Acasă Culturale si Altele Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj...

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Învierea – pricină de poticnire şi nebunie” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

James Cameron, creatorul Titanicului şi al Terminatorului, a ieşit pe 26 februarie, 2007 cu o „bombă” pe piaţa documentarelor. El a anunţat că este producătorul unui documentar de televiziune, realizat de regizorul canadian Simcha Jacobovici, intitulat „Mormântul pierdut”. Evident, documentarul este anticipat de o carte, care va povesti despre această descoperire ce „va schimba cursul istoriei”, povestea „mormântul despre care nimeni nu îndrăznea să vorbească”. Cei doi susţin că în localitatea Talpiot de lângă Ierusalim a fost descoperit mormântului lui Isus-ba chiar mai mult decât atât, că în mormântul respectiv ar fi îngropaţi Iuda, presupusul fiu al lui Isus, Maria, mama lui Isus, Maria Magdalena, soţia lui Iosif şi Matei.

Mormântul, descoperit încă din anii ’80, conţine o serie de înscrisuri care demonstrează identitatea rămăşiţelor cu acelea ale fondatorului creştinismului şi, mai mult, James Cameron şi colegii au realizat teste ADN care demonstrează că toţi din criptă sunt rude, în afara scheletelor „Isus” şi „Mariamne”. În plus, Andrey Feuerverger (profesor de statistică şi matematică la Universitatea din Toronto), a demonstrat că, statistic vorbind, acesta nu poate fi decât mormântul lui Isus, pentru că şansele-statistic vorbind-ca în acelaşi mormânt să fie oameni cu nume similare ale familiei sfinte sunt extrem de reduse. Concluzia era că a fost descoperit mormântul lui Isus Cristos. Documentarul, care a fost prezentat pe canalul Discovery pe 4 martie 2007, cu o audienţă extraordinară, cartea s-a vândut în milioane de exemplare, iar autorii au incasat în conturi sume fabuloase.

Jacobovici spune acum că a descoperit cuiele în mormântul preotului evreu Caiaphas, care, conform Noului Testament, l-ar fi condamnat pe Iisus.

Însă ideea nu este nouă, starea civilă a lui Isus a fost cal de bătaie pentru mulţi, de la Ultima ispitire a lui Hristos, al lui Nikos Kazantzakis (şi Scorsese-bine că a luat Oscarul!) până la Dan Brown şi Codul lui Da Vinci. Este teza favorită a detractorilor creştinismului, ea apare încă din textele antice evreieşti. Prima a fost aceea a lui Celsus, care a afirmat că un soldat roman, pe nume Panthera, ar fi violat-o pe Maria şi aşa a apărut Isus, ca om imperfect. Au fost apoi arienii, şi cu varianta docetistă mai ales, care au propus imposibilitatea morţii lui Isus sau a divinităţii sale. Alte texte iudaice şi romane, cum au fost cele din Toledoth Yeshu sau acelea ale lui Cornelius Tacitus, au susţinut că învierea lui Isus a fost o farsă pusă la cale de apostoli, care ar fi furat trupul şi apoi au minţit cu privire la apariţiile acestuia. Răspunsul creştinismului îl dă Pavel în 1 Corinteni 15, 13-58.

Mormântul pierdut The Lost Tomb

Problema este aceea că răstălmăcirea creştinismului este o ocupaţie curentă de-a lungul ultimelor două milenii. În urmă cu ceva timp artista Kate Kretz a realizat un portret al Fecioarei Maria în care apărea Angelina Jolie şi copiii ei pe post de îngeraşi. Pictura se intitula „Blessed Art Thou”, şi era o parodie a rugăciunii catolice.

Şi creştinul ortodox Gigi Becali are aceeaşi pasiune, el a comandat o variantă a Cinei celei de Taină în care apărea el şi echipa sa de fotbalişti dreptcredincioşi. La rândul ei o americancă pe numele ei Katheleen McGowan, a publicat un roman „autobiografic”, în care demonstra că este descendenta directă a lui Isus Cristos. Mirarea nu este apariţia unei asemenea cărţi, cât faptul că volumul „The Expected One” şi-a găsit editor în Marea Britanie.

Alţii, şi mai preocupaţi de aceeaşi obsesie ariană, s-au hotărât să folosească tehnica clonării pentru a-l readuce la viaţă pe Isus, pornind de la rămăşiţele ADN de pe giulgiul din Torino. Ştirea-e relevant că ea a fost anunţată de ziarul Pravda-mai spune şi că doctorul Leoncio A. Garza-Valdes, unul dintre cercetatorii de la Centrul de Cercetări avansate asupra ADN de la Universitatea din Texas, va scrie o carte cu titlul „ADN-ul lui Dumnezeu”! Un alt autor, Ray Kurzweil a făcut furori anul trecut cu cartea „Fantastic Voyage: Live Long Enough to Live Forever” (Călătorie fantastică: cum să trăieşti destul de mult pentru a trăi pentru totdeauna). Volumul, un îndrumare despre modele de viaţă sănătoasă, este o apologie a cunoaşterii tehnologice care va permite oamenilor să îşi prelungească viaţa la nesfârşit, înlocuind definitiv nevoia de Hristos şi de Învierea prin credinţă.

Fantastic Voyage: Live Long Enough to Live Forever - Ray Kurzweil

Într-o lume în care şcoala de samba Beija Flor câştigă defilarea de pe Sambodrom din cadrul Carnavalului de la Rio printr-o paradă extraordinară a dansatoarelor exotice dansând în jurul unei reprezentări umane a lui Iisus Hristos însângerat şi în care doi americani (Bob şi Karen Tosterud, din Dakota de Sud) inventează o lumânare parfumată care „miroase cum mirosea Iisus Hristos”, Învierea lui Hristos rămâne una dintre cele mai normale nebunii.

Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014). A publicat volume de studii si eseuri: „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), „Ochiul și corpul. Modern si postmodern în filosofia culturii vizuale” (2005), „911. Ziua în care a murit democrația” (2003), „Mass media și democrația” (Polirom, 2001), „Mass media si politica” (2000), „Obsesii sociale” (1998) și un volum de povestiri pentru copii, „Poveștile bunicuței Nana” (2003); a tradus Giovanni Sartori, „Teoria democratiei reinterpretată” (Polirom, 1999); a colaborat la volume colective și scrie comentarii politice, cronică literară și eseu pentru o serie de reviste literare românești.

Bibliografie

Articol asociat

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Paștile antisemiților, paștile cailor și paștile heștegiștilor” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor. [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…