Acasă Dezvaluiri Tăcerile OMS și pandemia care vine din China. Primele cazuri de infecție...

Tăcerile OMS și pandemia care vine din China. Primele cazuri de infecție cu coronavirus în Franța

185
0

Epidemia asemănătoare cu SARS din China continuă să se răspândească în Asia şi nu numai. Vineri, oficialii din India au raportat trei cazuri suspecte. Mai nou, în Rusia. Recent în Franța. Cu toate astea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) întârzie să declare pandemie.

Situația nu mai este sub control, așa cum se spune la televizor în China. Iar cazurile sunt alarmante. Nu e vorba de febra și tuse, e vorba de oameni care cad pe stradă în China. E vorba de spitale care nu mai pot primi oameni pentru că sunt pline până la refuz. Există deja corturi instalate în jurul spitalelor. Autostrăzi blocate de mașini care încearcă să iasă din Wuhan sau din alte 10 localități-focare, dar oprite de poliție. Rafturi goale prin magazine, cu oamenii care se bat, efectiv, pe mâncare, pentru că să-și facă provizii și să se baricadeze în case. Astfel de imagini, chiar mai șocante pot fi văzute într-un film din cadrul unui articolpublicat de Epoch Times Romania.

Tot Epoch Times mai scrie despre laboratoare de viruși în China. Astfel, Wuhan nu e doar locul în care a izbucnit epidemia, ci şi oraşul care găzduieşte un interesant laborator biologic, a cărui poveste este controversată. Și mai interesant e că unele laboratoare au fost construite cu parteneriat francez.

În 2017, potrivit Epoch Times, Nature a scris un articol extins despre ceea ce a numit „laboratorul chinez pregătit să studieze cei mai periculoşi germeni patogeni din lume”, al cărui nivel este evaluat 4 ( BSL-4).

Redăm mai jos o parte a articolului din Epoch Times Romania, concluziile urmând să le tragem fiecare dintre noi, după o informare mai vastă în care punem cap la cap informații din mai multe surse:

„Academia Chineză de Ştiinţe a aprobat construirea unui laborator BSL-4 în 2003 (în acel moment epidemia de SARS ascunsă de regim tocmai lovise China). Laboratorul a fost proiectat şi construit cu asistenţă franceză ca parte a unui acord de cooperare din 2004 privind prevenirea şi controlul bolilor infecţioase emergente, ceea ce iarăşi nu ar trebui să mire pe nimeni, la momentul respectiv Occidentul încercând să ia măsuri ca tragedia produsă de virusul SARS care a ajuns în 37 de ţări (cu aportul regimului comunist chinez care a muşamalizat răspândirrea sa luni de zile) să nu se mai repete.

Cu toate acestea, complexitatea proiectului, lipsa de experienţă a Chinei, dificultatea de a menţine finanţarea şi procedurile laborioase de obţinere a aprobărilor guvernamentale au făcut ca laboratorul să nu fie finalizat până la sfârşitul anului 2014, acelaşi an în care mii de eşantioane de SARS au fost furate de la un laborator supersecurizat al Institutului Pasteur. Furtul nu a fost elucidat niciodată, laboratoul fiind închis câteva luni mai târziu.

Laboratorul din Wuhan a avut ca prime proiecte studierea virusului care cauzează febra hemoragică congoleză, şi, bineînţeles, virusul SARS.

Laboratorul are acreditare BSL-4, un nivel ridicat de bioconţinere, inclusiv filtrarea aerului şi tratarea apei şi a deşeurilor înainte de ieşirea din laborator şi stipularea faptului că cercetătorii îşi schimbă hainele şi fac duş înainte şi după utilizarea instalaţiilor de laborator.

Dar laboratoarele BSL-4 sunt adesea controversate. Primul laborator BSL-4 din Japonia a fost construit în 1981, dar a funcţionat cu agenţi patogeni cu risc mai mic până în 2015, când problemele de siguranţă au fost depăşite în cele din urmă, potrivit Nature.

Richard Ebright, biolog molecular la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey, susţine că virusul SARS, studiat la laboratorul din Wuhan, a scăpat de mai multe ori din instalaţiile de izolare la nivel înalt din Beijing.

Cum la putere în China se află un regim comunist, corupt până la măduvă, iresponsabil dacă nu chiar criminal, având o masivă lipsă de consideraţie faţă de viaţa umană – a propriului popor sau a altora – aprobările luate pe pile şi relaţii, cu dispreţ faţă de respectarea standardelor, n-ar trebui să mire pe nimeni.”