Etichetă: psihosociologia matematica

Prin „fenomenele sociale neliniare” înțelegem dinamici complexe în care cauzele și efectele nu sunt proporționale ceea ce face ca schimbările societale să fie adesea imprevizibile, bruște și contraintuitive, adică prezicerea rezultatelor să fie dificilă. Spre deosebire de sistemele liniare în care o acțiune produce un rezultat proporțional (există o proporționalitate între efect și cauză), aceste sisteme sunt caracterizate de praguri, bifurcații și puncte de cotitură, unde acțiuni mici pot produce schimbări majore (efectul fluture) sau o acțiune mare poate să nu aibă niciun efect imediat înainte de un punct de cotitură brusc. În concluzie, prin fenomene sociale neliniare (non-liniare), specifice societății (răspândirea zvonurilor și mișcări sociale, panică bancară și bursieră, revoluții și schimbări de regimuri politice, propagarea pandemiilor, infracțiuni simple cu consecințe foarte grave, schimbarea normelor sociale, etc.) înțelegem acele situații în care o schimbare mică într-un sistem social poate produce efecte disproporționat de mari (sau, invers–un efort uriaș poate să nu producă nicio schimbare vizibilă, conform teoriei haosului și ale sistemelor complexe), spre deosebire de sistemele liniare, unde cauza și efectul sunt (direct) proporționale. Acestea se caracterizează în princioiu prin: Disproporționalitate (efectul nu este proporțional cu cauza), Bifurcații (sistemul rămâne stabil până la un anumit punct, apoi trece brusc într-o nouă stare), Bucle de feedback (acțiunile indivizilor modifică mediul, care, la rândul său, modifică acțiunile viitoare), Ireversibilitatea (într-o majoritate de cazuri este imposibil să revii la starea anterioară după o tranziție între stări). Prin „fenomene sociale liniare” înțelegem, de obicei, schimbări sau procese care evoluează într-o singură direcție, în mod constant și previzibil. În sociologie, această perspectivă a fost dominantă în teoriile clasice ale modernizării, care sugerau că toate societățile trec prin aceleași etape, de la „primitiv” la „civilizat”. „Realitatea”, din păcate, într-o mare majoritate de cazuri, este neliniară (complexă), adică este foarte rar când un fenomen social își păstrează liniaritatea timp îndelungat. Formalismul matematic al teoriei Codului Sociogenetic (CSG) în (marea) criminalitate. În studiul criminalității (într-o majoritate de cazuri fenomene liniare), testul sociometric este „adaptat” la subiectul (criminalul) de studiat, într-un „context socio-judiciar” (Modelul operatorial–spectral de investigare {sup[ps(y)–sp(y)]diag(y)} a (i)responsabilității penale–Thomas Csinta, Jurnalul Bucureștiului, „Seria de Investigații Criminale–vol 9.) în conformitate cu valorile de adevăr ale propozițiilor din logica matematică (cu probabilitățile asociate ale propozițiilor care nu sunt nici adevărate și nici false) sociograma devine o matrice pătratică (în particular, de adiacență–folosită  pentru a indica dacă perechea de noduri/vârfuri corespunzătoare sunt sau nu adiacente al grafului neorintat asociat, construit pe grupul finit de indivizi cu care acesta interacționează direct sau indirect). Această matrice de corelație (centrată pe IU/Individul uman, conținând toatre „interacțiunile sociale” din anturajul său) este asociată cu CSG definit într-un spațiu socio–metric (deci cu o topologie, în particular Hausdorff). Valorile proprii ale acestei matrice (centrate) pe subiect, formează spectrul operatorului CSG care poate fi analizat cu ajutorul teoriei spectrale a grafurilor. Descompunerea spectrală⁠ a unei matrice diagonalizabile⁠ este o descompunere⁠ a unei matrice într-o formă canonică specifică, prin care matricea este reprezentată în termeni de vectori și valori proprii. Raza spectrală⁠ a unei matrice pătrate este cea mai mare valoare absolută a valorilor sale proprii. În teoria spectrală⁠, raza spectrală a unui operator liniar mărginit⁠ este supremum⁠ al valorilor absolute ale elementelor din spectrul acelui operator. Spectrul CSG constituie șirul valorilor proprii ale matricei în ordine crescătoare până la raza sa spectrală. În cazul în care matricea CSG a subiectului studiat este diagonalizabilă, aceasta corespunde unei stări socio–genetice „normale” (de echilibru), într-un interval spațio–temporal de încredere, în care subiectul (criminalul) studiat poate fi considerat (cu o mare probabilitate) fără „probleme psihice” majore, adică, fără tulburări de identitate disociativă (TID) sau de personalitate, cunoscută și sub numele de tulburare de personalitate multiplă (TPM), o tulburare disociativă⁠ caracterizată prin prezența a cel puțin două stări de personalitate sau „identități”.Diagnosticul rămâne controversat și contestat în literatura de specialitate. Situația, din punct de vedere juridic, este de „responsabilitate penală”, ceea ce într-o mare majoritate de cazuri, inculpatul (într-un dosr criminal) nici nu contestă. Conform cercetărilor noastre (în cadrul unei teze de doctorat în lucru, în 117 dosare criminale ale ultimelor 3 Republici franceze), în cazul în care matricea CSG a subiectului de studiat nu este diagonalizabilă (în 31 de dosare criminale/117), atunci aceasta poate fi adusă la forma canonică (cvasidiagonală) cu Teorema Jordan (în loc de numere reale ca elemente diagonale, cu celule Jordan corespunzând valorilor proprii diferite ale matricei). În acest caz, celule Jordan corespund unor stări socio–genetice diferite și ne aflăm în contextul unui TID, dar cu două cazuri, complet diferite. * Stările socio–genetice, corespunzând celulelor Jordan sunt „distanțate” (specific spațiilor metrice de tip Hausdorff), în care tranziția dintre stări, de la starea „normală” la starea „criminală” are loc lent (într-un interval spațio–temporal finit) printr-un șir de strări de „echilibru” cvasistatice și „cvasinormale”, fiecare corespunzând unei „personlități” diferite ale subiectului. Este de fapt, cazul „personalității multiple” (TPM) care, din punct de vedere juridic, este asociat, tot, cu responsabilitatea penală. În principiu, într-o mare majoritate de cazuri, crima este premeditată, iar violența cu care este comisă depinde de factorul de „introversiune” sau de „extraversiune”. * Stările socio–genetice, corespunzând celulelor Jordan sunt „suprapuse” parțial (sau intersecția lor nu este vidă), adică „distanța metrică” în normă, apaține vecinătății punctului zero, V(0), care corespund unei TID de forma „dedublării a personalității”, diferită de TPM, în care, tranziția dintre stări are loc brusc de manieră „infinitezimală” (cvasispontană), în contextul unor factori externi care acționează asupra posihicului subiectului la un anumit „moment spațio–temporal”. Acest caz, din punct de vedere juridic, corespunde „iresponsabilității penale”. Cu alte cuvinte, subiectul, prezentând „tulburări psihice grave” nu poate fi judecat (deci, nici condamnat) pentru crima sa, contrar deciziilor (verdictelor) pronunțate de către Curțile cu Jurați franceze, care după condamnare, îi plasează pe cei în cauză în cele 29 SMPR (Serviciile Medico–Psihologice Regionale, implantate în centre penitenciare, conform decretului n° 86-602, din 14 martie 1986, cu forma actuală definită prin decretul din 10 mai 1995, unități de îngrijiri psihiatrice (cu tratament intensiv) de pe lângă spitalele generale (la Paris–Fleury-Mérogis, Paris–Fresnes, Paris–La Santé, Lyon–Corbas, Marseille-Les Baumettes, Lille–Loos-Sequedin, Lille–Annœullin, Toulouse, Rennes, Grenoble–Varces, Strasbourg, Rouen, etc.), în UHSA (Unități Spitalicești Special Amenajate), spitale psihiatrice (cu regim sever) în exteriorul centrelor penitenciare (la Lyon-Vinatier, Nancy, Villejuif, Toulouse, Lille, Marseille, etc.), respectiv, în UMD (Unități pe Bolnavi Dificili), pentru deținuți cu grave probleme psihice, violenți și periculoși (la Villejuif, Montfavet, Sarreguemines, Cadillac, etc). Codul Socio–Genetic (CSG, variabil în timp, neliniar) cu Codul Bio–Genetic (CBG/AND, stabil în timp) formează Codul Genetic al Persoanei (Individului Uman/IU). În cazul unei persoane (individ uman/IU), „normale” (din punct de vedere psihiatric), între CSG și CBG, există un „izomorfism”, adică, unui CSG corespunde un singur CBG (și invers). Din contră, în cazul TID, vorbim de o „surjecție” între coduri, adică, mai multe stări sociogenetice (caracterizate prin coduri diferite) pot corespunde unui CBG. În concluzie, condamnările la moarte în cazurile de „iresponsabilitate penală” cu matricea CSG cvasidiagonală (adică, „celulizat” conform Teoremei Jordan) sunt, în realitate (grave) erori judiciare comie de către Justiția franceză și sunt, în realitate, (grave) erori judiciare comie de către Justiția franceză și sunt, prin urmare, „revizuibile” de către CRR (Curtea de Revizuire & Reexaminare).

https://youtu.be/yxxy13iP7NM Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main...

https://www.youtube.com/watch?v=Y5NjyCFQnhc&pp=ygURdmlsZW5jZSBhIGwgZWNvbGU%3D Violența în școli este o problemă persistentă și un pericol major ce amenință societatea civilă și necesita o acțiune prompta si hotărâtă. Violența școlară...

În cadrul psihosociologiei matematice, fiecărui CBG (Cod Biogenetic uman „static”, independent de timp), reprezentat într-un spațiu socio-matematic (spațiu vectorial n-dimensional, având că vectorii bazei caracterele individului grupate în „clase de caractere-cu proprietăți matematice de grup” liniar independente), corespunde un CSG (Cod Socio Genetic uman, „dinamic”, variabil în timp), care evoluează conform unor legi statistice (sociale), în funcție de o serie de parametri psiho-sociali, care îl și determina (TFPSM-Teorema fundamentală a Psihosociologiei Matematice) și care poate fi reprezentat printr-un operator de graf probabilist, a cărei matrice probabilistă, numită de „corelație” (asociată individului), deține toate informațiile psohosociologice despre acesta, în blocuri (gen celule Jordan), aflate în interacțiuni, variabile în timp. Valorile proprii ale matricei, determină spectrul operatorului, care corespunde CSG. Un corlar, al TFPSM, ne asigură de faptul că în cazul unui individ uman „normal”, în echilibru stabil cu societatea (raportată la un cod de conviețuire socială și morală), există un izomorfism între clasele (grupurile) de caractere asociate CBS și CGS. Cu alte cuvinte, unui CBG îi corespunde un singur CGS și numai unul. Și reciproc. Un alt corolar, ne asigura de faptul că în cazul comportamentului deviant (individ uman în absența echilibrului stabil cu societatea), unui CBG pot corespunde mai multe CBS, iar în funcție de formă acestora (sub-spectre), ele pot corespunde unui infractor, unei persoane cu tulburări psihice (DDP, TMP, TDI, TBP, etc). În particular, în cazul DDP, unui CBG corespunde un spectru de CGS, cu două sub sepctre (generate de către aceași „tulpină”) liniar independete, care determina un subspatiu vectorial atașat mulțimii claselor de caractere (care apare în matricea de corelație) ale individului și care îl caracterizează complet, din toate punctele de vedere psiho-sociale. Cu alte cuvinte, dacă valorile proprii ale matricei corelație sunt dublu-degenerate (deci spectrul operatorului este dublu-degenerat vorbim de o DDP). Conform legii LFCPSM (Legea Fundamentală a Complementarității din Psihosociologia Matematică), generarea stărilor ego-subconștiente, implică degenerarea stărilor ego-conștiente, având în vedere faptul că, evenimentele corespunzătoare sunt incompatibile și complementarea. Cu alte cuvinte, un individ care suferă de DDP (dedublare de personalitate), nu poate fi simultan, în cele două strări, pe când ‚alterarea discernamanutului, poate fi o combinație ale acestora! În principiu CSG (Codul Socio-Genetic) al individului este suficient de stabil în timp și nu efectuează decât mici „perturbații” (oscilații) în jurul poziției (stabile) de echilibru (de tip Taylor-Young) cu un grup social (în care trăiește, lucrează, etc., ), ceea ce permite ca în analize mai puțin scrupuloase (riguroase, care necesită precizie mai mică), el să poată fi considerat constant. În sfârșit, metodele Psihosociologiei Matematematice (PSM), exact, ca și celelalte metode de expertiză utilizate de către experții-psihiatri, fac apel tot la „test” ca observabilă, care ulterior însă este prelucrat cu metodele analitice ale matematicii, ceea ce mărește considerabil fiabilitatea lui în raport cu celelalte. Contrar metodelor clasice în cadrul analizei PSM, inculpatul necesită izolarea sa de mediul său infracțional (în care acesta este în echilibru stabil), ceea ce îl face „vulnerabil” pentru că stările instabile tind către cele stabile (cu o anumită probabilitate și viteză) specifice individului (în funcție trăsăturile sale fizice, psihice, intelectuale, de parametri infracționali, familial, psihosomatici, etc.) În consecință, subiectul este testat în această stare de vulnerabilitate (instabilă) și nu direct (cum se procedează în cadrul metodelor clasice), ci indirect, printr-un test integrat într-un curs școlar (de preferință, de matematică, într-un context interdisciplinar), fără că acesta să-și dea seama că este testat. În felul acesta, este exlus subiectivismul expertului și este blocat „sistemul de autoapărare” al subiectului (care se declanșează instantaneu, sub formă de manipulare) atunci când acesta află că urmează a fi testat de către un expert. Cert, un TSM (Test Socio-Matematic), este mult mai dificil de conceput decât un test clasic de exepertiza psihiatrică și necesită intervenția unei echipe de specialiști (profesori, psihiatri, psihologi, pedagogi, educatori) care nu poate fi funcțional la „tarif de femeie de serviciu” (vorba profesorului Jean-Luc Viaux la celebrul proces de pedofilie în „masă”, Outreau, în care 17 persoane au fost inculpate și încarcerate în medie 3,5 ani, în detenție provizorie, în mod abuziv, pentru pedofilie și incest, datorită unei serii de manipulări). Ca observație, menționez aici faptul că în 2010, a fost arestat la Marsilia, un celebru răufactor (C. B), implicat într-o serie de jafuri armate comise asupra băncilor și furgoanelor blindate (transportatoare de bani în numerar) pe Coasta de Azur. Contra acestuia nu există nicio proba materială directă că în zilele de 13-14 decembrie, ar fi participat la un „lanț” de 5 jafuri armate (3 bănci și 2 furgoane). Studiind dosarul acestuia, am descoperit că jafurile au fost comise pe baza unui plan meticulos, conceput (de cineva care avea cunoștințe solide de matematici aplicate) cu ajutorul teoria grafurilor (hamiltoniene și eulierine). Cu alte cuvinte, era vorba de o problemă de cercetare operațională, în care trebuia sustras o suma cât mai mare de bani, într-un interval de timp cât mai scurt, cu restricția de a trece prin anumite „puncte” (bănci, furgoane și alte obiective, noduri ale grafului), pe niște drumuri (lanțuri hamiltoniene și eulirene în graf). Pentru a-l face să-și mărturisească participarea lui activă la „eveniment”, a fost mutat în izolare (timp de o săptămâna), după care, iscris la cursul de matematici. La un seminar am propus deținuților (printre care și lui, prezent!) o problemă din teoria grafurilor (despre care am făcut două cursuri introductive în prealabil, dar știam că mare lucru nu au înțeles din ele), în care am transpus problema jafurilor (dar astfel încât, pentru rezolvarea corectă a problemei să se folosească alt algoritm), la obținerea unei permisii până la 12h00 (asumându-mi un mare risc!), în funcție de realizarea unor obiective administrative (în penitenciar), în timpul cel mai scurt. Cu cât treaba era făcută mai repede cu atât permisia era mai lungă, în caz contrar ea diminua cu timpul necesar rezolvării problemei. Bănuiam că C. B, în cazul în care obține permisia, își va planifică evadarea în cadul acesteia, dar știam că el nu știe mare lucru din teoria grafurilor și dacă va „rezolva” problema, este numai pentru faptul că știe (pe de rost!) algoritmul folosit la spargerea băncilor și nici măcar nu bănuiește că acel agoritm ne se utilizează „copy-paște” în problema propusă. Exact cum am bănuit, așa s-a și întîmplat. C. B., a fost singurul dintre cei 6 prezenți, care a rezovat problema. În mai puțin de 20 de minute. Graful construit de către acesta corespundea cu exactitate grafului utilizat în lanțul de spargeri din zilele de 13-14 decembrie, iar modul operator utilizat în îndeplinirea sarcinilor administrative, era identic. Din păcate, acea era soluția problemei jafurilor și nu soluția rezolvării problemelor administrative în penitenciar, ceea ce l-a dezamăgit profund, la corectarea problemei! În schimb, prin rezolvarea greșită a ei, a confirmat participarea lui activă la jafurile comise în zilele de 13-14 decembrie 2010. Inculpat și condamnat anul acesta pe 27 august la 10 ani de detenție criminală), din care, a și efectuat practic, în detenție provizorie, aproape jumătate din pedeapsă (cu grațiile închisorii, condiție necesară în Franța pentru a beneficia de libertăte condiționată), el este liberabil condiționat (sub control judiciar), anul viitor. Nu știe dacă este la curent cu faptul că inculparea lui s-a datorat sau nu, problemei „permisiei” din 2010.