Drepturile Omului și-a pierdut respectul în acești ani grei și blestemați! (1). Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. av. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite – Ecosoc)

Ce pretenții să mai avem noi, oamenii de rând și, chiar dacă am avea, cui să le cerem când, la comanda celor care conduc lumea din umbră, toți pământenii au fost izolați pe parcursul a doi ani, timp în care cetățenii români au primit mandate de executare de pedeapsă la domiciliu fără faptă, doar pentru că România ia decizii în funcție de cele 1.500 de locuri disponibile la secțiile ATI? Nu-i așa că alta era situația dacă aveam și noi 85.000 de paturi la ATI, cum are Germania? De ce a trebuit să sufere o țară pentru că cei din sănătate nu au făcut aproape nimic timp de 32 de ani? Cum să mai avem dreptul legitim să ne mai cerem și să ne mai exercităm drepturile noastre fundamentale, când toată lumea asistă siderată cum canalele media ne intoxică cu informații de genul: foametea planetei se apropie, lipsa grâului din Ucraina și a petrolului și gazului rusesc blochează planeta? Așa ceva, să ningă iarna? Eu zic, dragi deontologi din mass-media, nu ne mai jigniți inteligența!

Chiar așa, lumea întreagă trăia cu grâul ucrainian, chiar nu mai putem supraviețui fără gaz și petrol rusesc? Păi în celelalte țări de pe pământ nu există astfel de resurse, stă planeta asta buimacă și moare de foame cu gândul la grâul ucranian? Au dispărut cumva țările OPEC și noi nu știm. Ce ziceți de China, Taivan, cele două Coreea, Cipru, Yemen, etc.

Hai să fim serioși! Încetați să vă transfomați în răspândaci jalnici, în cozi de topor! Ce drepturi să mai vrem când vedem cum zilnic, în urma bombardamentelor, mor copii, mame, bătrâni, bărbați și, desigur, soldați din ambele tabere beligerante? Ba mai nou ați venit cu altă găselniță: cică rușii au provocat atâtea distrugeri de vieți și infrastructură doar din dorința de a schimba guvernul aflat la conducerea Ucrainei! Cine alimentează acest război nimicitor?

„Kramer contra Kramer” într-o confruntare de tip „Război și Pace” în lugubrul game „În slujba poporului” de tipul „Jocul ielelor”, componentele funeste ale unui digraf într-un sistem complex, într-o probematică (inter – pluri și transdisciplinară) aflată în „Agonie și Extaz” cu actul final „Dulce ca mierea este glonțul patriei”

Lumea e deja divizată, tuturor le este frică de o nouă cortină de fier a globaliștilor și a naționaliștilor! Sunt mulți care așteaptă la cotitură un anume deznodământ care va da curajul firesc celor care vor să fie schimbată noua ordine mondială. Economic deja s-a schimbat. Practic, China este pretendentă la locul I în lume, puțin îi lipsește să depășească SUA.

Rusia, deși supusă embargoului, a câștigat mai mulți bani decât înainte de conflict. Turcia, dar și Coreea de Sud, ca și Brazilia de altfel, au urcat în topul țărilor din ce în ce mai bogate. Polonia și Ungaria, deși sunt admonestate de U.E. că nu respectă regulile impuse și sunt uneori rebele, au găsit formula pentru ca popoarele lor să trăiască în prosperitate și înaltă demnitate. Noi, mai proști, prin cei care se află la conducere și decid destinele țării, răspundem prompt la comenzi, executăm fără comentarii tot ce ni se cere, chiar dacă am rămas tot pe dinafara Spațiului Schengen la care de 15 ani ne tot dorim să aderăm, și tot fără viză de SUA, deși suntem cică Parteneri Stategici, deși am avut cel mai mare contingent de soldați în Afganistan sub steagul NATO și baze antiaeriene pe teritoriul nostru. Noi am rămas cu Dreptul de a nu cere și de a nu spune nimic!

Se dorește și s-a și realizat un stat polițienesc în care cel care îndrăznește să își ceară drepturile este imediat eliminat, pus la zid și chiar aruncat într-o celulă a unei închisori, pentru a i se închide gura! Dar ce să vezi? Zi de zi, suntem amenințați cu valul 6 de Covid începând din luna septembrie, preconizat de domniile lor, conducătorii noștri bravi și vigilenți, motiv pentru care din nou vom fi puși cu botul pe labe pentru cine știe cât timp!

Închidem tot, nu mai producem nimic și, ca să trăim în continuare în sărăcie, mai vindem bucăți din țară! În aceste condiții credeți că mai poate fi vorba de drepturile noastre? Sigur, se poate afirma că drepturile fundamentale ale omului, adoptate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului la 10 decembrie 1948 la New York și incluse în Constituțiile de sorginte democrată ale lumii și-au pierdut respectul câștigat în cei aproape 74 de ani de luptă asiduă, dificilă, uneori chiar cu sacrificii supreme! Aceasta este realitatea pe care o trăim în prezent, oameni buni!

Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite-Ecosoc)

Notă. Articolele Lordului prof. dr. Florentin Scaletchi  în Jurnalul Bucureştiului, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)

Nota redacției

Celebrul penitenciar parizian „de la Santé” inaugurat cu 155 de ani în urmă (document istoric inedit, cu imagini inedite, în exclusivitate, pentru Jurnalul Bucureștiului). Ultimele două execuții în această închisoare cu o jumătate de secol în urmă în dosarul tentativei de evadare din centrul de detenție de maximă siguranță de la Clairvaux (cu uciderea ostaticilor Guy Girardot – gardian al închisorii și Nicole Comte – infirmieră în aceași închisoare). Claude Buffet și Roger Bontems, „precursori” ai abolirii pedepsei capitale în Franța

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida

CUFR București–Jurnalul Bucureştiului