Etichetă: CIDE-Thomas Csinta-jurnalul bucurestiului-Convenția Internațională privind Drepturile fundamentale ale Copilului

După 3 decenii de la adoptarea CIDE (Convenția Internațională privind Drepturile fundamentale ale Copilului)  de cître ONU (pe 20 noiembrie 1989), în 54 de articole, definit ca „ființa umană având cel puțin 18 ani” și ratificată de către 192 de state (majoritatea, mai puțin SUA, datorită Pedepsei Capitale care este în vigoare în această țară și incompatibilă cu CIDE și Somalia al cărui guvern nu este recunoscut de către ONU), numărul deceselor copiilor având mai puțin de 5  ani este încă aproape de nouă milioane, o scădere cu aproape 28%, ceea ce este desigur semnificativă, dar nu și suficientă. Conform unor documente UNICEF (Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite, creat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1946) pe care le-am putut consulta, cca 145-150 de milioane de copii sunt încă dezrădăcinați și abandonați în lume (în America latină și Africa, copilul fiind „perceput” din ce în ce mai mult că o „povară”), în Namibia, un sfert din copii nu au o „existența legală” (nefiind înregistrați și la naștere nu există niciun prenume „prevăzut” pentru el !), cca 254-250 de mii de minori sunt  „copii-soldați” în lume, 2/3 din copiii lumii sunt supuși unor agresiuni fizice, iar între 1,2-1,5 miliarde dintre ei sunt torturați mai mult sau mai puțin, anual. Între 70-72 de milioane de persoane de sex feminin (tinere) sunt supuse unor mutilări genitale în 29 de state ale continentului African, mai mult de o treime (35%) dintre tinere între 20-25 de ani în țările în curs de dezvoltare au fost căsătorite „forțat” înainte de vârsta de 18 ani, considerată ca vârstă minimă a majoratului în cadrul CIDE, adoptată pe 20 noiembrie 1989 de către Organizația Națiunilor Unite. Între 148-150 de milioane de copii sunt exploatați și supuși unor munci silnice în lume (din care cca 34% în Africa Subsahariană), iar peste un miliard dintre copii trăiesc în „zone de conflict armat”, 5,7-5,9 milioane dintre ei fiind refugiați și trăiesc în afara țărilor lor de origine, din care între 950.000-1.000.000 sunt fie deținuți, închiși în centre de detenție, fie sechestrati (răpiți). Cinci țări, împreună, totalizează jumătate din decesul copiilor sub 5 ani: Nigeria și RDC (Republica Democratică Congo) în Africa, India, Pakistan și China în Asia. Un studiu aprofundat al mortalității infantile ne permite să fim „optimiști”, însă nemulțumiți, din păcate, încă. În Africa, în ultimii zece ani, asistăm la scăderea ei cu cca 21%, de la 168 la 132 pentru fiecare 1.000 de nou-născuți, în Asia, acest procent este mai important, de la 87 la 54 (37%), iar în America Latină (cu Caraibe), respectiv, Europa Centrală și de Est cu CSI-Comunitatea Statelor Independente (organizație regională formată din 10 din cele 15 foste republici federale ale Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum și Georgia și Ucraina), și mai important, de la 51-52 la 23 (56% !), ceea ce este un rezultat mai mult decât semnificativ. Totuși, în lume, această scădere, încă nu este suficientă: în medie, cu 28%, de la 90 la 65. În 2008, din cele 8,8 milioane de decese (12,3-12,5 milioane în 1990), în Africa și Asia rată mortalității infantile se ridică la 51%, respectiv 42%., iar peste un deceniu situația nu s-a ameliorat semnificativ (8,1 milioane). În Nepal, Bangladesh, Laos, Mongolia, Bolivia și Malawi, această scădere este de cca 40%. Comparativ cu Europa Occidentală (de Vest) în care mortalitatea infantilă (în medie) nu reprezintă decât numai câțiva subiecți pentru 1.000 de nou-născuți, ca de altfel și în America de Nord (Canada, SUA), în care ea este și mai scăzută. În Africa de sud, din contră, această rată a mortalității a înregistrat o creștere de cca 4-4,5%. Peste 1,5 milioane de copii mor în fiecare an în urmă unei diaree cronice, considerată a două cauza a mortalității infantile, după pneumonie. În RDC (Republica Democratică Congo), între 2,6-2,7 milioane de copii, având mai puțin de 5 ani sunt vaccinați contra poliomelitei și rujeolei, grație unei finanțări în valoare de 4,5 milioane de $US din partea UNICEF, OMS (Organizația Mondială a Sănătății –WHO –World Health Organization, cu sediul central la Geneva, înființată pe 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre și reprezentanțe în 147 de țări cu 6 birouri regionale) și a Ambasadei Japoniei în această țară. Peste 195 de milioane de copii, având mai puțin de 5 ani, se confruntă în lume cu probleme de creștere și dezvoltare fizică, respectiv, psihică, datorită sub-alimentării în timpul primilor doi ani de viață. Peste 90% dintre ei trăiesc în Africa și Asia, din care cca 1/3 în India. Datorită unei speranțe de viață mai mari la naștere, persoanele de sex feminin sunt majoritare în raport cu cele de sex masculin, pe toate continentele lumii, mai puțin în China, India, Bangladesh și Pakistan (Asia). Acest „fenomen” est legat de avortul selectiv practicat în aceaste țări, dar și datorită deficienței îngrijirilor medicale care trebuie acordate noului-născut feminin. Astfel, dacă în Europa mortalitatea infantilă la subiecții de sex feminin este considerabil mai mică (10%) față de 13% băieți, în Africa, 153% contra 165%, iar în America latină, 31% contra 39%, pe continentul asiatic aceste procente se inversează, ele fiind de 47% pentru fete contra 35% pentru băieți. În schimb, în America de Nord (Canada, SUA), respectiv, Oceania aceste procente fiind relativ bine echilibrate: cca 8%, respectiv 40%. Și acest lucru în ciuda faptului că în SUA, între 12,4-12,6 milioane de copii sunt sub-alimentați și 30 de milioane de bonuri alimentare (food stamps) sunt distribuite lunar familiilor defavorizate. Merită să subliniem și faptul că și agricultura utilizează într-un procent de peste 70% mâna de lucru de natură infantilă. Nu mai puțin de 218 milioane de copii lucrează în lume, din care 70% în agricultură. Copii în vârstă de 14-15 ani reprezintă cca 1/3 din mâna de lucru din acest sector. Restul copiilor, sunt exploatați în alte domenii de activitate, în special în construcții și în minerit, India fiind considerată țara în care ei sunt utilizați cel mai mult ca mână de lucru ieftină, în special în industria textilă, în minele de aur și la colectarea de cacao. În concluzie, sclavagismul modern al copiilor este în mare vogă în epoca noastră modernă, post-industrializată. Și nu numai în Africa, unde în Nigeria, în ciuda semnării Convenției Internaționale contra Sclavagismului suntar exista nu mai puțin de 44.000-45.000 de „copii - sclavi” la o poupaltie de 12 milioane. În Mauritania 18-19%, în Coasta de Fildeș 12-13% sau în Mali 4-5%, din populație, sunt supuși regimului de sclavagism modern. Dar și pe continentul american: în SUA, Haiti, Brazilia (între 100-250.000 de cazuri) sau cel european, în special în Italia (între 50-100.000 de cazuri), sau ceva mai izolat și în Portugalia, respectiv, în rândul populației imigrante în Germania, Franța, Marea Britanie sau țările din estul Europei.  OTI (Organizația Internațională a Muncii - agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite care se ocupă cu problemele legate de muncă la standarde internaționale de muncă,  înființată pe 11 aprilie 1919 cu sediul la Geneva distinsă cu  Premiul Nobel pentru Pace în 1960) apreciază că între 1-2,5 milioane de copii trăiesc în lume ca sclavi moderni, fie supuși unor munci silnice sau exploatați sexuali (cca 150 de milioane de fete și 73 de milioane de băieți, în lume), fie ca victime ale traficului de organe, care se mondializează via internet. Un trafic „lucrativ” de cca 30Md€, pe locul trei, după cel de arme și de droguri. În principiu, estimăm că un miliard de copii în lume sunt privați de cel puțin unul dintre drepturile lor fundamentale, chiar dacă în domeniul educației progrese semnificative au fost, déjà, realizate. Cca 84% dintre copii având vârstă școlară (6-7 ani), sunt în momentul de față înscriși în școală primară și cca 87% dintre ei reușesc să și termine acest prim ciclu de învățământ (cca 100 de milioane nefiind încă școlarizați, față de 115 milioane în 2002).