imprima ei noi calităţi apărute în timp/timpul dezvoltării. Situaţia apărută denotă faptul, că fenomenul mondial al dezvoltării nu s-a încheiat, rămânând încă loc şi timp pentru definirea completă a lui.

Pe de altă parte, bioetica europeană, bioetica aplicativă este dominată de paradigma principialistă, care se bazează pe stabilirea anticipată a unor principii, norme, legi la care se raportează şi se ajustează consecinţele efectelor mişcării fenomenelor în interiorul sistemului. Se poate spune, că această bioetică încearcă să pună la temelia sa principiile raţionamentului uman şi al implicării tot mai puternice a intelectului său în bioetica generală, astfel condiţionând şi valorificând postulatul antropocentrist al bioeticii existenţei umane. Dar argumentele în cauză ne vorbesc despre o apropiere, din ce în ce mai mult, de finalul dezvoltării, de punctul atingerii unui echilibru optim posibil, în care existenţa se poate manifesta încă ca o biodiversitate viabilă, mai mult sau mai puţin echitabilă. Oare nu este paradigma principialistă aceea pe care o poate atinge dezvoltarea trecută precedent printr-o lungă perioadă a descifrării paradigmei cauzistice? Oare nu am putea-o identifica cu însuşi apogeul dezvoltării ca scop suprem al ei, odată ce ea asigură menţinerea formelor vieţii într-o diversitate existenţială optimă, mai mult sau mai puţin stabilă şi echitabilă? Oare rezolvând paradigma principialistă, omul nu ar putea edifica o bioetică a sfârşitului perioadei a doua de stagnare a evoluţiei formelor existenţiale umane şi de începere a perioadei a treia, cea de reducere a lor–s-o numim bioetică principialistă a salvării?

Bioetica se are pe sine prin însăşi legătura sa organică cu întreg sistemul aflat în mişcare biologică ca dezvoltare. Omul, ca participant la această mişcare a conştientizat şi a sistematizat ceea ce a conştientizat într-un canon de principii, norme, concepte şi legi chemate să-i satisfacă nişte necesităţi ce să-i asigure în mod optim supravieţuirea. Astfel, el înţelege tot mai mult că va supravieţui dacă va coexista paşnic cu toate biosistemele cu care e în contact. În felul acesta, ştiinţa bioeticii şi-a îmbogăţit conceptele de bază, fără de care este imposibilă supravieţuirea omului aflat tot mai aproape de acest început de perioadă a treia, la care a adus o contribuţie substanţială academicianul Teodor N. Ţîrdea. Acestea sunt: „1) principiul biosferocentrist; 2) principiul coevoluţionist; 3) principiul socializării; 4) principiul moralităţii; 5) principiul libertăţii; 6) principiul vulnerabilităţii”.[^[3], p.p.17-19]

Din punct de vedere al modului de abordare a bioeticii, acad. Teodor N. Ţîrdea deosebeşte următoarele tipuri: „modelul paternalist şi modelul nepaternalist sau antipaternalist.”[^[4], p.20]. Chiar dacă modelul antipaternalist de interacţiune a elementelor funcţionale ale unui sistem reflectă un alt grad de interpretare a caracterului rezolvării problemelor în care se implică participanţii la fenomen/medic /pacient vis-a-vis de cel paternalist, el încă nu poate fi considerat unul dominant în această corelaţie. Pentru a-l socoti ca atare, partea dominată în actul cooperator, ar fi trebuit la început să egaleze parametrii/capacităţile de interpretare a problemelor puse spre rezolvare de care dă dovadă partea dominantă/medicul. Ori, dacă factorul patern/medicul s-ar egala în interpretarea/citirea maladiei cu factorul subpatern/pacientul, atunci sistemul cooperator şi-ar înceta activitatea, iar fenomenul ca atare nu ar avea sens. Aceasta este dovada existenţei unui început primordial, paternalist, care anulează orice posibilitate de omogenizare a elementelor sistemului precum şi orice tentativă de a considera bioetica o ştiinţă a cărei temelie viitoare nu ar servi nişte principii cvasiuniversale stabile, care să susţină fenomenul existenţial.

În acest context, sublinind importanţa modelului paternalist acad. Teodor N. Ţîrdea afirmă: „Şi în încheiere, remarcăm că modul  de abordare hermeneutică/interpretativ în medicină şi bioetică nicidecum nu neagă doctrina tradiţională paternalistă.” [⁵, p.21]  Mai mult, atât timp cât lumea se va şti în existenţă ca o diversitate a unor componente sistemice fiinţiale modelul paternalist în bioetică va sta la baza asigurării supravieţuirii ei. Se poate spune, că acest model paternalist determină aspectul axiologic/structura axiologică a bioeticii, precum şi a nomenclaturii de bază principialistă a normelor, legilor şi legităţilor care îl organizează. „Aspectul axiologic ţine de faptul că bioetica contribuie la formarea unui nou sistem etico-normativ şi valoric, care ar trasa o eşire din situaţia critică de astăzi”. [⁶, p.21]. Există o erarhie a principiilor, ce se subordonează unul altuia pe o scară a semnificaţiilor şi a impactului pe care le au asupra funcţionării întregului sistem de legi, ce guvernează bioetica şi care toate se subordonează unui numitor comun/început paternalist care îi imprimă ei şi un aspect axiologic paternalist.

Temeinicia principialistă îi conferă bioeticii, pe lângă aspectul de bază axiologic, şi alte caracteristici de sistem normativ specific: aspectul juridic şi medical.[⁷, p. 23]. Că bioetica se bazează exclusiv pe nişte principii prestabilite de un model paternalist legic de natură primordial-ontologică este şi faptul, după cum afirmă acad. Teodor N. Ţîrdea şi d. h. ş. f. Petru V. Berlinschii, că „Omenirea nu poate exista decât în limitele unor parametri strict determinaţi ai mediului fizic, biologic şi social”.[⁸,p.25]. Dar aflându-se în apropierea imediată de limita superioară a dezvoltării, după care poate urma prăbuşirea în cazul nerespectării prerogativelor principiilor bioeticii, omul îşi pune din ce în ce mai des întrebarea legitimă: Este posibilă într-adevăr această alunecare în inexistenţă? De unde poate veni sprijinul care-l poate salva de la catastrofă? Există el sau nu?

Pentru a găsi răspunsuri la aceste întrebări, este necesar să ne amintim că omul, spre deosebire de partenerii săi de coexistenţă biologică, dispune de o suprastructură neosferică foarte sofisticată, bazată pe o infrastructură bioantropopsihosociologică numită suflet/spirit. Va putea el oare să se ştină într-o formulă existenţială preponderent sufletească? Această întrebare din ce în ce mai imperios revine pe primul plan, deoarece schemele şi modelele, mai mult artificial construite de om de-a lungul evoluţiei sale, nu au reuşit să rezolve în mod armonios şi eficient necesităţile vitale ale dăinuirii sale. Oare nu păstrarea spiritului/sufletului său într-o formulă manifestă, aflată cât de mult posibil în existenţă, este şi va fi scopul vieţii sale? Dacă acesta este răspunsul posibil, atunci el va trebui să ţină cont neapărat şi de alte legităţi, alte valori pentru a se şti în existenţă. Acestea sunt valorile spirituale, temeliile lor în fiinţa umană. Unicul suport şi lăcaş al sufletului/spiritului în fiinţa umană este însuşi subiectul său–Omul.

Va fi nedrept să neglijăm postulatul antropocentrist ca verigă foarte importantă a bioeticii generale nu în sensul salvării cu orice preţ a speciei umane, dar ca componentă de bază a supravieţuirii întregii biosfere şi nu numai. Omul va supravieţui numai dacă vor supravieţui toate celelalte biosisteme colaterale fiinţei sale. Dacă el va dori întradevăr să se salveze, va trebui să ocrotescă şi să convieţuiască cu aceste sisteme. Altă ieşire din situaţia creată nu există. Orice purtător de valori spirituale inestimabile, aflat în mijlocul unei lumi a biodiversităţilor, alcătuieşte împreună cu ele un  Întreg, care nu este singurul în spaţiul cosmic ce-l înconjoară. Nu putem nicidecum spune că soarta acestui  Întreg şi implicit al omului nu s-ar găsi sub influența directă a forţelor eterne de dincolo de existenţa sa. Oare nu este necesar, având în vedere atare influeinţă foarte puternică de natură cosmică şi divină, ca omul să ia serios în calcul toate consecinţele neglijării ei totale? El este şi va fi constrâns tot mai puternic de incertitudinea transcenderii în stările la fel de imprevizibile ale realităţilor perioadei a treia, fiind astfel impus să-şi asume un rol din ce în ce mai activ, un rol determinant în asigurarea perpetuării sistemelor biologice coexistente cu el printr-o cooperare armonioasă, folosind şi toate celelalte principii biosferocentriste ale bioeticii. În definitiv, el are o singură libertate, de a alege–libertatea de a nu fi liber până la capăt, libertatea de a alege varianta constrângerii, propriei impunerii de a respecta şi îndeplini cu stricteţe un sistem de principii, pe care va trebui singur să şi le elaboreze. Acest sistem de principii va alcătui bioetica principialistă a viitorului, dar şi a prezentului, care să includă şi normele divine, principiile eticii spirituale /a spiritului, principiile cosmice ale salvării sufletului său.

Aceasta va fi o bioetică principialistă nouă/biospirituală sau geo-sfero-cosmo-centristă. La baza bioeticii geosferocosmocentriste vor sta nişte concepte, care se vor apropia foarte mult ca conţinut şi sens sau, chiar vor fi identice cu principiile creştine ale ocrotirii vieţii. Dar oare este nevoie de a mai căuta şi formula asemenea concepte din nou? Este necesar doar de a descoperi lumina salvatoare în Învăţătura creştină. Învăţătura creştină reprezintă, de fapt, cartea cea mai înţeleaptă, care exprimă temeinicia unei fenomenologii vechi cât lumea, fenomenologia aşa-numitei bioetici creştine a vieţii, supravieţuirii şi purificării. Oare nu este creştinismul teoria cea mai accesibilă şi cea mai vie, care poate fi considerată ca o bioetică principialistă, bazată pe principiul temeinic geosferocosmocentrist al ei?

Deci, libertatea omului se limitează numai la individualitatea sa ca parte/limită din tot întregul geosfero-cosmo-centrist al lumii universale. Viitorul omului va fi viitorul libertăţii sale limitate de un sistem de principii creştine, de care va trebui să ţină cont cu stricteţe, dacă va dori să se salveze. Oare învăţătura creştină nu include în sine toate principiile cunoscute ale tuturor tipurilor de bioetică elaborate de om? Însăşi apariţia bioeticii ca ştiinţă a supravieţuirii este dovada convingătoare a faptului, că omul/omenirea se găseşte în pragul celei de-a treia perioadă a circuitului său/ei existenţial. Tratarea viitorului prin prisma noii paradigme–paradigma geosferocosmocentrstă va aduce răspunsul la întrebările cele mai stringente, pe care şi le pune ori şi  le va pune omul/omenirea în faţa sa/ei.

Concluzii

• Neosfera umană va fi o  componentă  esențială a bioeticii viitorului.
• Supravețuirea omului/omenirii depinde  integral de supravețuirea biodiversităților.
• Bioetica  actuală  a lumii se  caracterizează  printr-o reducere  și  abolire a fenomenului veții/formelor.
• Fiecare componentă  a  biodiversităților posedă o  bioetică proprie care  împreună  cu toate biodiversitățile formează   bioetica  planetară.
• Fenomenologia  bioeticii  dezvoltării se  caracterizează prin  șase principii: principiul autonomiei elementelor particulare ale sistemului; 2) principiul interdependenţei şi coexistenţei concurenţiale a componentelor constitutive ale integrităţii sistemului; 3) principiul concurenţei dintre toate elementele participante la fenomenul dezvoltării; 4) principiul dominării factorilor performanţi asupra celor neperformanţi ca produs indispensabil al paradigmei cauzistice, care determină fenomenologia bioeticii dezvoltării; 5) principiul abolirii componentelor slabe participante la competiţia dezvoltării, de către cele puternice ca produs definitoriu al acţiunii paradigmei cauzistice; şi 6) principiul atingerii scopului dezvoltării:– desăvârşirea şi performanţa.
• Lumea americană tratează bioetca de pe  pozițiile paradigmei  cazuzistice.
• Lumea europenă tratează bioetica de pe pozițiile paradigmei principialiste.
• Principiul paternalist va domina  bioetica viitorului.
• Infrastructura bioeticii viitorului va avea o natură  bioantropopsihobiologică.
• Bioetica  principialistă a viitorului va fi geo-sfero-cosmo-centristă.
• La baza bioetci viitorului vor sta valorile etico-morale creștine.

 Referințe bibliografice

• ^[1]Teodor N. Ţârdea, „Principiile de bază ale bioeticii: tendinţe şi probleme; Bioetica, filosofia, economia şi medicina practică în strategia de existenţă umană”. Materialele Conferinţei a IX-a ştiinţifică internaţională, 10-14 martie 2004, Redactor ştiinţific acad. d. h. ş. f. Teodor N. Ţârdea, 2004, p.17.
• ^[2]bidem, p.18.
• ^[3]Ibidem, p. 17-19.
• ^[4]Ibidem, p. 20.
• ^[5]Ibidem, p. 21.
• ^[6]Ibidem, p. 21.
• ^[7]Ibidem,  p. 23.
• ^[8]Ibidem,  p.25.

Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)

Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)