Păi, de exemplu, aşteptăm să ne apară în cale un loc de muncă mai bun, mai bine plătit, mai puţin istovitor. Să facem ceea ce ne place şi să nu ajungem morţi de oboseală acasă.
Ne aşteptăm ca prietenii să ne sune, să ne cheme în oraş, la o bere şi la o pălăvrăgeală, e mult de când n-am mai ieşit seara în oraş, parcă ne-am şi sălbăticit de atâta învârtit între casă şi serviciu.
Ne aşteptăm să ne-ntrebe careva cum ne merge, să fim consideraţi buricul pământului, să fim lăudaţi sau bătuţi pe umăr, după caz.
Ne aşteptăm ca lumii să-i pese de noi şi ca porţile să se deschidă în calea noastră aşa, de la sine, că doar merităm.
Dar dacă nu punem mâna pe clanţă, cum să se deschidă porţile? Nici măcar nu batem, nici măcar nu avem ideile clare, vrem mai mult dar nu ştim cum. Ştim doar că vrem şi ne oprim acolo, aşteptând ca lucrurile să se-ntâmple fără ca noi să mai facem vreun pas.
Şi-n viaţa personală e la fel, aşteptăm ca el sau ea să se schimbe, să fie cum dorim, de parcă n-am fi ştiut de la început cine sunt. Întâi ne luăm cu careva, apoi aşteptăm să se schimbe. Dar fără dialog, fără să spunem ce ne deranjează.
În aşteptarea asta continuă ni se duce viaţa. Un plan de acţiune trebuie, nu să așteptăm! Trasează-ţi bine dorinţele, scrie-le pe un carneţel că-i şi mai bine, şi începe să acţionezi. Pune mâna pe telefon şi cheamă-ţi prietenii. Vei descoperi că vei petrece o seară frumoasă, mult mai frumoasă decât dacă ai fi stat acasă, aşteptând să sune telefonul tău.
Vrei un loc de muncă mai bun? Fixează-ţi bine ideile şi începe să acţionezi în sensul ăsta, trimite CV-uri, prezintă-te personal, sunt mult mai multe şanse de reuşită decât dacă zaci plin de nemulţumiri.
Ancorarea permanentă într-o realitate care nu ne e pe plac amorţeşte şi blochează.
Ca să ne fie mai bine trebuie să acţionăm, nu să aşteptăm ca lucrurile să se-ntâmple pur şi simplu.
Pentru că, surpriză, lumii nu-i pasă de noi decât în măsura în care și nouă ne pasă de ea.
Articol scris de Miruna Stanislav
Sursa: aquiahora.ro
