Etichetă: Libertate sub sechestru electronic

Începând deja cu acest secol (mileniu), hiper(post)industrializarea, inter-, pluri și transdisciplinaritatea fac ca o serie de locuri de muncă, într-o serie de domenii (mai mult sau mai puțin vitale) să dipară (mai mult sau mai puțin forțat), ceea ce, dacă avem în vedere creșterea continuă a populației globului, ne conduce la obligativitatea regândirii principiilor socio–economice și politice care stau la baza societăților de consum (mai mult sau mai puțin diversificate) cărora aparținem în funcție de diferitele noastre „coordonatele generalizate”, terestre. La elaborarea unor noi societăți guvernate de către noua ordine mondială (cu noi „legi de compoziție” interne), o contribuție mai mult decât importantă vor avea rețelele de socializare (ca unul dintre rezultatele hiperdezvoltării), care vor genera la rândul o „matrice a nevoilor personale” construită empiric, specifică fiecărui membru al acestora, alături de alți contributori cum sunt fiscul, operatorii de telefonie, furnizorii de electricitate & gaz, băncile, asigurările, cazierul judiciar, fișa medicală, etc., în principiu, un set de „variabilele independente” care vor genera un „spațiu”, natura căruia poate fi definită (teoretic) astfel, încât acesta să fie compatibilă cu „matricile” definite empiric (prin observabile). Cu alte cuvinte, teoretic (în cadrul unui model matematic specific sociologiei matematice), fiecare membru al societății (sau al unei submulțimi a acesteia) în noua ordine mondială va fi monitorizat în spațiul atașat acesteia, prin matricea sa personală (cu „spectrul de valori” al acesteia, căruia se poate asocia și un cod). Practic, acest lucru ar putea fi realizat (într-un viitor nu foarte îndepărtat) prin implantarea unui cip în corpul uman (în diferite locuri) ceea ce ar putea permite, (geo)localizarea lui, în mod obișnuit, prin sistemul de poziționare globală GPS (Global Positioning System) și alte tehnologii conexe, printre care cel mai important rol ar avea inteligența artificială.Într-un asemenea context, vorbim deja de o „supraveghere electronică” a umanului (omului), sau mai mult de o „libertate sub sechestru electronic” (limitată), ceea ce va interzice, automat, comiterea de infracțini în raport cu „legislația” noi ordini mondiale (indiferent dacă ea este democratică sau dictatorială), deci ridicarea (anularea) „responsabilității penale”. Cu alte cuvinte, supus constrângerilor (unui sistem de constrângeri, mai mult sau mai puțin restrictive), modelul matematic al comportamentului uman va putea fi „aproximat” din ce în ce mai mult, prin cel expus în „Mecanica socială” de către marele nostru matematician și pedagog Acad. prof. Spiru Haret („Mecanica socială” la București–1910  și „Mécanique Sociale” la Paris–1911), adică supus legilor de mișcare ale unui sistem de particule punctiforme. (...). În sfârșit, crearea unei „societăți ordonate” (o aproximație „liniară” a neocomunismului), în cadrul unei noi ordini mondiale, va avea ca efect (direct sau indirect) implementarea unei „inocențe”, a unei „purități sufletești” care nu poate fi nici concepută și nici realizată în cadrul unei societăți democratice (de tip capitalist) la care se referă Grid Modorcea în cartea sa „Civitas Innocentiae”  („Cetatea inocenței”). Merită de remarcat (subliniat) aici și faptul că utilitatea implantării de cip în corpul uman (pe mână, sub piele, etc., susținut în „masa”, în particular, de către suedezi) este determinat de o serie de „avantaje” pe care acesta ar prezenta (aparent) în „viața de zi cu zi” al „omului de rând” (nu neapărat inocent!) util pentru o serie de operaţiuni implementate deja (sau cele care urmează a fi implementate prin intermediul unor programe europene) prin intermediul unor „aplicații inteligente”, care, în realitate, de fapt, reduc „gradele de libertate” ale individului și converg („tare” sau „slab” în funcție de parametrii aleși/utilizați) către o „societate ordonată” si structurată (atât pe nivele cât și pe niveluri). (...). În încheiere, trebuie să avem în vedere faptul că în „Lumea 2” (din „Civitas Innocentiae” a lui Grid Modorcea), o „societate ordonată”  având ca mijloace de „ghidare” (manipulare) geolocalizarea spațială prin sateliți „unificată” într-un model standardizat (format din GPS, Galileo, GLONASS, COMPASS, IRNSS, QZSS, etc.), „gestionată” de noua ordine mondială sub influența inteligenței artificiale, va genera, în mod inevitabil, „omul-matrice”, „atomul-social”, „robotul-uman” al cărui CSG (Cod Socio–Genetic, ansamblul caracterelor sale psihosociologice), complementul CBG (Cod Bio–Genetic, acidul dezoxiribonucleic) în CGP (Codul Genetic Personal), care în Lumea 1 (în care ne aflăm, astăzi) poate fi conceput într-un spațiu socio-matematic, ca o „variabilă” care tranzitează între două stări stabile prin intermediul unui șir de stări cuasistatice conform unei ecuații diferențiale de ordinul 2 (linerizabil prin tehnici de segmentare), în Lumea 2 („societatea ordonată”) acesta devine cuantificat și reprezentat printr-o „observabilă”, care va trece de la o stare stabilă la alta, nu cu respectarea legilor fizicii clasice, ca în Lumea 1, dar cu cele ale fizicii cuantice, în care numerele cuantice (mai ales cele corespunzătoare nivelurilor energetice) vor fi cele care vor înlocui „traiectoria” în spațiul asociat acesteia, ceea ce va da naștere, tot în mod inevitabil, unor stări psihice și psihologoice haotice (cu „iresponsabilitate penală”) care pot fi studiate cu ajutorul sistemelor complexe și cu fractali.

Cu un sfert de secol în urmă, în dimineața zilei de luni, 5 septempbrie 1994 (în jurul orei 09h00) autoritățile polițienești locale (sub comanda Cpt. Roger Lembert de la sectia de căutarea a Brigăzii de Jandarmerie de la Angers–prefectuta departamentului Maine et Loire, regiunea administrativa Pays de la Loire), descoperă la domiciliul caroseristului (tinichigiului) Christian Leprince (proprietarul unui garaj–service de tinichigerie auto) din comuna Thorigné-sur-Dué (cca 1.500 locuitori), un adevărat dezastru, o drama fără precedent, cel puțin, în regiune și o raritate în istoria criminală a Franței.   Este vorba de un cvadruplu asasinat, de masacrarea cu un satâr  („cu mânerul galben”), cu sânge rege, a lui Christian Leprince (în vârstă de 34 de ani, cu 13 leziuni, de cca 11cm, în regiunea cervicala) si a sotiei acestuia, Brigitte Leprince (în vârstă de 36 de ani, functionara la Posta) respectiv, a două dintre cele 3 fete ale lor, Audrey Leprince  (în vârstă de 10 ani) si Sandra Leprince (în vârsta de 6 ani). Cea mai maica dintre ele, Solène Leprince (în vârstă de 2 ani), scapa cu viata, grație numai faptului, că fiind într-o alta încăpere (la etaj), asasinul (sau asasinii), presati de timp (probabil) nu o vor descoperi (gasi) „în timp util”. Conform medicului legist, crima ar fi fost comisa, în seara zilei de 4 septembrie, într-o prima versiune, între orele 20h00–23h00, apoi, într-o alte varsiune, între orele 21h30 – 23h30. Fratele lui Christian, Dany Leprince (n.1957, atunci în vârsta de 37 de ani, exploatant agricol si muncitor responsabil cu împachetarea/ambalarea carnii la întreprinderea de prelucrare industriala a acesteia SOCOPA), împreună cu soția sa Martine (Compain) Leprince (n.1956, atunci înca în vârsta tot de 37 de ani și ea, exploatant agricol, muncitoare responsabilă cu dezosarea/transarea carnii la SOCOPA) si fiica lor Célia Leprince (în vârsta de 16 ani) locuiesc într-o casa vecină. Interpelat pe 7 septembrie 1994 si acuzat ca ar fi autorul cvadruplului asasinat sordid, macabru,  de catre sotia si fiica sa, Dany Leprince („măcelarul din Sarthe”, al carui mobil, stupid, ar fi fost o datorie de 15.000Ffr – cca 2.300€ si refuzul unui alt împrumut de către fratele sau în valoare de 20.000Ffr – cca 3.000€) va fi inculpat în dosar (în care confuziile și contradicțiile sunt importante) și încarcerat pe 9 septembrie 1994 (după 46h00 de GAV–garde à vue/arest preventiv la sediul jandarmeriei) în detenție provizorie, până pe 11 decembrie 1997, când debutează procesul său în fața Juriului Popular al departamentului Sarthe de la Le Mans (prefectura departamentului și capitala regiunii administrative Pays de la Loire)

Dedic aceste articol regretatului private – investigator Roland Agret (1942 – 2016), victimă a unei grave erori judiciare oficiale, cel care a utilizat pentru prima oară această exprimare în 2012 cu ocazia liberării condiționate sub control judiciar a lui Dany Leprince (n.1957), după 18 ani de detenție criminală –victimă și el, la rândul său, a unei grave erori judiciare oficioase, pentru a cărui reabilitarea socială, bătălia noastră este în curs. Conform CPF (Codul Penal Francez), crimele sunt clasificate în 3  mari grupe:a) contra persoanelor fizice (rapire, sechestrare si rapire– kidnapping, viol, tortura, omucidere, etc.);b) contra bunurilor (furt cu violenta si degradare, jaf armat, escrocherie de mare anvergura, etc.);c) contra Statului (complot, atentat, terorism, crime contra securitatii nationale, spionaj, tradare, dezertare, falsificare de bancnote, etc.). In materie penala, crimele sunt judecate si sanctionate de catre o Curte cu Jurati (Juriu Popular, cu sediul în capitala fiecarui Departament francez), compusa din 9 jurati (3 magistrati – prezenti si în completul de judecata al unei Curti Corectionale care sanctioneaza delicte – infractiuni mai putin grave si 6 persoane alese la întamplare, prin tragere la sorti, de pe listele electorale) în Prima instanta si 12 jurati (3 magistrati si 9 persoane alese la intamplare de pe listele electorale) în Apel.  Pedeapsa la care este condamnat inculpatul se numeste recluziune criminala, daca aceasta este cuprinsa între 10 si 30 de ani de închisoare (pedeapsa maxima în executare, în Franta) sau pe viata (recluziune criminala pe viata) si detentie criminala, daca pedeapsa este mai mica de 10 ani cu executare în penitenciar (si in general, superioara a 5 ani de inchisoare). Instaurata în 1960, pentru înlocuirea muncii fortate (silnice), ca regula generala, o pedeapsa de detentie criminala se executa intr-un Centru de Detentie (Centre de Detention), iar cea de recluziune criminala (inclusiv, pe viata), într-o Inchisoare de Maxima Siguranta (Maison Centrale) iar acestora poate fi asociata prin sentinta si o „perioada de siguranta” (înainte de care detinutul nu poate beneficia de liberara sa conditionata sub control judiciar sau de o amenajare a pedepsei: semi-libertate, libertate sub supraveghere electronica, etc.) care, în principiu, daca nu este mentionata în sentina, este ½ din sanctiunea penala (indiferent de vârsta condamnatului) dar care poate ajunge la 2/3, în cazul sanctiunii penale în executare (maximum 30 de ani) si pâna la 22 de ani, în cazul inchisorii pe viata (cu totul exceptional, chiar si pâna la 30 de ani, pedeapsa maxima de executare în penitenciar în Franta).Cu alte cuvinte, în cazul pronuntarii unei sentinte de maximum 30 de ani de recluziune criminala, condamnatul poate fi pus în libertate conditionata sub control juidiciar numai dupa efectuarea a cel putin 15 ani de încarcerare, care în cazul recidivei poate ajunge la 20 de ani, în contextul în care, în cadrul sentintei, nu exista nicio perioada de siguranta.Din contra, în cazul sentintei de condamnare la închisoare pe viata, condamnatul nu poate fi pus în libertate conditionata sub control judiciar înainte de efectuarea unei perioade de încarcerare de cel putin 18 ani, în cazul în care în sanctiunea penala pronuntata nu este mentionata (explicit) si o perioada de siguranta (maxima, în principiu, de 22 de ani recluziune criminala).        A se vedea pentru detalii si cilclul de articole ale autorului consacrat acestei tematici: "In umbra vietii" (Mediul Carceral Francez, Necenzurat).

Mediul carceral este unul misterios si plin de surprize.Un mediu fascinant, in care poti descoperi o vocatie si poti realiza deseori "ceva" deosebit, "ceva" temerar care sa reziste timpului.Ceva de valoare care sa "anihileze" in timp, chiar si pedeapsa insasi la care ai fost condmnat.Ceva, care in general te ajuta sa rezisti sa supravietuiesti in asteptarea libertatii, care nu are pret. MCF (Mediul Carceral Francez) insa (in special de tip, QHS - Cartierele de Inalta Securitate din marile Centre de Detentie sau MSP - Inchisorile de Maxima Siguranta) este si un "adapost fortat" in care se moare, fie pentru ca legile lui sunt violate "brutal", fie pentru ca cei impotriva carora te revolti nu mai au ce pierde ! (A se vedea si articolul: "In umbra vietii"). Exista desigur nenumarate cazuri in care "comanda" vine din "exterior" pentru ca ea sa fie executata ulterior, in "interior" (in MCF), in special, de catre cei care nu mai au nimic de pierdut, fiind condamnati la pedepse lungi de inchisoare sau la recluziune criminala (inchisoare) pe viata. Insa, niciodata pana in prezent nu s-a consemnat in istoria sistemului carceral francez o "comanda" venita din "interior" pentru a fi executata tot in "interior", insa din "exterior"! Este un caz fara precedent. Un caz unic ! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Detinut de profesie"). Niciodata in istoria MCF, asasinarea unui detinut, inchis intr-un Penitenciar (inchisoare) nu a fost comisa din exterior! Centrele de Detentie prevazute cu QHS sau MSP-urile, in care detinuti periculosi, recidivisti, isi executa pedepse lungi de inchisoare, respectiv, inchisoare (recluziune criminala) pe viata si-au luat toate masurile de siguranta, pentru ca un asemenea eveniment sa nu sa poata intampla. Fac exceptie, poate, acele evenimente rare, in care au loc evadari organizate din exterior (minutios concepute), de catre comandouri de raufacatori, specializate in luptele urbane (de tip gherila), care pot lasa in urma lor si victime din randul populatiei penale (din interior). Si totusi, pentru prima oara un asemenea eveniment s-a porodus (a avut loc) duminica, pe 28 septembrie 2008, la Inchisoarea Varces-Grenoble (Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, estul Frantei, deschis in 1972, cu o populatie carcerala de 354 de detinuti pentru un parc carceral de 233 de locuri, pe 1 iulie 2008) in directia Sisteron (Le chemin du Buis). Duminica dupa masa, in jurul orei 16h55, un "tragator de elita" (sniper) a tras asupra a doi detinuti, din exterior. Unul dintre ei, Sghaïr Lamiri, a decedat pe loc, iar celalat, Nordine Aguaguena, care a sarit in ajutorul detinutului-ranit, a fost spitalizat de urgenta la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) din Grenoble (unul dintre cele mai doate din Franta, dar si din lume, unde a fost internat si septuplul campion mondial de Formula 1, Michael Schumacher, in urma accidentului survenit pe 29 decembrie 2013). In urma acestui incident s-a declansat o revolta ai detinutilor, fara precedent, ei dand foc la diverse anexe interioare ale inchisorii la care aveau acces si in special in atelierele lor, in care, in cursul zilei isi presteaza activitati lucrative remunerate, fie in contul AP (Administratiei Penitenciare), fie in contul unori institutii (intreprinderi) cu care aceasta detine partenariate.

„Libertatea nu valoreaza nimic daca nu poti profita de ea. Cine iubeste libertatea, sfideaza moartea” ! ("O lume in deriva". Esseu filozofic, Thomas CSINTA) Multumesc si pe aceasta...