Etichetă: Brazilia

https://youtu.be/yxxy13iP7NM Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/iasul-prin-intermediul-universitatii-apollonia-din-nou-capitala-culturala-a-cercetarii-mondiale/ https://www.youtube.com/watch?v=iMu5anveoTc Lupta pentru supraviețuirea Amazonului a început și e posibil ca soarta pădurii să se afle în mâinile acestei femei. Puyr Tembé conduce popoarele indigene din...

E ceva timp de când nu am mai scris despre respectarea drepturilor omului în țară și în lume, dar constat, pe zi ce trece,...

Programul Idei în Agora, organizat de Asociația Orbis Tertius/„A Treia Lume” în parteneriat cu Muzeul Municipiului București, se reia cu dialogul „Democrația liberală în...

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 Notă. Articolul este o „combinație liniară” (a redacției) a articolelor autoarei „ A început războiul” și „Solidaritatea”. „Herodot, de numele muzelor inspirat, despre vechile istorii...

Mulțumesc și pe această cale prietenilor mei  fideli care ne-au ajutat și susținut în investigațiile noastre legat de acest articol: Yves Cohen (Paris, Franța), Luc Giraudet (Paris/Nantes, Franța), José Perez (Alicante, Spania), Xavier Dupire (Geneva, Elveția), Pablo Paco (Sao Paulo, Brazilia),  Mia Giorgio  și Sergio  Voltera (Milano, Italia),  Jean – Pierre Michel (Rio de Janeiro, Brazilia), Michel Le Pouttre (Montevideo, Uruguay), Kurt Krafft (Buenos Aires, Argentina), Macchio Gonzales (Mexico, Mexic), precum și Grupului de Cercetași Amazonieni (Guyana franceză, America de Sud) fără ajutorul căruia investigațiile noastre nu s-ar fi derulat în condiții optime. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, mulțumesc și D-lui Comisar Șef Florin Zagoneanu (ZéZé), fost Redactor șef al ziarului „Poliția Capitalei" (București) și al IPA (Internațional Police Association) Journal, editor al Monitorului OADO, ale căror corrspondent de presă sunt în Franța (Paris), care nu m-a susținut și nici nu m-a încurajat în investigațiile mele, fiind total absolvit de orice responsabilitate privind acest articol, căruia însă îi datorez, în exclusivitate, pasiunea mea pentru jurnalismul de investigație! Rezumat. Refugiat în Brazilia, în 2004, Cesare Battisti (n.1954, unul dintre cei mai mari scriitori contemporani), se stabilește, clandestin la Rio de Janeiro, unde pe 18 martie 2007 este interpelat (arestat) de către Poliția braziliană, că urmare a intervenției autorităților judiciare italiene, care vor și solicita extrădarea lui în țara sa de origine (Italia), în care a fost condamnat (prin contumacie) pe 31 martie 1993 la închisoare pe viață (definitiv) pentru implicarea să în asasinarea lui Antonio Santoro (gardian de închisoare, pe 6 iunie 1978 la Udine), Pierluigi Torregiani (bijutier, pe 16 februarie 1979 la Milano), Lino Sabbadin (măcelar, tot, pe 16 februarie 1979, în proximitatea Mestre) și a lui Andrea Campagna (polițist, pe 19 aprilie la Milano). Arestat pentru prima dată pe 26 iunie 1979, Battisti este condamnat la 13 ani de recluziune criminală pentru apartenența să la organizație armată PAC (Proletari Armați pentru Comunism) și încarcerat la închisoarea Frosinone, de unde va evada pe 4 octombrie, cu ajutorul unui comando al COLP (Comuniști Organizați pentru Eliberarea Proletariatului) și se va refugia în Franța, de unde, în cursul anului următor pleacă în Mexic și va rămâne până la sfârșitul anului 1990, de unde revine, din nou, în Franța. Deși François Mitterrand (1916–1996, președinte al Franței între 1981–1995) se angajează de a nu-i extrăda pe foștii teroriști de stânga (implicați în crime de sânge), Battisti va fi arestat la solicitarea autorităților judiciare italiene și încarcerat la celebra închisoare Fresnes („lăcăș de cult”, de tranzit, pentru multe branduri legendare ale marii criminalități franceze) unde va petrece 5 luni în detenție provizorie, până când pe 29 mai 1991, Camera de Instrucție a Curțîi de Apel Paris respinge extrădarea lui către Italia. Obțînând o carte de rezident permanent (pentru 10 ani) în Franța în 1997, Battisti se simte în siguranță și începe să scrie, iar lucările sale îl vor face celebru, relativ, repede (în timp scurt), dar pe 10 februarie 2004, când Doctrina Mitterand este anulată, Direcția antiteroristă a Parchetului de la Paris îl interpelează din nou pentru extrădarea sa în Italia, și îl ține încarcerat din nou până pe 3 martie, cînd va fi pusă în libertate sub control judiciar. Dar, având în vedere faptul că pe 30 iunie, Camera de Instrucție a Curțîi de Apel Paris ia o decizie favorabilă extrădării lui în Franța, iar pe 2 iulie 2004, președintele Franței Jacques Chirac (1932 – 2019, în funcție între 1995 – 2007) nu se va opune acesteia, pe 24 august 2004, Cesare Battisti se va sustrage controlului judiciar și anunță, oficial, intrarea lui în clandestinitate, care, conform unei declarații ale sale, în cursul lunii ianuarie 2009, ar fi fost facilitat de către serviciile secrete franceze. Atunci când extrădarea lui este confirmată pe 18 martie 2005, Battisti se află deja în Brazilia, unde până pe 18 martie 2007 la Rio de Janeiro, acesta își continuă cavala (fuga de autoritățile judiciare) dar și creativitatea literară de excepție. Deși Italia va sesiza autoritățile braziliene pe 20 martie 2007 pentru extrădarea lui, Brazilia refuză extrădarea lui, pentru că, conform legislației în vigoare, în Brazilia, pedeapsa maximă de condamnare este de 30 de ani de recluziune criminală, iar Battisti, în țara sa de origine a fost condamnat la închisoare pe viață. În sfârșit, în urma unor demersuri politice, bazate, inclusiv, pe șantaje de natură economică și înteruperea relațiilor diplomatice, pe 5 aprilie 2008, procurorul general al Braziliei, cedează, și va acorda un aviz favorabil extrădării lui Cesare Battisti! Însă, pe 14 ianuarie 2009, ministrul justiției Tarso Fernando Herz Genro (n.1947, avocat, scriitor, poet, criric literar și om politic brazilian), se va opune acestei extradări, (re)confirmat pe 31 decembrie 2010 și de către președintele Braziliei Luiz Înácio Lula da Silva (n.1945, în funcție între 2003 – 2011, de profesie muncitor metalurgist, distins cu o serie de premii în Franța, printre care și Doctor Honoris Cauă a celepbrei șscoli superioare franceze de înalte studii politice Sciences Po’–în 2011). Ca urmare, pe 6 ianuarie, avocații lui Battisti solicită eliberarea lui Battisti din denteție provizorie, dar, pe 20 ianuarie, Parlamentul European aprobă (cu numai un singur vot, contra!) extrădarea acestuia în Italia. Totuși, pe 9 iunie 2011, Cesare Battisti este eliberat din închisoarea de maxina siguranță Papuna iar pe 22 iunie 2011, Consilul Național al Imigrației îi acordă un permis de ședere în Brazilia. Însă, pe 3 martie 2015, judecătorul federal Adverci Mendes de Abreu, va ordona expulzarea lui Battisti din Brazilia în Franța sau Mexic, dar pe 14 septembrie Curtea Federală Regională de la Sao Paulo, consideră ilegală expulzarea lui, ceea ce îi va permite, în continuarea ședearea în Brazilia. Dar nu pentru foarte mult timp, pentru că pe 4 octombrie, el va fi interpelat în proximitatea orașului frontalier Corumbá (la frontieră brazilo–boliviană, în vecinătatea Râul Paraguay, fluviu din centrul Americii de Sud, care curge prin Brazilia, Bolivia, Paraguay și Argentina pe o lungime de 2621 km, de la izvoarele sale din statul brazilian Mato Grosso până la confluența cu Râul Paraná la nord de Corrientes), unde el a trecut frontiera (cu 5.000$US și 2.000€, en cash) pentru a se refugia în Bolivia. Între timp, deja, în cursul lunii octombrie 2018, cu ocazia mai multor discursuri, Jair Messias Bolsonaro (n.1955, președintele Republicii federale Brazilia din 1 ianuarie 2019) promite că dacă va fi ales, el va pune capât acestor demersuri judiciare italo – braziliene legate de Cesare Battisti și îl va extrăda pe acesta în Italia, ceea ce va fi, de altfel, „onorat” pe 13 decembrie 2018 de către justiția braziliană, care îl va aresta pe Battisti din nou, în vederea extrădării sale în Italia, țara sa de origine. Arestat din nou, în Bolivia, la Santa Cruz, el va cere azil politic în această țară, dar cu ajutorul Interpol, va fi interpelat pe 12 ianuarie 2019, iar pe 14 ianuarie, va fi predat (cu un zbor de la Santa Curuz) autorităților judiciare italiene de la Roma și încarcerat la închisoarea de la Oristano (provincia Oristano, regiunea Sardinia, Italia). Pe 25 martie 2019, Cesare Battisti ar fi recunoscut în fața autorităților judiciare italiene responsabilitatea lui în cele 4 asasinate, pentru care, încă din 1988, el a fost condamnat (prion contumacie) la închisoare pe viață, cerând scuze familiilor îndoliate. În urma apelului (recursului) avocaților săi pe 19 noiembrie 2019, comutarea pedepsei de închisoare pe viață la pedepasa de 30 de ani de recluziune criminală este respinsă de către Curtea de Apel de la Milano, confirmată de către Curtea de Casație de la Roma pe 17 mai 2019. De atunci, cred că singură dorință a lui Cesare Battisti este întâlnirea noastră și „fizic” (blocată în perioada pandemiei Covid-19), dar, chiar dacă ar (va) fi aprobată, nu cred că aș mai putea face mare lucru pentru el, din păcate.....doar să-i (re)amintesc verrsurile marelui nostru poet național Mihai Eminescu pe care mi le-a silabisit în „tăcere” : „Zdrobiți orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!/Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,/Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!”