Acasă Etichete Convenția ONU contra CIO (Criminalitatea Internațională Organizată) – jurnalul bucurestiului-thomas csinta
Etichetă: Convenția ONU contra CIO (Criminalitatea Internațională Organizată) – jurnalul bucurestiului-thomas csinta
Protejat: Vastul trafic internațional de organe umane (vitale) și vânzarea...
Convenția ONU contra CIO (Criminalitatea Internațională Organizată), include în definiția sa, privind exploatarea umană, printre altele și prelevarea de organe în (cu) scop lucrativ (comercial)!
În recomandarea sa cu n°1611 din 2003, privind traficul de organe în Europa, Adunarea Parlamentară al Consiliului Europei a sugerat elaborarea, în colaborare cu organizațiile competențe, o strategie europeană de luptă contra traficului de organe și preconizează, în cadrul viitoarei convenții al Consiliului Europei, în privința luptei contra tratamentului ființei umane să includă și un Protocol Adițional relativ la traficul de organe și la țesutul de origine umană, conform căruia corpul uman, cu diversele elemente ale sale, nu poate face obiectul în sine, a unui beneficiu material.
Acest principiu care figurează deja în rezoluția (78)29 al Comitetului de Miniștrii și care a fost (re)confirmată prin declarația finală al celei de-a III-a Conferințe ai Miniștrilor Europeni ai Sănătății (1987, Paris), a fost consacrat prin art.21 al Convenției privind Drepturile Omului, precum și a Biomedicinei (STE n°164).
El a fost (re)confirmat și în cadrul Protocolului Adițional relativ la transplantul de organe și de țesut de origine umană (STE n°186) suspus semnăturilor țărilor membre ale UE, începând din ianuarie 2002.
Art.22 al acestui Protocol interzice explicit traficul de organe și de țesuturi de origine umană.
Pe 3 iunie 2003, Adunarea Parlamentară al Consiliului Europei a adoptat și un raport privind traficul de organe în Europa (Doc.9822, Comisia Chestiunilor Sociale, a Sănătății și a Familiei, raportor Vermot Mangold, Elveția, ȘOC), prin care ea înțelege exercițiul ilegal al comerțului de organe (adică prelevarea, conservarea sau utilizarea unui organ, respectiv, a unui țesut uman, aparțînând unei persoane decedate sau în viață), practicat în majoritatea cazurilor prin intermediul canalelor tentaculare ale rețelelor de tip mafiot (pedepsit sever și în SUA cu 7 ani de închisoare și 100.000$US, amendă penală), în defavoarea populației sărace din țările slab și subdezvoltate.
În acest raport există și mențiunea că : „La scară planetară, traficul de organe nu este un eveniment (fenomen) nou. În anii 1980, experții au început să remarce o practică devenită curentă, cunoscută sub numele de turism pentru transplant: asiaticii bogați efectuau deplasări dese în India, precum și în restul regiunilor defavorizate ale sud-estului asiatic pentru cumparea de organe (vitale) de la donatori săraci. Ulterior, această practică s-a extins și în Brazilia, iar ceva mai târziu și în Filipine″.
Conform unor documente clasate top secret ale OIP (Observatorul Internațional al Închisorilor) s-ar părea că și China ar face comerț cu organele prelevate ale deținuților executați, ceea ce este contrar legislației internaționale privind prelevarea de organe.
Unul dintre primele cazuri consemnate în istorie, constituie cel al serial-killer-ilor irlandezi, muncitori imigranți necalificați, Wiliam Burke (1792-1829), originar din Strabane (Ulster), spânzurat în Lawnmarket la Edinburgh (Capitală Scoției din 1437, nordul Regatului Unit format din 186 de insule), pe 28 ianuarie 1829 și Wiliam Hare (West Port murders), care ar fi comis între noiembrie 1827-octombrie 1828, la Ediburgh, între 16-30 de crime (17 recunoscute !) cu scopul vânzării cadavrelor victimelor Dr.-ului Robert Knox (1791-1862), profesor privat de anatomie, un concurent al profesorului Alexander Monro la Edinburgh Medical College (University of Edinburgh).




