Acasă Etichete Thomas csinta-constantin bartolomeu savoiu

Etichetă: Thomas csinta-constantin bartolomeu savoiu

Protejat: Nașterea sub anonimat (X), dispozitiv de ficțiune juridică al dreptului...

Conform DCF (Dreptul Civil Francez), orice femeie (indiferent de vârstă) are dreptul să nască anonim, în orice spital public sau privat (pe teritoriul național francez), convențional sau nu (pentru a nu fi acuzată, eventual, ulterior, pentru abandonul nou-născutului, conform art.277-1), „dispozitiv de naștere” (tipic francez) cunoscut sub numele de „naștere sub X” (sub anonimat). Tradițional, acest dispozitiv (socio – juridico – medical, de ficțiune juridică a dreptului francez) permite unei femei, să-și „doneze” (cedeze) voluntar (de bună voie și nesilită de nimeni, fără a beneficia de compensații sociale sau materiale), noul-născut al ei, serviciilor de protecție socială ale copilului (prin care acesta devină pupilă a Statului francez), în conditii legale, pentru diverse motive (de natură psihologică sau socială, dificultăți materiale, lipsă de motivație pentru a se ocupa de acesta, de a-l crește, naștere în afara căsătoriei, conceput cu ocazia unui viol, absența tatălui acestuia, etc), cu dreptul ca ea să rămână anonimă. Din păcate, prin această acțiune (demers), conform legislației franceze în vigoare, filiația dintre mama biologică și pruncul născut sub anonimat, încetează, definitiv ! Incriminarea pruncuciderii ( în România) de-a lungul timpului, are o strânsă legătură cu percepția socială și juridică asupra acestora, influențată de condițiile sociale, economice și politice ale momentului. Această percepție se oglindește în reglementările penale care au existat de-a lungul secolelor. Astfel, art. 200 alin. 1 Noul Cod Penal incriminează uciderea ori vătămarea nou-născutului de către mamă, faptă cunoscută anterior sub o altă denumire, și anume, pruncuciderea (Vechiul Cod Penal). Această faptă este inclusă într-un grup de infracțiuni inexistent anterior Noului Cod Penal, „Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie” (Titlul I, Capitolul III ), având drept obiect juridic special viața copilului nou-născut. Această faptă, cunoscută încă din Antichitate, era incriminată la acea vreme ca orice altă formă de omor, situație care a persistat și în perioada Evului Mediu. Cunoscutul penalist italian, Cesare Beccaria, este un promotor al ideii conform căreia mama naturală ar trebui pedepsită mai blând, cu atât mai mult în cazurile în care aceasta fusese victima unei situații deosebite, cum ar fi violul, faptă ce are un puternic impact asupra conformației psihice a victimei. Optica Noului Cod Penal părăsește sfera restrânsă a subiectului pasiv a infracțiunii, extinzând aplicabilitatea sa, altfel spus, nu se mai referă doar la copilul natural, ci la orice copil nou-născut. Este introdus un termen de 24 de ore care definește statutul de nou-născut. Analizând latura subiectivă a infracțiunii, conținutul subiectiv este caracterizat prin existența vinovăției, sub forma intenției, care poate fi directă sau indirectă. De asemenea, o condiție esenţială este prezența stării de tulburare psihică, care, spre deosebire de vechea reglementare, nu mai este necesar sa fie pricinuită de naștere, putând fi implicate tulburări provocate atât de procesul nașterii, cât și alte stări de tulburare psihică legate de contextul socio-familial în care se regăsește mama copilului la momentul nașterii. În concluzie, dacă în reglementarea din 1864 pruncuciderea era așezată alături de variantele agravante ale omorului (omorul cu precugetare, otrăvirea, părintuciderea etc.), iar pedeapsa pentru această faptă era cea mai aspră, munca silnică pe viață, Codul Penal din 1936 reliefează o viziune diferită, pruncuciderea fiind considerată o varianta atenuantă a omorului. Codul penal actual extinde sfera de aplicabilitate, referindu-se la orice copil nou-născut, dar impunând unele condiții referitoare la starea mamei și a copilului. Faptul că în Franța, există o veche tradiție de a sprijini nou-născutul după abandonare lui de către mama sa biologică (inițiat de către Sf. Vincențiu de Paul la, începutul secolului XVII), nu exclude faptul că la mijlocul deceniului trecut, polițiștii de la crimă organizată să descopere, pe 2 august 2005, la Spitalul St Vincent de Paul (Paris) ceva deosebit (France Inter). Ceea ce va șoca întreagă opine publică franceză. Este vorba de conservarea, în camera mortuară (în care nu aveau acces decât 5 medici - cercetători specialiști), a 351 de fetuși umane (nou-născuți morți sau decedați ulterior nașterii), care, sub nicio formă, nu respectau condițiile severe pe care le impunea legislația (conform declarației lui Emmanuel Hirsch, profesor de etică medicală și director al departamentului de cercetare (de etică) al Universității Paris–Sud (Universitatea Paris 11). Conform legii, Spitalul avea dreptul de a conserva nou-născuții decedați sau fetușii având mai puțin de 22 săptămâni (dată până la care aceștia nu sont declarați, oficial, „vii”) pentru efectuarea unor studii și cercetări. Printre fetușii conservați (în borcane și saci de plastic umplute cu formol !) încă din anii 1980, mulți aveau, mult mai mult, de 22 de săptămâni, iar doi dintre ei, n-ar fi decedat, imediat, după naștere, dar ar mai fi trăit, încâ, 3 zile (conform secretarului AP – HP, Jean-Marc Boulanger).

Protejat: Noi „elemente noi”, în celebrul dosar criminal secular Guillaume Seznec,...

Celebrul dosar criminal al lui Guillaume Seznec (unul dintre cele mai mediatizate ale secolului trecut, alături de cel al lui Alfred Dreyfus), pe care încercăm să-l reabilităm cu ajutorul nepotului său Denis Le Her-Seznec, împreună cu cunoscutul scriitor și reputatul (fost) avocat  al familiei, Denis Langlois, ca urmare revizuirii procesului acestuia, pare, aparent să „beneficieze”, brusc, de acele „elemente noi” care ar fi necesare pentru redeschiderea lui. [A se vedea pentru detalii lucrarea].

Protejat: Importanța și necesitatea armonizării legislației Românești cu legislația Uniunii Europene....

Armonizarea legislației naționale cu dreptul Uniunii Europene Potrivit art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize, toate acestea constituind acte juridice. Regulamentul este actul juridic european cu aplicabilitate generală, obligatoriu în toate elementele sale și direct aplicabil în toate statele membre, de la data la care intră în vigoare. Decizia este obligatorie în toate elementele sale, iar în cazul în care se indică destinatarii, este obligatorie numai pentru aceștia, de la data intrării în vigoare. Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele. Recomandările și avizele nu au caracter obligatoriu. Actele juridice europene care au caracter obligatoriu (regulamentele, deciziile și directivele) sunt adoptate la nivelul Uniunii prin proceduri legislative (procesul decizional european). Autoritățile naționale cu atribuții în domeniile în care sunt inițiate proiecte de asemenea acte (ministere sau organe de specialitate responsabile) participă la procesul decizional european, potrivit dispozițiilor legale care reglementează Sistemul național de gestionare a afacerilor europene, promovând pozițiile naționale cu privire la aceste proiecte. Astfel, desemnarea instituțiilor responsabile pentru elaborarea și susținerea mandatelor și a mandatelor generale se realizează în cadrul Comitetului de coordonare a Sistemului național de gestionare a afacerilor europene[1]. Există, de asemenea, regulamente, decizii sau directive care nu au sunt adoptate printr-o procedură legislativă - actele delegate și actele de punere în aplicare, adoptate de către Comisia Europeană prin proceduri distincte, conform art. 290 și 291 din TFUE. Participarea națională la procesul decizional european și transpunerea/aplicarea actelor legislative europene sunt intrinsec legate și reprezintă etape interdependente ale unui proces unic și coerent. Directivele UE se asumă din punct de vedere al competenței instituționale încă din faza de proiect, iar toate implicațiile juridice, economice, sociale etc. ale acestora trebuie să fie clar reprezentate și temeinic evaluate, din timpul procesului decizional UE, în contextul promovării pozițiilor naționale asupra acestora. Transpunerea directivelor trebuie demarată, cel târziu, la momentul publicării directivelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Este util ca informațiile privind competențele instituționale, tipul actelor normative de transpunere și calendarul de conformare să fie comunicate MAE la momentul publicării directivelor în JOUE, inclusiv electronic – de către persoanele de contact desemnate din autoritățile de linie. După publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actelor legislative UE, acestea intră în vigoare (de regulă, în cea de-a douăzecea zi de la publicare), iar direcțiile de acțiune ale autorităților naționale sunt specifice în raport cu actul vizat. Crearea cadrului juridic de aplicare a regulamentelor și deciziilor UE În cazul acestor acte obligatorii, ca regulă generală, de la intrarea lor în vigoare, autoritățile naționale responsabile aplică, în mod direct, dispozițiile lor în România. În situații de excepție, deja identificate cu ocazia participării la procesul decizional european asupra acestor acte, este necesară adoptarea de măsuri interne suplimentare, pentru crearea cadrului juridic de aplicare directă (spre exemplu, desemnarea unor instituții competente la nivel național, stabilirea unor norme organizatorice și/sau funcționale, a unor sancțiuni etc.). Având în vedere caracterul lor direct aplicabil prevăzut de TFUE, nu este permisă dublarea prevederilor regulamentelor sau a deciziilor prin copierea lor în legislația statelor membre (paralelism legislativ). Astfel, instituțiile naționale competente au obligația de a abroga sau modifica actele normative naționale în vigoare care „dublează”, încalcă sau adaugă nepermis la prevederile unor regulamente, astfel încât să nu existe paralelisme, încălcări sau alte obstacole în aplicarea lor directă. În calitate de instituție cu rol de coordonare în materia afacerilor europene, MAE avizează, în mod obligatoriu, proiectele de acte normative care urmăresc crearea cadrului juridic necesar aplicării regulamentelor sau a deciziilor UE. MAE, dacă este cazul, poate organiza sau participa la grupuri de lucru inter-ministeriale, în scopul asigurării cadrului juridic necesar aplicării unor regulamente sau decizii europene.

Protejat: Crimă în numele legii. Dreptul de a muri cu demnitate!...

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) ...

Protejat: Compresibilitatea pedepsei de închisoare pe viaţa în cadrul Justiţiei franceze...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) SURSA Revista Politia Capitalei Iunie2012.pdf Iulie2012.pdf Bibliografie https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/carte-de-investigatii-jurnalistice-din-actualitatea-internationala-thomas-csinta/   Lucrări în...