1.jpg)
Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele.
Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Cu prețuire,
N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)
În Biblie, în perioada Vechiului Testament, rolul femeii în societate a fost nu numai ca și inexistent, dar ea și-a dus existența, în general, în numeroase și mari suferințe și discriminări, așa după cum se va vedea din cele ce urmează. Cu privire la femei, nu se vorbește despre: a) durata vieții lor b) arborele lor genealogic, și c) vârsta la care au făcut copii. Numai în cazul lui Avram, care a trăit 175 de ani şi căruia, la vârsta de 100 de ani, i s-a născut Isaac, se deduce, din Geneza 17:17, că nevasta sa Sarai l-a născut (pe Isaac) când avea peste 90 de ani.
În cele mai multe cazuri, femeile despre care se discută în Biblie sunt cele care nu puteau face copii, unele ajunse la vârste înaintate, chiar la bătrâneţe, dar care ulterior au născut prin binecuvântarea lui Dumnezeu[1]. Chiar şi despre Eva, soţia lui Adam, sunt numai 3 referiri în toată Biblia, foarte sumare şi acestea, respectiv în „Facerea”, în: cap. 3, vs. 20; cap. 4, vs.1 şi vs. 25.
Poziţia socială a femeii ca soţie se definea în raport cu soţul său, ea fiind subordonată întru totul acestuia. Mai precis, sfera de acţiune a femeii era limitată numai în cadrul familiei, ea neavând dreptul de a participa la viaţa publică sau de cult. Mărturiile laice şi biblice adeveresc faptul că soţia nu avea dreptul nici să apară în genealogii și nici la moșteniri, din cauză că acest drept era rezervat exclusiv bărbaţilor. Femeia-soţia este numita, în majoritatea cazurilor, prin intermediul numelui soţului său, numele ei nefiind, în majoritatea cazurilor, nici măcar menţionat, edificator în acest fel fiind cazul cu soţia lui Lot. Din studiul Bibliei rezultă că:
- 01. Toate cărţile din Biblie au fost scrise numai de bărbaţi, aleși de Dumnezeu, care au lucrat sub inspirație divină.
- 02. Nici o femeie nu a fost aleasă de Dumnezeu „ca ales al Său” sau „predestinată”.
- 03. Nici o femeie nu a fost numită levit (preot la vechii evrei.), ca să slujească în cortul întâlnirii sau în Templul din Vechiul Testament.
- 04. Nici o femeie nu a fost aleasă de Domnul printre cei doisprezece apostoli, care au fost numai bărbaţi. În afară de cei doisprezece apostoli, Domnul a trimis în lucrare alţi şaptezeci, despre care nu se spune că vreunul ar fi fost femeie.
- 05. Când se vorbeşte despre „persoane pline de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, tot numai bărbaţi au fost aleşi, edificator în acest sens fiind Faptele Sfinților Apostoli, cap. 6, vs. 3.
- 06. Nici o femeie nu este menţionată făcând o minune în public.
- 07. Scriptura nu acordă femeii un loc de mărturie publică. Acest lucru rezultă cel mai clar din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 15, unde sunt menţionaţi mai mulţi martori ai învierii Domnului. Sunt date şi nume de persoane, însă nu este menţionată nici o femeie. Lucrul acesta este foarte semnificativ, deoarece Maria a fost prima persoană care l-a văzut pe Hristos înviat şi El a trimis-o cu un mesaj minunat către ucenici. Aici, însă, numele ei este omis din lista de martori, lucru care este o dovadă puternică a faptului că Scriptura nu acordă femeii un loc de mărturie publică. În Apocalipsa 11 sunt prezentaţi doi martori. Aceştia sunt doi profeţi, nu două profetese, sau un profet şi o profetesă; amândoi sunt bărbaţi.
- 08. Absenţa femeilor din funcţiile publice și religioase ne arată că aceste activități nu le erau permise femeilor. În Noul Testament au fost numiţi episcopi, diaconi şi bătrâni, iar descrierea lor apare în „Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel” şi în „Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel”. Toţi au fost bărbaţi; nici o femeie nu era printre ei. În Noul Testament nu există consemnări despre vreo femeie evanghelist, preot (levit), învăţător în mod public.
- 09. Stabilirea filiaţiei, a genealogiei, s-a făcut numai pe linie bărbătească. Rudenie de sânge se stabilea numai pe linie paternă, numai după tată, numai pe linie bărbătească, de la tată la fii săi. Paternitatea exprimă: calitatea de tată; rudenie de sânge între tată și copilul său; faptul de a fi tată; legătura (filiația) de sânge pe linia tatălui, care era numai bărbat, spre deosebire de prezent când vedem și cum un bărbat cu organe genitale expuse și cu sâni la care alăptează un copil.[2] Termenul de Tată presupune existenţa de fiu, fii, fiică, fiice, deoarece nu poate exista tată fără asemenea descendenţi. În Vechiul Testament, descendenţii (ca filiaţie, ca legătură de sânge, ca rudenie) sunt stabiliţi numai pe linia tatălui (numai pe linie bărbătească). Probabil că, în stabilirea filiaţiei pe linie bărbătească s-a considerat că aceasta trebuie să fie conformă cu „filiaţia divină”, cu „paternitatea universală a lui Dumnezeu”, care se bazează pe faptul că: 9.1) Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul (Iisus Hristos) și Duhul Sfântul (Dumnezeu Duhul Sfântul) sunt termeni care implică caracteristici masculine, deci sunt considerate divinități personale de gen masculin, așa cum (pe cale de consecință) și Sfânta Treime este tot de gen masculin. În Biblie nu există nicăieri referiri în mod direct la Dumnezeu ca „Mamă” sau cu atribute materne[3], 9.2) Dumnezeu Tatăl la născut pe Adam (Geneza, cap. 2, vs. 7), deci actul creării oamenilor s-a făcut de către Tată-l, adică de o divinitate personală de gen masculin, după a cărei voință își duce existenţa omenirea, 9.3) Eva nu a fost făcută ca egală a bărbatului, adică nu a fost făcută la fel cum a fost făcut Adam, ci a fost făcută discriminatoriu, a) după Adam, b) dintr-o coastă a lui Adam (aceasta având caracterele genetice, ADN-ul, ale lui) și c) ca ajutor al bărbatului [Genesa 2:18, „am să-i fac (bărbatului Adam) un ajutor potrivit]”, 9.4) Adam cu Eva au avut 3 copii, numai de sex masculin, respectiv pe Cain, pe Abel şi pe Set (conform Geneza, cap. 4, vs. 1, vs. 2 și vs. 25). Biblia nu spune că Adam și Eva ar fi născut și fete, ceea ce ridică întrebarea (la care nu s-a găsit un răspuns până în prezent): dacă Adam și Eva au fost primii oameni pe pământ și au avut numai fii (pe Cain, pe Abel şi pe Set), cum a fost posibil ca aceștia să aibă urmași fără a exista femei? 9.5) Pe toată perioada Vechiului Testament, femeile unora dintre cei mai importanţi descendenţi biblici, care erau sterpe, au reuşit să nască, unele chiar la bătrâneţe (precum Sara, soţia lui Adam, care a născut la vârsta de 90 de ani pe Isac, conform Geneza, cap. 17, vs. 19), tot prin intervenţia lui Dumnezeu (printr-un implant uterin Divin), născând numai copii de sex masculin. Deci, când este vorba de „descendenţii” la care se face referire în Vechiul Testament, trebuie avut în vedere faptul că aceştia sunt numai „descendenţii bărbaţi”, nu şi „descendenţii femei”, filiaţia (legătura de sânge, legătura de rudenie, adică descendența) fiind numai pe linie bărbătească.
- 10. Poligamia a fost permisă numai bărbaților, nu și femeilor. Biblia nu condamnă nicăieri dreptul unui bărbat de a avea, în același timp, mai multe soții. Bărbații izraeliți aveau dreptul: a) să aibă mai multe soții, b) pe lângă mai multe soții, să mai aibă, în familie, mai multe concubine, numite în Biblie țiitoare, c) să aibă contacte sexuale cu sclavele din familia lor, care puteau ajunge țiitoare (concubine) și chiar soții, dacă nășteau copii. Evreii și creștinii timpurii au fost poligami. Spre exemplu, Împăratul Solomon „A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de ţiitoare.” (Biblia, I Regi, 11:3)
- 11. Pedeapsa cu moartea pentru adulter este prevăzută numai pentru femei, nu și pentru bărbaţi (vezi, spre exemplu, Deuteronomul, cap. 22, vs. 20-21). Adulterul reprezintă actul sexual voluntar dintre o persoană căsătorită și o altă persoană care nu este căsătorită cu prima.
- 12. Soțiile erau proprietatea bărbatului lor. Căsătoria însemna transfer de proprietate de la tatăl fetei la soțul acesteia. Femeile erau mai puțin prețioase decât proprietățile imobiliare, fiind menționate în urma lor. Femeile erau tratate ca nişte animale.
- 13. Bărbatul, care era considerat stăpânul absolut al familiei, avea dreptul, nelimitat și absolut, de viaţă şi de moarte asupra soțiilor, concubinelor (numite țiitoare) și propriilor copii, pe care îi putea maltrata, ucide sau vinde ca sclavi.
Dintre exemplele care există în Biblie, în care Bărbatul, avea dreptul, nelimitat și absolut, de viaţă şi de moarte asupra soțiilor, concubinelor și propriilor copii, pe care îi putea maltrata, ucide sau vinde ca sclavi, mai jos se prezintă numai consemnarea din Biblie, Vechiul Testament, cartea Judecătorii, capitolul 19, din care redau aici numai versetele 27–30: „27. Și dimineața, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28. El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. 29. Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat pe țiitoarea lui și a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis în tot ținutul lui Israel. 30. Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: «Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte, dar, la lucrul acesta, sfătuiți-vă și vorbiți!””. Față de o asemenea faptă odioasă, clar și precis descrisă în Biblie, orice Om normal, cu gândire sănătoasă, rămâne șocat și revoltat.
Asemenea condiţii discriminatorii, de înjosire, de supunere, de sclavie până la tragedie (până la dreptul de viață și de moarte a bărbaților asupra lor), în care au trăit femeile în perioada Vechiului Testament, conform relatărilor din Biblie, sunt mult mai multe, din care aici am prezentat numai o parte. Aici prezint numai un citat din Tertulian (ca. 150/160 după 220), care a fost numit „părintele creștinătății apusene”, „fondatorul teologiei vestice” „creatorul teologiei creștine latine”, care, printre altele, a numit femeia „poarta diavolului“ (sublinierile îmi aparțin): „Tu veşnic ar trebui să fii cernită, acoperită cu zdrenţe şi cufundată în pocăinţă, ca să-ţi răscumperi păcatul de-a fi dus la pierzanie neamul omenesc. Femeie, tu eşti poarta diavolului”. Orice Om privește femeia prin „Sfânta sa Mamă”, prin sora sa, prin iubita sa soție, prin fiica sa și prin urmașele din descendența sa, care, pentru acest Tertulian, cu toate sunt din „poarta diavolului”. În condițiile în care pentru Tertulian „orice femeie este poartă a diavolului“, cum de acesta nu și-a pus fie și numai următoarele întrebări:
- cum dintr-o „femeie poartă a diavolului” s-a născut „creatorul teologiei creștine latine”, adică el, Tertulian?
- dacă nu ar fi existat acea „femeie poartă a diavolului”, care l-a născut pe el, Tertulian, el nu ar mai fi existat și nu se știe care ar mai fi fost evoluția creștinătății apusene, a teologiei vestice, a teologiei creștine latine
- dacă nu ar mai exista femeile, pe care el le numește, pe toate, fără excepție, „poarta diavolului”, ar mai exista omenirea? Desigur că nu.
În condițiile în care acest Tertulian nu a cunoscut și nu a trăit frumoasele și profundele sentimente umane pentru mama sa, pentru sora sa, pentru soția sa, pentru fiica sa și pentru urmașele din descendența sa, este greu de înțeles, pentru orice OM, cum de acesta a putut să fie binecuvântat de Dumnezeu ca să ajungă „părintele creștinătății apusene”, „fondatorul teologiei vestice” „creatorul teologiei creștine latine”? Dogma spune că „gândirea dăunează credinței”. Dar ce ne facem noi oamenii care nu putem renunța la gândire nici chiar în a înțelege credința? Continuăm să abordăm asemenea subiecte, așa cum este și acesta, cu orice risc.
Bibliografie
- Biblia, în special cartea Geneza, capitolele 2, 4, 17.
- Grigorie Lăcriţa, cartea „Viaţa, fiscalitatea şi religia”, Editura Sitech, Craiova, Ediţia 2018, ISBN 978-606-11-6468-4, 252 pg.
- Grigorie Lăcriţa, cartea „Dările și impozitele în relatările din Biblie”, Editura Printera, Craiova, 2023, ISBN 978-630-6560-87-5, 232 pg.
- Grigorie Lăcriţa, articolul „Educația degenerării umane” care, ulterior, a suferit completări importante și a fost publicat sub titlul „Degenerarea umană prin educația modernă”
- Revista Univers Strategic. Anul XV Nr. 1(57) Ianuarie- Martie 2024, partea cu „Credință și religie”.
- [1] Sintagmele „au născut prin binecuvântarea lui Dumnezeu”, „au născut prin intervenţia lui Dumnezeu”, se pot interpreta, în condițiile științifice din ziua de azi și cu sensul de „au născut printr-un implant divin uterin”.
- [2] A se vedea articolele autorului
- [3] Eu nu mă implic în complicata și controversata filozofie a interpretării și a înțelegerii unor texte din Biblie, discutate de mii de ani și asupra cărora nu s-a ajuns la un consens.
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)
Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului. Cărți publicate de către autorul Nicolae Grigorie-Lăcriță
Lucrări intelligence
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie.Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la„Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
